Dumnezeologie, Journal Quotidien, Scriptorium Bibliae

Zdrobit

1360517610_85034ed057_o

Să fii zdrobit.  Să recunoști că ești, sau că ai fost, măcar odată în viața ta în această stare.  Pentru că cel care refuză să recunoască asta, duce o viață perfectă și nu are nevoie de Dumnezeu.  Implicit, nici Dumnezeu nu are nevoie de el, pentru că oamenii pe care El îi caută sunt aceia despre care știe că au trebuință de doctor.

Nu despre categoria celor care nu au nevoie de doctor vreau să scriu, ci despre aceia care își pun întrebarea ” Cine mă poate repara? ” despre aceia care încă nu știu că Dumnezeu SE FOLOSEȘTE de oamenii zdrobiți.

Să fii zdrobit. Prin definiție, cel care s-a simțit măcar odata în viața lui zdrobit, a trecut prin una din stările menționate mai jos : depresie, nesiguranță, sfârșiat, dărâmat, nefolositor, abuzat, murdar, fără valoare, lovit, vinovat, indurerat, obosit, stăpânit de…

Să fii zdrobit. Când cineva rupe materialul din care e construită viața ta și se face țăndări. Cu siguranță că măcar odată ai simțit una dintre lucrurile acestea și ai crezut că ești îndreptățit să crezi asta despre tine. Că este adevărul.Că ești zdrobit și atât.

Satan, care este un mincinos, se va folosi de această stare (și toate ”subfolderele” ei) ca să definească tot restul vieții tale. Bineînțeles, să te facă  asemenea unei cârpe de șters pe jos. Și tu să crezi asta.

Dumnezeu are ceva de spus , da.

Poate că Cuvântul Lui poate să îți redea liniștea.

Ps.34.18 : ”Domnul  este aproape  de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit!”

Ps. 51.17 : ” Jertfele plăcute Lui Dumnezeu  sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită  și mâhnită.”

Isaia 66.2b : ”Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu!”

Dumnezeu care are puterea să vindece,  turnul cel tare, El te poate ajuta, însă aceste Cuvinte ale Lui trebuie să fie mai mult decât niște cuvinte scrise pe o foaie de hârtie. Trebuie să aibă rezonanță înlăuntrul tău. E adevărat, când lucrurile sunt ușoare pentru noi, e ușor să Îl urmăm pe Dumnezeu.

Dar, zdrobirea din viața ta nu e o stare întâmplătoare! Adevărul e că toata viața lui, omul este zdrobit, dar într-un anumit punct , într-un anumit moment realizează asta. Da ai fost / ești zdrobit. Am fost / suntem zdrobiți, altfel Dumnezeu nu ar fi venit niciodată la noi. Nu dacă am fi fost perfecți și fără vină.

Și să găsim dovezi în Biblie cu siguranță nu ar fi greu, dar mă rezum la un exemplu. Pavel. 1 Timotei 1.12, 13 :

” Mulțumesc Lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un….. ”

Cine a fost Pavel? Întâiul dintre ”zdrobiți”  zice el despre sine. El, care obișnuia să ucidă creștinii, Dumnezeu îi dă o nouă șansă. Cristos a venit să ridice pe cei zdrobiți, atunci când a venit în lumea noastră să ne dea mântuirea. Zdrobirea lui Pavel a fost transformată de Dumnezeu în speranță.

Orice lucru te-ar fi adus în starea în care ești acum, Dumnezeu are puterea să îl facă nou, să îl schimbe, să îți dea o șansă nouă.

Zdrobire nu înseamnă fără valoare. Desigur că asta vrea Satan să crezi despre tine,că nu mai este nici o șansă pentru viața ta. Că vei rămâne așa pentru totdeauna.

Dar Dumnezeu a lucrat la și a folosit o mână de oameni vai de capul lor, zdrobiți, dezamăgiți, căzuți, murdari. El i-a folosit pentru gloria Sa. Momentele de durere și zdrobire și necaz sunt inevitabile, însă primul pas spre vindecare, spre a doua șansă, este să recunoști despre tine că ești zdrobit. Ca să te ridice, întâi trebuie să te coboare. Ca să primești o șansă nouă, trebuie să recunoști că ai nevoie de a doua șansă (sau a treia,  a șaptea, a miia –atât timp cât trăiești în trup, pe pământ, nu e prea târziu! ).

Viitorul pentru tine este scris adânc în inima ta, în palmele tale, și este ceea ce îți șoptește El la ureche, este ceea ce te face să vrei să te ridici și să mergi mai departe.

Ps. 147.3 : ”Domnul tămăduiește pe cel cu inima  zdrobită și le leagă rănile! ”

Nenorocirea ta o poate folosi Dumnezeu pentru beneficiul altora. Experiența ta neplăcută, poate ajuta pe un altul să nu treacă pe unde treci tu. Deschide-ți inima ca să fii vindecat de starea în care ești și lasa-L să te folosească. Acordă-i Lui Dumnezeu o șansă să te reabiliteze. Pentru că trecutul tău poate salva viitorul cuiva.  Durerea ta poate aduce pe cineva acasă.

Sau, poți lăsa ca durerea aceasta să te aducă într-un loc de unde nu te mai poți întoarce.

Acestea sunt opțiunile tale. Dumnezeu este lângă tine. Pentru că viața e atât de scurtă și nu merită să stai ascuns , zdrobit. Nu lăsa ca zdrobirea aceasta să îți conducă viața.

În ochii Lui Dumnezeu , zdrobirea aceasta, durerea aceasta, e frumoasă. Pentru că prin ea, dai drumul lucrurilor care te controlează și Îl lași pe El la cârmă.

Și ca să fii absolut sigur că nu ești singur în această stare de zdrobire, te rog să te uiți la câțiva oameni din Scriptură. Avram, Iacov, Ilie, Iosif, Samson, Iov, David, Rahav, Marta, Zacheu, Pavel și discipolii Domnului Isus.

Închei cu o melodie care vorbește despre zdrobire.

Să vorbească muzica!

Scriptorium Bibliae

Reflecţii aspupra luptei dintre firea pământească şi duh.

“Singura modalitate de a scăpa ispitei este de a-i ceda”  Da, este o afirmaţie falsă dar de câte ori nu am împlinit-o?

“Creştinul trăieşte după Duh” se intitulează capitolul 8 din Romani. O argumentaţie minunată a apostolului Pavel despre cum noi trebuie să trăim după îndemnurile Duhului, deşi firea noastră e supusă morţii şi păcatului. Cum dar slujeşti lui Dumnezeu cu Duhul, când firea aleargă în direcţia opusă? Dacă duhul si trupul sunt în corelaţie directă şi noi spunem că un om lumesc, care trăieşte după îndemnurile firii devine un om mort , pentru că şi duhul devine lumesc,  şi din modul lui de a gândi moral, prin transformarea minţii lui, el devine un om mort (spiritual)…  Dacă deci asta se întâmplă “lor” , noi care zicem ca suntem mânaţi de duhul şi trăim prin Cristos, cum de păcatul mai poate stăpâni peste noi?

Nu făcând voit ce nu vrem (deşi se întâmplă şi asta) ci cum zicea Pavel, vrei să faci binele dar în loc să-l faci, treci pe lângă el şi faci răul. “Cu mintea eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului” .   Tot nu înţeleg pe deplin…

Este scris că acum nu mai este nici o condamnare pentru credincios, pentru că Isus a ţintuit păcatul pe o cruce, când l-a purtat în trupul Lui. Adică, Isus Cristos, a venit pe pământ  şi când a fost răstignit a fost înălţat ca şarpele în pustie. Acolo, pe cruce, Dumnezeu Tatăl a văzut în Isus tot păcatul omenirii, nu doar cel comis deja de la Adam încoace (adică până la Isus) ci şi cel care avea să fie făcut în viitor de orice locuitor al pământului. Dacă Isus a avut putere să ierte păcatele când umbla pe pământ şi zicea oamenilo “scoală-te, păcatele îţi sunt iertate” sau “du-te şi să nu mai păcătuieşti”, cu atât mai mult acum, după ce a murit pentru mine are putere să ierte păcatele. Nu doar cele făcute ci şi cele care încă nu au luat fiinţă-

Dacă zice Scriptura că noi suntem găsiţi neprihăniţi, curaţi , deja proslăviţi, mântuiţi prin credinţă încă înainte de a muri, înseamnă că[,] CHIAR ATÂTA putere are sângele Celui care s-a dat pentru noi. El deja mi-a iertat TOT ce am făcut şi ce voi face. De aceea nu mai este nici o condamnare pentru cel care crede. De aceea, odată cu jertfa Lui Cristos, Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească. Păcatul care locuieşte în mine, a fost deja osândit. Cu mintea eu slujesc lui Dumnezeu, cu firea pământească slujesc legii păcatului de care sunt legat (din păcate) până la moarte.

Dar Dumnezeu m-a iertat şi m-a proslăvit inca înainte de a mă naşte. Încă de atunci,eram în gândul lui Dumnezeu şi pentru că El este Atotcunoscător , încă de atunci ştie ce voi fi, ce voi face şi a ales totuşi să mă mântuiască.

Nu din pricină că eu sunt bună , ci din pricină că sunt rea. Nu din pricină că fac binele, ci din pricină că la momentul oportun am ales să cred în jertfa Lui, să accept faptul  că m-am născut şi trăiesc în păcat şi că vreau ca viaţa mea să fie a Lui.

“Acum dar, nu mai este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. […] Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi , va învia şi trupurile  voastre muritoare, din pricina duhul Său, care locuieşte în voi! “

Scriptorium Bibliae

Bucuria Adevarată

mood-girl-morning-house-roof-joy-city-wallpaper-2560x1600 

În acest weekend am avut parte de nişte studii biblice susţinute de un frăţior absolvent al Institutului Teologic Penticostal, Alin Cuc. La prima vedere o persoană care nu iese cu nimic din comun, însă modul în care îl lasă pe Dumnezeu să înveţe şi să dea lumină din Scripturi este cu adevărat unic.

Unul dintre studii a abordat tema bucuriei. A bucuriei in Cristos , bucurie despre care multi probabil că nu ştiu sau nu o mai iau în considerare ca ingredient cu totul important în viaţa de credinţă.

Lumea în care trăim, aproape că ne forţează să uităm că bucuria este un lucru indispensabil în viaţa unui creştin autentic. Un om al lui Dumnezeu fără bucurie este un om care a uitat versetul din Filipeni 4.4 în care Pavel pune accent pe bucurie. Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul. Iarăşi vă zic, bucuraţi-vă!  Şi Pavel, un titan al credinţei, trebuie că a ştiut ce spune.

Da, este o greutate uneori să fii bucuros. Pentru că ziua are doar 17 de ore (dacă scoatem din calcul orele de somn)  şi în ea trebuie să îngrămădeşti aşa de multe lucruri care îţi ocupă timpul( lucruri fireşti mai mult decât spirituale- servici, şcoală, examene, facultate, cumpărături, curăţenie) , încât  bucuria in Duhul Sfânt este ceva greu de imaginat. Dar dacă am înţelege cu adevărat că Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie bucuria ca să ne ajute in viaţă , in “bucăţica asta de viaţă” care durează o clipă pe lângă eternitatea care ne aşteaptă la sfârşitul vieţii , ca să ne fie nouă mai uşor, că să “trăim bine”, abia atunci am apuca-o şi nu i-am mai da drumul niciodată. O lume lipsită de bucuria din Dumezeu, nu este deloc o lume .O viaţă trăită fără bucuria Duhului Sfânt nu este deloc viaţă. O casă de credincioşi în care nu este bucurie din Isus Cristos, nu este deloc o casă, pentru că Bucuria este o roadă a Duhului Sfânt care trebuie să existe in viaţa noastră. Asta nu inseamnă să trăim cu capul în nori şi să ne exaltăm din orice lucru.Ci să fim realişti în lumina cuvântului Lui Dumnezeu şi atunci când viaţa pare grea să ştim că toate lucrurile au un rost la El, şi bazaţi pe asta să lăsam ca pacea şi bucuria Lui Dumnezeu să ne inunde vieţile şi inimile.

Spunea fratele Alin că bucuria autentica, in comparaţie cu bucuria pe care o caută lumea, este una care izvorăşte din Cer şi îşi are originea în Dumnezeu ( “Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură ci neprihănire, pace şi bucurie in Duhul Sfânt” – Romani 14.17)

Bucuria din Dumnezeu nu este condiţionată de lucruri materiale si/sau senzoriale ci de o relaţie corectă cu Dumnezeu, bazată pe încredere şi părtăşie (“Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului. Eu mă cucl şi adorm în pace căci numai Tu , Doamne îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” Ps 4.7,8 )

Bucuria nu este una temporară, influenţată de circumstanţele prin care trecem şi nici de un caracter temperamental dar că ea are continuitate. (“Bucuraţi-vă neîncetat. “ 1Tesal.5.16 ) Deşi e adevărat că în viaţă ne sunt îngăduite şi necazuri şi momente de tristeţe, bucuria ar trebui să fie presărată  pe parcursul vieţii în momente  de măreţie, de entuziasm, de exprimare a bucuriei (“ pe care voi Il iubiţi  fără să Îl fi văzut, credeţi în El fără să Îl vedeţişi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită , pentru că veţi dobândi ca sfârşit al credinţei voastre mântuirea sufletelor voastre” 1Petru 1. 8,9 )

Această bucurie autentică care vine din Dumnezeu poate fi turnată în noi în clipa în care o cerem dar şi dacă încercăm să o improspătăm în viaţa noastră. Să o căutăm, să o preţuim, să o cultivăm în alţii, să ne bucurăm împreună cu alţii, să o păstrăm vie în noi oridecâte ori avem oportunitatea. Chiar dacă ea vine pe genunchi, în rugăciune, sau la o cafea cu un prieten, sau când ne jucăm cu copiii, sau când mergem la servici şi suntem înglodaţi de hârtii şi rapoarte şi telefoane .

Doamne, dă-ne bucurie din Tine pentru tot restul vieţii pe care o mai avem de trăit pe acest pământ! Amin

Scriptorium Bibliae

Dragostea

Una dintre cele mai … De fapt Cea mai mare poruncă dată de Domnul Isus pe care se bazează întreaga Scriptură este aceasta: să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Pentru că dragostea de aproapele tău te va păzi să îl furi, să îl minţi, să juri strâmb împotriva lui,să îi doreşti răul într-un fel sau altul. Tot aşa şi dragostea faţă de Dumnezeu te va păzi de necredincioşie faţă de El. Personal, am îndrăgit mereu descrierea din 1 Corinteni 13 şi am căutat să mă raportez la ea, când am vrut să văd dacă am un caracter asemănător cu cel descris de Pavel. Ea[descrierea] m-a păzit de mândrie când am crezut că a vorbi în limbi e ceva, sau când am crezut că dărnicia mea este cea mai cea. Şi raportându-mă la relaţia cu oamenii sau gândindu-mă cum ar trebui să arate o relaţie sănătoasă din punctul Lui Dumnezeu de vedere, am înţeles acest capitol ca pe unul revelator şi relevant.
Dragostea este îndelung răbdătoare
Dragostea nu se umflă de mândrie
Dragostea nu caută folosul ei
Dragostea nu se gândeşte la rău
Dragostea nu se poartă necuviincios
Dragostea nu se mânie Dragostea nu se laudă
Dragostea se bucură de adevăr
Dragostea nu pizmuieşte [ pizmă = ciudă,nemulţumire,ură,duşmănie ]
Dragostea este plină de bunătate
Toate acestea te ajută să te verifici pe tine, să vezi cum eşti, şi dacă nu eşti atunci poţi începe prin a fi ca să poi spune despre tine că ai dragoste. Domnul Isus a spus într-o cuvântare a Lui că inima este locul de unde pleacă toate lucrurile rele,locul pe care trebuie să îl păzim mai mult decât orice,ca pe o fortăreaţă în timp de război.Şi ca să te păzeşti de rău, care poate fi haina cea mai frumoasă, cea mai potrivită pe care o poate unul îmbrăca, dacă nu haina dragostei? Dragostea care poate topi toate săgeţile arzătoare ale vrăjmaşului.Dragostea care crede totul, care suferă,care rabdă,care nădăjduieşte. Să nădăjduieşti că cel mai rău,cel mai înverşunat poate avea intrare la Tatăl prin jertfa Domnului Isus şi să continui să te rogi pentru el[ea]. Să nădăjduieşti că deşi copiii tăi [sau părinţii, sau oricine ai tu drag şi apropiat]se zbat în păcat şi în necunoaştere, într-o zi, datorită dragostei minunate a Lui Dumnezeuvor putea să fie salvaţi de la pedeapsă veşnică. Însă cu câteva zile în urmă Dumnezeu mi-a descoperit un alt nivel la care unul poate să urce când îl iubeşte pe Dumnezeu, atunci când ai o încredere totală în Dumnezeu. Ştiu, este uşor să spui “încrede-te în Dumnezeu, El te va ajuta”. Cum să spui asta unuia care se zbate pe un pat de suferinţă? Cum să spui tu de pe buze cuiva”încrede-te în Dumnezeu” când ştii că nu mai are speranţă la o viaţă mai bună? Cum să spui asta unuia care nu îşi poate găsi de lucru, sau unuia căruia i se pare că se luptă cu pumnii în vânt şi că totul din el se întoarce împotriva Lui Dumnezeu, pentru că nu Îl înţelege, nu îi înţelege căile. O soţie a cărui soţ necredincios îi face necazuri, un copil al cărui părinţi au divorţat…Boală, necredinţă, durere, neputinţă, cum să te încrezi în Dumnezeu în acestea toate? Dumnezeu spune că noi eram păcătoşi şi că El a murit pentru noi pentru că ne-a iubit necondiţionat. Şi noi am înţeles asta când am crezut când i-am dat viaţa noastră cu tot ce e în ea. Dar uneori parcă rămânem la atât. El ne-a iubit şi noi, din pricina asta l-am crezut şi l-am acceptat. 1 Corinteni 13 are un verset special, un verset care ne poate deschide ochii la ce facem mai departe, mai mult de atât.Atunci când e greu de tot în viaţă şi nu mai vezi pe unde să ieşi la lumină, atunci Dumnezeu îţi cere să nu te mai lupţi tu pentru tine, ci să Îl laşi pe El să lupte. Acceptând să îţi îndeplineşti dovada de iubire A TA faţă de El.

Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Pentru mine personal, acest verset a fost o revelaţie. A fost ca şi cum l-aş fi auzit pe Dumnezeu spunându-mi şoptit în ureche [chiar într-un moment când nu mai vedeam nici o ieşire], ca un susur blând acest verset şi ca şi cum nu ar fi fost de ajuns m-a întrebat doar atât: Poţi face asta? Atunci am înţele, mai presus de cuvinte ce înseamnă asta: “Dacă poţi face asta pentru Mine, Domnul tău şi Dumnezeu tău, atunci îţi arăţi dragostea faţă de Mine. Crede că totul în viaţa ta este planul Meu perfect pentru tine. Nădăjduieşte în ziua de mâine, când va răsări soarele. Acoperă toate lucrurile în sângele Meu care s-a vărsat pentru tine. Suferă! Suferă totul din mana Mea, pentru că Eu fac bine sufletului tău. opreşte-te la acestea patru! Acoperă!Crede!Nădăjduieşte!Suferă! Nu te mai gândi la “de ce?”. Nu te mai gândi la cum să ieşi! nu te mai gândi la “până când?!?” iubeşte-Mă necondiţionat aşa cum te-am iubit Eu ! Asta înseamnă să te încrezi cu totul în Mine!

Scriptorium Bibliae

Despre Iad- în concepţia creştină

the-love-knot-590x443

O ciornă uitată într-o carte şi descoperită de curând m-a pus faţă în faţă cu acest citat: “Oamenii tind să aprecieze dacă Iadul este un lucru drept sau nu, pornind de la sentimentul lor faţă de iad sau de la ofensa emoţională pe care o resimt ei la gândul iadului.”

Am întâlnit persoanele de acest fel (chiar şi între creştini)  care consideră că Iadul nu este o realitate corectă din punct de vedere moral/spiritual/logic . Însă Biblia arată aşa de multe ipostaze în care Dumnezeu spune clar şi răspicat că El nu doreşte moartea păcătosului, ci vrea ca toţi să trăiască veşnic alături de El.

Ezechiel 33.11 : “Spune-le : Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului,ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă. Întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi [casa lui Israel] ? “ Nu este destul de evident că aici Dumnezeu nu se referă la o moarte firească (pentru că toţi suntem datori cu o moarte) ?

Pedeapsa Iadului este de natură emoţională mai mult decât firească . Durerea despărţirii veşnice de cel mai minunat Om de pe pământ, separarea eternă de Dumnezeu este cea mai cruntă pedeapsă care poate să existe. Nu este vorba despre cazanele de tortura, nu este vorba de foc şi smoală  [ba da, poate şi despre ele este un pic vorba] ci este vorba, mai mult decât orice altceva de o separare de Dumnezeu şi o veşnicie petrecută în regret şi chin sufletesc, care va depăşi cu mult durerea fizică a trupului duhovnicesc care ni se va da după Înviere.

“Durerea îndurată va fi cauzată de regretul pentru excluderea finală, decisivă, nesfârşită din prezenţa Lui Dumnezeu şi de la viaţa bună pentru care am fost creaţi” Iadul este pedeapsa finala primită în urma refuzului constant de a trăi pentru scopul  cu care ai fost creat.Acela de a sluji Creatorului cu viaţa ta. Este consecinţa logică a unei viaţi trăie în neascultare faţă de Creator(neascultare numită şi păcat).

Şi dacă putem înţelege că un părinte are drept de respect ,ascultare şi iubire din partea copilului său* de ce nu putem accepta asta şi în cadrul relaţiei om-Dumnezeu.  Dacă El a făcut tot posibilul pentru ca noi să putem avea o relaţie cu El, dacă ne-a dat mijloace de a relaţiona cu El, de a avea acces la bunătatea Lui, la mila Lui, la nelipsita lui grijă pentru noi, şi Îl refuzăm în mod repetat şi constant, oare nu trebuie să suportăm consecinţele despărţirii de El? Măcar că El dă ploaie şi face să răsară Soarele peste toţi oamenii,oricare el-ar fi relaţia lor cu Dumnezeu.

câteva trimiteri despre iad:

Daniel 12.2 Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula : unii pentru viaţă veşnică,şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

Ps. 36 Cei răi, nu vor mai fi. cei răi pier ca fumul . cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu totul.

Isaia 1.28 Pieirea îi va atinge pe toţi cei răi.

Matei 25.31  depre judecata viitoare.

Soluţia Lui Dumnezeu este alegerea de a fi cu El, de a recunoaşte că trăim într-o lume şi firească şi spirituală. unde Binele şi Răul sunt nişte realităţi atât ale lumii în care trăim cât şi a lumii pe care nu o putem vedea cu ochii aceştia de carne şi alegera de a fi într-o relaţie personală şi de comunicare  cu Dumnezeu. Credinţa în aceste lucruri nu se bazează  pe sentimente [din nefericire pentru noi] ci pe ce spune Scriptura.  Iar opusul raului,opusul pedepsei veşnice sunt pacea şi odihna pe care o poate da Isus Cristos vieţii noatre (atât cea în trup cât si cea care va urma) prin credinţa în El.

 

 

 

 

 

* într-o relaţie sănătoasă

Scriptorium Bibliae

adevărul spus pe jumătate

Satan satan, tatăl minciunii, spune cîteodată adevărul. Însă numai pe jumătate. Încă de la început, când Dumnezeu porunceşte omului să nu se atingă de pomul cunoştinţei binelui şi răului, satan îl amăgeşte pe om cu un adevăr parţial. “Hotărât lucru că nu veţi muri, ci vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
Desigur că adevărul lui Dumnezeu privea moartea spirituală (prin căderea lui în păcat).Dar satan a ascuns această realitate cu ceva mai “frumos”, mai “strălucit”. satan este un maestru când vine vorba de a spune unui copil de Dumnezeu “adevărul”.Un adevăr general valabil care se aplică în viaţa oricărui om de pe pământ.

  • satan îţi spune “cu uşurinţă” adevărul despre tine. Cum că nu ai valoare.
    Dar Cristos zice: dacă din pietre pot să fac slujitori, cu atât mai mult pot din tine. EU chem pe nume lucrurile mici, ba chiar lucrurile care (aparent) nu sunt, ca să le fac de ruşine pe acelea care sunt.
  • satan “îţi deschide ochii” ca să îţi arate adevărul despre păcat. Păcatul nu este nimic, cu siguranţă păcatul nu te va ucide ci te va împlini.
    Isus Cristos a spus în schimb că nici ucigaşul, nici mincinosul nu vor ajunge în Împărăţia Lui Dumnezeu.
  • satan te va convinge să îţi spună că ai tot timpul din lume să te pocăieşti de păcatele tale. La bătrâneţe, când nu mai ai nimic de pierdut.
    Isus te îndeamnă să te pocăieşti azi. “Azi, dacă auzi chemarea la mântuire, nu îţi împietri inima, ci vino la El.”
  • Şi, minciuna cea mai cea . satan te va minţi că atunci când devii creştin, ţi se termină viaţa. Că te aşteaptă numai necaz şi strâmtorări. Că nu vor mai fi soluţii pentru problemele tale şi că durerea va fi continuă.
  • Însă Dumnezeu, care cunoaşte Adevărul în întregime, te îndeamnă să fii credincios. Pentru că în lume, toţi oamenii au necazuri. Dar cu Hristos primeşti putere să urci munţii cu încredere în El şi că după norii negri, Soarele este strălucitor.
    Da, în lume vei avea necazuri, dar El a biruit lumea ca să fie lângă tine în necazul tău. El a pregătit şi binecuvântări, şi soluţii la problemele noastre importante.
    Cu nici un chip El nu îşi va lăsa copiii. Cu nici un chip El nu va îngădui să fim singuri. Nimic nu ne va despărţi de dragostea lui Hristos.

    Acesta e adevărul Lui Dumnezeu, adevărul întreg şi nealterat: Iată că Eu voi fi cu voi, în toate zilele, până la sfârşit.

    Scriptorium Bibliae

    Lauda

    M-a învăţat Dumnezeu în ultima vreme un lucru, cred eu important despre laudă.
    Lauda pe care o considerăm noi plăcută Lui Dumnezeu, este de cele mai multe ori aceea izvorâtă dintr-o adâncă mulţumire faţă de El, pentru că ne simţim binecuvântaţi de El fireşte sau spiritual.
    Dumnezeu ne-a dat mântuire şi pentru asta trebuie să Îi mulţumim.
    Dumnezeu ne-a dat sănătate, sau putere să muncim, sau putere să iertăm sau anumite bunuri materiale. Şi se cuvine să Îi mulţumim.

    Dar atunci când vezi că în viaţa ta sunt lucruri care “nu se întâmplă”, lucruri pe care nu le înţelegi, atunci când poate simţi că nu ai pentru ce să Îi mulţumeşti şi să Îl lauzi, atunci, cred că vrea Domnul să Îl lăudam mai cu drag. :)
    Asta, este o laudă plăcută Lui Dumnezeu şi care izvorăşte din credinţă. Credinţa că Dumnezeu este Stăpân, că El ştie toate lucrurile din viaţa ta şi că nici un fir de păr nu îţi cade fără ştiinţa lui.
    Să crezi că El are o Soluţie pentru viaţa ta, chiar dacă nu o vezi.
    Să Îl lauzi pe Dumnezeu atunci când nu mai poţi să Îl lauzi. Să te rogi, atunci când nu te mai poţi ruga…
    Să cânţi, atunci când nu mai poţi cânta cu toată inima.
    Să Îi mulţumeşti pentru tot ce ai şi ce nu ai.
    La asta cred că sunt chemaţi copiii Lui Dumnezeu atunci când sunt într-o încercare din care poate nu mai văd ieşirea. Sau atunci când le este greu să înţeleagă voia Lui în viaţa lor.
    Sau atunci când aşteaptă un răspuns din partea Lui şi acel răspuns nu mai vine.
    Sau atunci când nu mai cred.
    Cuvântul Lui Dumnezeu ne îndeamnă să ne ridicăm în capul oaselor şi să Îi dăm Slava şi Cinstea care I se cuvine.
    Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune să fim credincioşi, nu necredincioşi. Asta, cred eu, înseamnă să te lupţi în fiecare zi cu cel rău, să crezi în promisiunea lui Cristos şi să fii biruitor.
    Această formă de laudă este o armă puternică faţă de vrăjmaş. Pentru că arată ascultare şi supunere faţă de căile Lui. Şi dacă Îl lauzi pe El atunci când nu găseşti rost la suferinţă, Dumnezeu vine să stea de vorbă cu tine, să te încurajeze,să te ridice, să îţi dea un viitor şi o nădejde. Şi o pace imensă.Şi bucurie. Şi mai multă credinţă decât ai avut înainte.