Care nu intră nicăieri altundeva, Journal Quotidien

Despre libertatea de a-ți exprima opiniile

charlie-2-200x200

Desi auzisem despre atacul de la Paris, nu am urmarit îndeaproape stirile despre acesta. Însa ulterior, provocata de postarile de pe Facebook de genul ” je suis Charlie ” am cautat informatii. Nu vreau sa vorbesc despre ceea ce au facut teroristii, pentru ca nu sunt multe de zis. Oricine , oricât de vinovat ar fi, nu merita sa fie ucis, cu atat mai mult cand e vorba despre niste caricaturisti, a caror opinie si liberate de exprimare, in buricul Europei, trebuiau sa fie libere .Dar vreau sa scriu (un pic ) despre libertatea de a-ti exprima opiniile în mod liber. Ok, suntem oameni, avem dreptul sa spunem ce vrem, ce credem, ce ne trece prin cap, mai ales ca traim într-o tara si o Europa libera.

CharlieHebdo kissing_hebdo 10436258_413552235466130_2976431115470626194_n

Ca oameni însa ar trebui sa avem macar o de umanitate, de respect reciproc, de intelegere fata de ce crede cel de langa tine. A te amuza de religia/stilul de viata a cuiva este una, iar a ridiculiza si a trata cu lipsa de respect este altceva. Bataia de joc a acestor caricaturi sunt nu doar o forma de amuzament, ci o discriminare, o forma terorism, o forma de violenta psihologica. Condamn ceea ce au facut teroristii si nu sunt în nici un fel de acord cu modalitatea lor de a face dreptate , macar de ar fi vorba de dreptate aici ( Dumnezeu/Alah nu are nevoie sa fie aparat înaintea nimanui) .Dar pot la fel de bine sa spun ca nu sunt de acord cu acest gen de ”amuzament ”, pentru ca asta nu este amuzament ci o lipsa crasa de respect . Vrei , ca si ateu, sa iti exprimi libertatea de opinie? Provoaca lumea la dezbatere, adu argumente serioase, scoate in evidenta- daca e cazul- ridicolul unei credinte oarecare, dar nu intr-un mod atat de vulgar si lipsit de omenie. Trebuie sa ne cunoastem limitele, pentru ca nu suntem animale. Trebuie sa nu provocam, sa nu incitam pe altii la manie, pentru ca suntem oameni. Avem pretentia ca suntem mai civilizati decat cei din Orientul Mijlociu, dar oare civilizatia asta nu ni s-a urcat la cap , macar un pic? Credem ca suntem invincibili si ca nimic nu ne poate atinge? Credem ca putem spune orice despre oricine fara sa ne gandim la consecinte?
Nu e nimic gresit în a-ti exprima punctul de vedere. Nu e nimic gresit in a spune lumii ca tu crezi despre religiile lumii ca-s ridicole si lipsite de logica. E ok! Daca asta crezi, este dreptul tau pe care ti-l poti exercita. Dar respecta-i pe cei din jur, fa-o în asa fel incat sa nu ”omori ” pe nimeni cu , cuvintele (caricaturile) tale.

CaRtE, Journal Quotidien

Viziune și întuneric

”  L-a apucat o groaza si un mare întuneric.(Geneza 15.12) ”

oswald-chambersCând Dumnezeu îi dă o viziune unui credincios, El îl pune” sub umbra mâinii Lui”(Isaia 49.2) și  datoria credinciosului  este să tacă  și să asculte.

Este un întuneric care vine din prea multă lumina si atunci este timpul să ascultăm. Geneza 16 este un exemplu de ascultare a sfatului bun atunci când este întuneric, mai degrabă decât așteptarea ca Dumnezeu să trimită lumina.

Când Dumnezeu îți dă o viziune, iar apoi urmează întunericul, așteaptă.Dacă vei aștepta, Dumnezeu va face ca viziunea pe care ți-a arătat-o să sosească la timpul hotărât de El.Nu încerca niciodată să Îl ajuți pe Dumnezeu să –Și împlinească Cuvântul. Avraam a trecut prin treisprezece ani de tăcere, dar în acești ani, toată încrederea lui în sine a fost distrusă.N-a mai rămas nici o urmă de încredere în căile firii. Acei ani de tăcere au fost ani de disciplinare, nu de neplăceri.

Niciodată nu este nevoie să pretinzi  că viața ți-e plină de bucurie  sau încredere, ci așteaptă  lângă Dumnezeu (vezi Isaia 50.10-11)

 Mă mai încred eu în firea sau în carnea mea? Sau am învățat să trec peste încrederea în mine sau în oamenii Lui Dumnezeu, în cărți și rugăciuni sau în alte bucurii ale vieții și acum încrederea mea este fixată în Dumnezeu Insuși   și nu în binecuvântările Lui?

”Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic”, El Shaddai, Dumnezeul Atotsuficient (Geneza 17.1). Motivul pentru care suntem puși la disciplină este ca să cunoaștem că Dumnezeu e real . Îndată ce Dumnezeu devine real pentru noi, prin comparație, ceilalți oameni devin niște umbre ale realității. Nimic din ceea ce ar putea face sau spune un alt credincios n-ar putea tulbura pe cineva care este înrădăcinat în Dumnezeu. 

Devoțional scris de Oswald Chambers în cartea ”My Utmost For His Highest” .Unul din cele mai bune devoționale citite până acum, cred eu. Mustește de învățătură pură,clasică, o hrană consistentă pentru suflet, încărcată cu Cuvânt Biblic și capabilă să ducă la trezire spirituală personală.

Se poate comanda de aici : Gramma.ro  sau de aici: Amazon

Sau, citită în limba Engleză direct de aici : Daily Devotionals By Oswald Chambers       Smile with tongue out

images

Dumnezeologie, Journal Quotidien, Scriptorium Bibliae

Zdrobit

1360517610_85034ed057_o

Să fii zdrobit.  Să recunoști că ești, sau că ai fost, măcar odată în viața ta în această stare.  Pentru că cel care refuză să recunoască asta, duce o viață perfectă și nu are nevoie de Dumnezeu.  Implicit, nici Dumnezeu nu are nevoie de el, pentru că oamenii pe care El îi caută sunt aceia despre care știe că au trebuință de doctor.

Nu despre categoria celor care nu au nevoie de doctor vreau să scriu, ci despre aceia care își pun întrebarea ” Cine mă poate repara? ” despre aceia care încă nu știu că Dumnezeu SE FOLOSEȘTE de oamenii zdrobiți.

Să fii zdrobit. Prin definiție, cel care s-a simțit măcar odata în viața lui zdrobit, a trecut prin una din stările menționate mai jos : depresie, nesiguranță, sfârșiat, dărâmat, nefolositor, abuzat, murdar, fără valoare, lovit, vinovat, indurerat, obosit, stăpânit de…

Să fii zdrobit. Când cineva rupe materialul din care e construită viața ta și se face țăndări. Cu siguranță că măcar odată ai simțit una dintre lucrurile acestea și ai crezut că ești îndreptățit să crezi asta despre tine. Că este adevărul.Că ești zdrobit și atât.

Satan, care este un mincinos, se va folosi de această stare (și toate ”subfolderele” ei) ca să definească tot restul vieții tale. Bineînțeles, să te facă  asemenea unei cârpe de șters pe jos. Și tu să crezi asta.

Dumnezeu are ceva de spus , da.

Poate că Cuvântul Lui poate să îți redea liniștea.

Ps.34.18 : ”Domnul  este aproape  de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit!”

Ps. 51.17 : ” Jertfele plăcute Lui Dumnezeu  sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită  și mâhnită.”

Isaia 66.2b : ”Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu!”

Dumnezeu care are puterea să vindece,  turnul cel tare, El te poate ajuta, însă aceste Cuvinte ale Lui trebuie să fie mai mult decât niște cuvinte scrise pe o foaie de hârtie. Trebuie să aibă rezonanță înlăuntrul tău. E adevărat, când lucrurile sunt ușoare pentru noi, e ușor să Îl urmăm pe Dumnezeu.

Dar, zdrobirea din viața ta nu e o stare întâmplătoare! Adevărul e că toata viața lui, omul este zdrobit, dar într-un anumit punct , într-un anumit moment realizează asta. Da ai fost / ești zdrobit. Am fost / suntem zdrobiți, altfel Dumnezeu nu ar fi venit niciodată la noi. Nu dacă am fi fost perfecți și fără vină.

Și să găsim dovezi în Biblie cu siguranță nu ar fi greu, dar mă rezum la un exemplu. Pavel. 1 Timotei 1.12, 13 :

” Mulțumesc Lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un….. ”

Cine a fost Pavel? Întâiul dintre ”zdrobiți”  zice el despre sine. El, care obișnuia să ucidă creștinii, Dumnezeu îi dă o nouă șansă. Cristos a venit să ridice pe cei zdrobiți, atunci când a venit în lumea noastră să ne dea mântuirea. Zdrobirea lui Pavel a fost transformată de Dumnezeu în speranță.

Orice lucru te-ar fi adus în starea în care ești acum, Dumnezeu are puterea să îl facă nou, să îl schimbe, să îți dea o șansă nouă.

Zdrobire nu înseamnă fără valoare. Desigur că asta vrea Satan să crezi despre tine,că nu mai este nici o șansă pentru viața ta. Că vei rămâne așa pentru totdeauna.

Dar Dumnezeu a lucrat la și a folosit o mână de oameni vai de capul lor, zdrobiți, dezamăgiți, căzuți, murdari. El i-a folosit pentru gloria Sa. Momentele de durere și zdrobire și necaz sunt inevitabile, însă primul pas spre vindecare, spre a doua șansă, este să recunoști despre tine că ești zdrobit. Ca să te ridice, întâi trebuie să te coboare. Ca să primești o șansă nouă, trebuie să recunoști că ai nevoie de a doua șansă (sau a treia,  a șaptea, a miia –atât timp cât trăiești în trup, pe pământ, nu e prea târziu! ).

Viitorul pentru tine este scris adânc în inima ta, în palmele tale, și este ceea ce îți șoptește El la ureche, este ceea ce te face să vrei să te ridici și să mergi mai departe.

Ps. 147.3 : ”Domnul tămăduiește pe cel cu inima  zdrobită și le leagă rănile! ”

Nenorocirea ta o poate folosi Dumnezeu pentru beneficiul altora. Experiența ta neplăcută, poate ajuta pe un altul să nu treacă pe unde treci tu. Deschide-ți inima ca să fii vindecat de starea în care ești și lasa-L să te folosească. Acordă-i Lui Dumnezeu o șansă să te reabiliteze. Pentru că trecutul tău poate salva viitorul cuiva.  Durerea ta poate aduce pe cineva acasă.

Sau, poți lăsa ca durerea aceasta să te aducă într-un loc de unde nu te mai poți întoarce.

Acestea sunt opțiunile tale. Dumnezeu este lângă tine. Pentru că viața e atât de scurtă și nu merită să stai ascuns , zdrobit. Nu lăsa ca zdrobirea aceasta să îți conducă viața.

În ochii Lui Dumnezeu , zdrobirea aceasta, durerea aceasta, e frumoasă. Pentru că prin ea, dai drumul lucrurilor care te controlează și Îl lași pe El la cârmă.

Și ca să fii absolut sigur că nu ești singur în această stare de zdrobire, te rog să te uiți la câțiva oameni din Scriptură. Avram, Iacov, Ilie, Iosif, Samson, Iov, David, Rahav, Marta, Zacheu, Pavel și discipolii Domnului Isus.

Închei cu o melodie care vorbește despre zdrobire.

Să vorbească muzica!

Scriptorium Bibliae

Dragostea

Una dintre cele mai … De fapt Cea mai mare poruncă dată de Domnul Isus pe care se bazează întreaga Scriptură este aceasta: să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Pentru că dragostea de aproapele tău te va păzi să îl furi, să îl minţi, să juri strâmb împotriva lui,să îi doreşti răul într-un fel sau altul. Tot aşa şi dragostea faţă de Dumnezeu te va păzi de necredincioşie faţă de El. Personal, am îndrăgit mereu descrierea din 1 Corinteni 13 şi am căutat să mă raportez la ea, când am vrut să văd dacă am un caracter asemănător cu cel descris de Pavel. Ea[descrierea] m-a păzit de mândrie când am crezut că a vorbi în limbi e ceva, sau când am crezut că dărnicia mea este cea mai cea. Şi raportându-mă la relaţia cu oamenii sau gândindu-mă cum ar trebui să arate o relaţie sănătoasă din punctul Lui Dumnezeu de vedere, am înţeles acest capitol ca pe unul revelator şi relevant.
Dragostea este îndelung răbdătoare
Dragostea nu se umflă de mândrie
Dragostea nu caută folosul ei
Dragostea nu se gândeşte la rău
Dragostea nu se poartă necuviincios
Dragostea nu se mânie Dragostea nu se laudă
Dragostea se bucură de adevăr
Dragostea nu pizmuieşte [ pizmă = ciudă,nemulţumire,ură,duşmănie ]
Dragostea este plină de bunătate
Toate acestea te ajută să te verifici pe tine, să vezi cum eşti, şi dacă nu eşti atunci poţi începe prin a fi ca să poi spune despre tine că ai dragoste. Domnul Isus a spus într-o cuvântare a Lui că inima este locul de unde pleacă toate lucrurile rele,locul pe care trebuie să îl păzim mai mult decât orice,ca pe o fortăreaţă în timp de război.Şi ca să te păzeşti de rău, care poate fi haina cea mai frumoasă, cea mai potrivită pe care o poate unul îmbrăca, dacă nu haina dragostei? Dragostea care poate topi toate săgeţile arzătoare ale vrăjmaşului.Dragostea care crede totul, care suferă,care rabdă,care nădăjduieşte. Să nădăjduieşti că cel mai rău,cel mai înverşunat poate avea intrare la Tatăl prin jertfa Domnului Isus şi să continui să te rogi pentru el[ea]. Să nădăjduieşti că deşi copiii tăi [sau părinţii, sau oricine ai tu drag şi apropiat]se zbat în păcat şi în necunoaştere, într-o zi, datorită dragostei minunate a Lui Dumnezeuvor putea să fie salvaţi de la pedeapsă veşnică. Însă cu câteva zile în urmă Dumnezeu mi-a descoperit un alt nivel la care unul poate să urce când îl iubeşte pe Dumnezeu, atunci când ai o încredere totală în Dumnezeu. Ştiu, este uşor să spui “încrede-te în Dumnezeu, El te va ajuta”. Cum să spui asta unuia care se zbate pe un pat de suferinţă? Cum să spui tu de pe buze cuiva”încrede-te în Dumnezeu” când ştii că nu mai are speranţă la o viaţă mai bună? Cum să spui asta unuia care nu îşi poate găsi de lucru, sau unuia căruia i se pare că se luptă cu pumnii în vânt şi că totul din el se întoarce împotriva Lui Dumnezeu, pentru că nu Îl înţelege, nu îi înţelege căile. O soţie a cărui soţ necredincios îi face necazuri, un copil al cărui părinţi au divorţat…Boală, necredinţă, durere, neputinţă, cum să te încrezi în Dumnezeu în acestea toate? Dumnezeu spune că noi eram păcătoşi şi că El a murit pentru noi pentru că ne-a iubit necondiţionat. Şi noi am înţeles asta când am crezut când i-am dat viaţa noastră cu tot ce e în ea. Dar uneori parcă rămânem la atât. El ne-a iubit şi noi, din pricina asta l-am crezut şi l-am acceptat. 1 Corinteni 13 are un verset special, un verset care ne poate deschide ochii la ce facem mai departe, mai mult de atât.Atunci când e greu de tot în viaţă şi nu mai vezi pe unde să ieşi la lumină, atunci Dumnezeu îţi cere să nu te mai lupţi tu pentru tine, ci să Îl laşi pe El să lupte. Acceptând să îţi îndeplineşti dovada de iubire A TA faţă de El.

Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Pentru mine personal, acest verset a fost o revelaţie. A fost ca şi cum l-aş fi auzit pe Dumnezeu spunându-mi şoptit în ureche [chiar într-un moment când nu mai vedeam nici o ieşire], ca un susur blând acest verset şi ca şi cum nu ar fi fost de ajuns m-a întrebat doar atât: Poţi face asta? Atunci am înţele, mai presus de cuvinte ce înseamnă asta: “Dacă poţi face asta pentru Mine, Domnul tău şi Dumnezeu tău, atunci îţi arăţi dragostea faţă de Mine. Crede că totul în viaţa ta este planul Meu perfect pentru tine. Nădăjduieşte în ziua de mâine, când va răsări soarele. Acoperă toate lucrurile în sângele Meu care s-a vărsat pentru tine. Suferă! Suferă totul din mana Mea, pentru că Eu fac bine sufletului tău. opreşte-te la acestea patru! Acoperă!Crede!Nădăjduieşte!Suferă! Nu te mai gândi la “de ce?”. Nu te mai gândi la cum să ieşi! nu te mai gândi la “până când?!?” iubeşte-Mă necondiţionat aşa cum te-am iubit Eu ! Asta înseamnă să te încrezi cu totul în Mine!

Scriptorium Bibliae

Despre Iad- în concepţia creştină

the-love-knot-590x443

O ciornă uitată într-o carte şi descoperită de curând m-a pus faţă în faţă cu acest citat: “Oamenii tind să aprecieze dacă Iadul este un lucru drept sau nu, pornind de la sentimentul lor faţă de iad sau de la ofensa emoţională pe care o resimt ei la gândul iadului.”

Am întâlnit persoanele de acest fel (chiar şi între creştini)  care consideră că Iadul nu este o realitate corectă din punct de vedere moral/spiritual/logic . Însă Biblia arată aşa de multe ipostaze în care Dumnezeu spune clar şi răspicat că El nu doreşte moartea păcătosului, ci vrea ca toţi să trăiască veşnic alături de El.

Ezechiel 33.11 : “Spune-le : Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului,ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă. Întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi [casa lui Israel] ? “ Nu este destul de evident că aici Dumnezeu nu se referă la o moarte firească (pentru că toţi suntem datori cu o moarte) ?

Pedeapsa Iadului este de natură emoţională mai mult decât firească . Durerea despărţirii veşnice de cel mai minunat Om de pe pământ, separarea eternă de Dumnezeu este cea mai cruntă pedeapsă care poate să existe. Nu este vorba despre cazanele de tortura, nu este vorba de foc şi smoală  [ba da, poate şi despre ele este un pic vorba] ci este vorba, mai mult decât orice altceva de o separare de Dumnezeu şi o veşnicie petrecută în regret şi chin sufletesc, care va depăşi cu mult durerea fizică a trupului duhovnicesc care ni se va da după Înviere.

“Durerea îndurată va fi cauzată de regretul pentru excluderea finală, decisivă, nesfârşită din prezenţa Lui Dumnezeu şi de la viaţa bună pentru care am fost creaţi” Iadul este pedeapsa finala primită în urma refuzului constant de a trăi pentru scopul  cu care ai fost creat.Acela de a sluji Creatorului cu viaţa ta. Este consecinţa logică a unei viaţi trăie în neascultare faţă de Creator(neascultare numită şi păcat).

Şi dacă putem înţelege că un părinte are drept de respect ,ascultare şi iubire din partea copilului său* de ce nu putem accepta asta şi în cadrul relaţiei om-Dumnezeu.  Dacă El a făcut tot posibilul pentru ca noi să putem avea o relaţie cu El, dacă ne-a dat mijloace de a relaţiona cu El, de a avea acces la bunătatea Lui, la mila Lui, la nelipsita lui grijă pentru noi, şi Îl refuzăm în mod repetat şi constant, oare nu trebuie să suportăm consecinţele despărţirii de El? Măcar că El dă ploaie şi face să răsară Soarele peste toţi oamenii,oricare el-ar fi relaţia lor cu Dumnezeu.

câteva trimiteri despre iad:

Daniel 12.2 Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula : unii pentru viaţă veşnică,şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

Ps. 36 Cei răi, nu vor mai fi. cei răi pier ca fumul . cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu totul.

Isaia 1.28 Pieirea îi va atinge pe toţi cei răi.

Matei 25.31  depre judecata viitoare.

Soluţia Lui Dumnezeu este alegerea de a fi cu El, de a recunoaşte că trăim într-o lume şi firească şi spirituală. unde Binele şi Răul sunt nişte realităţi atât ale lumii în care trăim cât şi a lumii pe care nu o putem vedea cu ochii aceştia de carne şi alegera de a fi într-o relaţie personală şi de comunicare  cu Dumnezeu. Credinţa în aceste lucruri nu se bazează  pe sentimente [din nefericire pentru noi] ci pe ce spune Scriptura.  Iar opusul raului,opusul pedepsei veşnice sunt pacea şi odihna pe care o poate da Isus Cristos vieţii noatre (atât cea în trup cât si cea care va urma) prin credinţa în El.

 

 

 

 

 

* într-o relaţie sănătoasă

Abstractologie

Fii !

Societatea în care trăim înnoată într-un amalgam de păreri, acţiuni şi idei diferite, care de cele mai multe ori se contrazic cu ceea ce ne insuflă Scriptura, care de cele mai multe ori îl acuză sfidător pe Dumnezeu.Suntem prinşi cum spune si Scriptura, încolţiţi într-o lume fără Dumnezeu şi fără principii*, o lume în care mulţi sunt de părere că a fi creştin înseamnă a te sprijini de un baston (din neputinţă  şi slăbiciune)sau a adera unei grupări care cunoaşte reţeta prosperităţii : dacă te pocăieşti Dumnezeu îţi dă in schimb casă, maşină, un partener de viaţă ideal (a se citi perfect) şi te va binecuvânta cum nu ai visat niciodată. Însă aceştia uită că Scriptura ne spune altceva despre ce înseamnă să fii creştin.De fapt un singur lucru înseamnă să fii creştin. A-L iubi pe Domnul Dumnezeul tău cu tot cugetul tau, cu tot ce eşti şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Restul, sunt detalii. Încă din Vechiul Testament Dumnezeu îşi ridică poporul ca pe un exemplu pentru cei netăiaţi împrejur şi cere de la el  să trăiască în curăţie  în mijlocul neamurilor: să-i primească bine, să nu le facă greutăţi,să îi respecte şi să îi privească  ca pe fraţi.Ca prin asta să le câştige inima pentru Dumnezeu. Societatea nu s-a schimbat mult de atunci. Oamenii sunt deznădăjduiţi de răi, caută mereu folosul lor şi mai presus de toate nu ştiu şi nici nu vor să Îl aleagă pe Dumnezeu . Căci nu este nici un om neprihănit, nici om care să facă binele, nici unul care să-L caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.Iară nouă, care spunem că suntem născuţi din nou, care spunem că avem ca steag pe Dumnezeu, nouă ni se cere acelaşi lucru pe care Dumnezeu l-a cerut evreilor din vechime: Iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău şi pe aproapele tău, deopotrivă. Fii un reprezentant a Lui Cristos în societatea în care El te-a pus. Rob Bell, pastor al unei biserici din Statele Unite spunea într-o carte a lui că Dumnezeu ar putea fi prezentat oamenilor aşa cum ai prezenta cuiva o trambulină. Nu vei putea convinge niciodată pe cineva să sară pe o trambulină aducându-i argumente pro si contra, ci mai degrabă să îl inviţi să sară împreună cu tine, să guste această plăcere îmreună cu tine.
Cum e Cristos? E iubire? Fii şi tu la fel.
E pace? Arată şi tu la fel.
E adevăr?Practică-l şi tu.
E lumină? Luminează şi tu.
E bucurie? Atunci nu sta trist şi morocănos. Laudă pe Dumnezeu prin ceea ce faci şi El te va umple de bucurie. Dacă vei căuta să Îl impui pe Dumnezeu oamenilor, vor fugi de tine şi de El.
Dacă îl trăieşti prin viaţa ta, în tot ce faci, vei putea să îl arăţi lumii pe Dumnezeu.
Fii un reprezentant demn de numele pe care îl poartă. Fii o Biblie lizibilă în societatea care te înconjoară.
Fii tu întâi o schimbare!
Şi arată celor care nu Îl cunosc pe Dumnezeu că se poate să trăieşti o viaţă curată în mijlocul unui neam păcătos.
Iubeşte-L TU pe Dumnezeu şi atunci societatea va vrea să Îl iubească şi mai mult.

*a se citi principii creştine

Scriptorium Bibliae

a fi sau a nu fi…

Am auzit de curând de o conferinţă locală organizată de o biserică din Iaşi, care avea să atingă subiectul căsătoriei şi a celibatului. Care ar fi, alegerea cea mai bună, pentru acei creştini care încă nu au făcut acest pas “decisiv”? Conferinţa a fost accesibilă tuturor din Moldova, drept pentru care au venit şi din alte oraşe.
Eu, nu am avut posibilitatea să merg, pentru că aveam alte angajamente însă, am întrebat pe cineva despre care ştiam că s-a dus, să îmi spună cum a fost. Şi pe lângă ideile bune şi folositoare care s-au spus, la una din grupele de discuţii, am auzit despre un mic incident care mi-a atras atenţia în mod deosebit.
De obicei nu fac asta. Să mă apuc să judec vorbele altora pentru simplul fapt că nu sunt de acord cu spusele lor. Cred că fiecare are dreptul şi liberatea să creadă ce doreşte. Fie el penticostal, ateu, ortodox, sau ce-a fi. Însă de data aceasta am gândit că este o temă care merită puţină dezbatere. Sau măcar o umilă părere personală, pe care -bineînţeles, nu vreau să o impun nimănui.

Un anume tânăr, la această discuţie, întreabă cum poate şti cineva că persoana cu care se va căsători (dacă a ales-o deja) este cea hotărâtă de Dumnezeu pentru tine? O întrebare foarte legitimă, cred eu.
Răspunsul care a venit, foarte categoric, a fost că Dumnezeu nu ştie ce are să se întâmple dinainte ca un lucru să se întâmple. Că dacă ar fi aşa, am fi nişte păpuşi cu sfori într-un teatru ieftin de Caragiale.
În plus, Dumnezeu a avut poate în vedere anumite excepţii, dar noi, oamenii de rând, oamenii obişnuiţi, nu suntem excepţii, deci să nu avem pretenţia că suntem “buricul pământului” şi că am putea fi asemenea cu Moise, Iosif, Iacov, Daniel, Ghedeon, Pavel, Petru şi mulţi alţii.

Dumnezeu, cu toate calităţile şi atribuţiile lui de Dumnezeu, NU ŞTIE ce are să se întâmple dinainte?
E adevărat că în Biblie sunt multe versete care pot fi interpretate şi pro şi contra.
“Şi pe aceia pe cari i -a hotărît mai dinainte, i -a şi chemat” .Acesta este doar un exemplu, din care putem înţelege ce vrem.
Dumnezeu, nu ţine cont de nimic şi dă mântuire cui vrea El, cui hotărăşte El.

Romani 8.30, scos din context ne face să înţelegem că Dumnezeu pe unii i-a hotărât să îi proslăvească(să îi mântuiască). Iar pe alţii nu. Citit în contexz însă, vedem că Dumnezeu este bun. Şi încă, Dumnezeu este Dumnezeu.

Căci pe aceia, pe cari i -a cunoscut mai dinainte, i -a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi.Şi pe aceia pe cari i -a hotărît mai dinainte, i -a şi chemat; şi pe aceia pe cari i -a chemat, i -a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i -a socotit neprihăniţi, i -a şi proslăvit.

Dumnezeu, in Atotputernicia lui, Atotcunoaşterea Lui, ca un Dumnezeu care stă înafara timpului şi a spaţiului în care suntem noi închişi, de acolo El poate vedea tot ce se întâmplă, de la Alpha până la Omega.
În acelaşi moment, Dumnezeu poate să îl vadă pe Adam, gol în grădină, ascunzându-se pentru că nesocotise porunca Creatorului Său, îl vede şi pe Iona în burta peştelui, după ce a încercat să fugă de lucrarea la care fusese chemat. Îl vede pe Isus răstignit pe o cruce, cerând să bea şi totodată, vede sfârşitul tuturor lucrurilor care vor sa vină.

Dumnezeu vede timpul-trecutul şi viitorul- şi îl vede cu toate variaţiile lui, în funcţie de ceea ce alegem noi.Pentru că El este Atotştiutor. Asta nu înseamnă că dacă ştie totul şi controlează totul. Preştiinţa lui Dumnezeu se referă la faptul că Dumnezeu ne cunoaşte trecut , prezent şi viitor.
Şi cum pentru El timpul nu există, El vede produsul final înainte ca El să fie început. ( I.Oprică )

Şi pentru că vede produsul final, El poată hotărî cine este sau nu mântuit.Pe baza a ceea ce ştie despre mine. Nu pentru că vrea să mă controleze. Nu pentru că aş fi o păpusă cu sfori pe care să o aibă oricând la dispozitia lui. Asta (libertatea de a alege) este cea mai mare dovadă de respect a Lui, pentru fiinţa umană.
Milton zice in Paradisul pierdut “libertatea de alegere a fost dovada de iubire a lui Dumnezeu.”
Aşa “decide” Dumnezeu cu cine mă voi căsători.
Aşa “decide” Dumnezeu ce viitor voi avea, ce facultate voi face.

Dumnezeu ştie. Dar asta nu înseamnă că va intra cu bocancii în viaţa ta. Chiar şi când e vorba de ceva important cum ar fi mântuirea ta. Satan face asta. el intră în viaţa ta cu tot ce are, cu cea mai mare pereche de bocanci pe care îi găseşte.

Şi da. Sunt o excepţie.Toţi suntem excepţii, pentru că suntem fii şi fiice de Împărat.
Satan e cel care îţi spune că tu eşti un nimic, că nu contezi nici cât negru sub unghie. Satan e cel care îţi zice “vezi-ţi de lungul nasului, pentru că nu eşti buricul pământului”.
Dumnezeu te vede important, iubit, preţuit şi respectat. El te ştie.Te cunoaşte.El dă oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta. Te iubeşte.Dacă nu te iubea, nu murea pentru tine. Dacă nu mă cunoştea, nu mă chema şi nu mă numea “preaiubită a Lui Cristos”.

A fi? Sau a nu fi?
Eu aleg să cred că sunt. Că El cunoaşte TOTUL despre mine, şi cu toate astea, a ales să moară pentru mine, cu toată cloaca şi mizeria din viaţa mea.
Eu aleg să cred că sunt centru universului Lui.
Eu aleg să cred că sunt proslăvită prin faptul că El cunoaşte fiecare clipă şi minut din viaţa mea.
Eu, aleg să cred într-un Dumnezeu al celor care vor să fie călăuziţi şi cunoscuţi de El.