Care nu intră nicăieri altundeva, Journal Quotidien

Despre libertatea de a-ți exprima opiniile

charlie-2-200x200

Desi auzisem despre atacul de la Paris, nu am urmarit îndeaproape stirile despre acesta. Însa ulterior, provocata de postarile de pe Facebook de genul ” je suis Charlie ” am cautat informatii. Nu vreau sa vorbesc despre ceea ce au facut teroristii, pentru ca nu sunt multe de zis. Oricine , oricât de vinovat ar fi, nu merita sa fie ucis, cu atat mai mult cand e vorba despre niste caricaturisti, a caror opinie si liberate de exprimare, in buricul Europei, trebuiau sa fie libere .Dar vreau sa scriu (un pic ) despre libertatea de a-ti exprima opiniile în mod liber. Ok, suntem oameni, avem dreptul sa spunem ce vrem, ce credem, ce ne trece prin cap, mai ales ca traim într-o tara si o Europa libera.

CharlieHebdo kissing_hebdo 10436258_413552235466130_2976431115470626194_n

Ca oameni însa ar trebui sa avem macar o de umanitate, de respect reciproc, de intelegere fata de ce crede cel de langa tine. A te amuza de religia/stilul de viata a cuiva este una, iar a ridiculiza si a trata cu lipsa de respect este altceva. Bataia de joc a acestor caricaturi sunt nu doar o forma de amuzament, ci o discriminare, o forma terorism, o forma de violenta psihologica. Condamn ceea ce au facut teroristii si nu sunt în nici un fel de acord cu modalitatea lor de a face dreptate , macar de ar fi vorba de dreptate aici ( Dumnezeu/Alah nu are nevoie sa fie aparat înaintea nimanui) .Dar pot la fel de bine sa spun ca nu sunt de acord cu acest gen de ”amuzament ”, pentru ca asta nu este amuzament ci o lipsa crasa de respect . Vrei , ca si ateu, sa iti exprimi libertatea de opinie? Provoaca lumea la dezbatere, adu argumente serioase, scoate in evidenta- daca e cazul- ridicolul unei credinte oarecare, dar nu intr-un mod atat de vulgar si lipsit de omenie. Trebuie sa ne cunoastem limitele, pentru ca nu suntem animale. Trebuie sa nu provocam, sa nu incitam pe altii la manie, pentru ca suntem oameni. Avem pretentia ca suntem mai civilizati decat cei din Orientul Mijlociu, dar oare civilizatia asta nu ni s-a urcat la cap , macar un pic? Credem ca suntem invincibili si ca nimic nu ne poate atinge? Credem ca putem spune orice despre oricine fara sa ne gandim la consecinte?
Nu e nimic gresit în a-ti exprima punctul de vedere. Nu e nimic gresit in a spune lumii ca tu crezi despre religiile lumii ca-s ridicole si lipsite de logica. E ok! Daca asta crezi, este dreptul tau pe care ti-l poti exercita. Dar respecta-i pe cei din jur, fa-o în asa fel incat sa nu ”omori ” pe nimeni cu , cuvintele (caricaturile) tale.

Advertisements
Journal Quotidien

Românie, dulce Românie

În autobuz. Îngrămădeală mare ca de obicei. Un individ stā comod pe scaun şi palavrageşte. Cât am putut eu să “prind” între stații:
” -Da! Da…ce să fac? Da.. bineînțeles că mă duc.Păi omul are nevoie să i se facă treaba şi eu am nevoie de bani. Ştii cum e …fiecare cu treaba lui. Eu am nevoie de bani, de aia mă duc.Iar omul are nevoie să …Omul are nevoie să i se facă treaba. Da, eu am nevoie de bani. Am şi eu treburile mele, socoteli, , vreau să mă duc la mare!
Ei, am bani dar mai vreau ! Să mă duc şi eu la mare.
E o pescărie acolo (am presupus că la mare)… 30 de milioane pe lună! ”
Eu trebuie să cobor aici.Aş fi vrut să mai pot sta, sa aud ce anume se face la o pescărie unde salariul e de 3000 de Ron.
Şi mai important, în ce “lume” din România se câştigă 3000 pe lună la o pescărie ?
Sau na, o fi altfel de pescărie… caz în care plata ar fi cam…mică.Hai să fim serioşi!
Laudă-mă gurā că stăpânul… stăpânului i-au murit lăudătorii !!

Apologétique, Dumnezeologie, Journal Quotidien

O cale îngustă

Mi-a plăcut să aud Duminica asta niște adevăruri care m-au provocat să îmi pun întrebări cu privire la viața mea spirituală.

”Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află!”

Contrar teoriei, cum că cei care au ”aderat” la bisericile neo-protestante sunt in număr mai mare decât cei din bisericile tradiționale (pe plan global) și contrar faptului că majoritatea celor menționați mai sus vor răspune la întrebarea ”ești mântuit?” cu ”da” , Biblia spune că cei care merg pe calea care duce la viață sunt puțini.  Ba chiar, Domnul Isus spune în alt loc că este o turmă mică ( în original termenul se traduce în ”micron” -cea mai mică unitate de măsură care există ). Se bate un pic cap în cap cu statisticile? Sau realitatea este întradevăr asta : că cei care merg pe calea cea îngustă trebuie să își răstignească Eul   și să înceapă să pășească pe ea, umblând pe urmele lui Hristos? Omul dinlăuntru Îl cunoaște astfel pe Dumnezeu atât  cu inima cât și cu mintea .

Calea îngustă este credință, dar nu doar atât. Credința trebuie să dea roade în noi. Calea îngustă înseamnă ascultare de Dumnezeu, înseamnă trăire, înseamnă să Îl arăți oamenilor pe Hristos și nu în ultimul rând, să fii plin de Duh Sfânt și învățătură.

Poate că la prima vedere par niște idei ușoare, o cale simplu de urmat și prea puține semne de întrebare. Poate… dar pentru mine răstignirea Eului mi se pare lupta cea mai grea! Și semnul cel mai mare de întrebare! Deocamdată :)

Journal Quotidien

Un Nume Cu Renume

În urmă cu șaptezeci și ceva de ani… ok, aproape optzeci de ani, un oarecare domn respectabil se prezintă la Starea Civilă din Târgul Ieșilor ca să își înregistreze fiul nou-născut. Cucoana de la registratură – sau cum s-o numi acel birou unde stau cucoanele să te treacă în catastif- cere lămuriri:

-Da!

– Nevasta mea a născut acasă (că așa era pe vremea aia). Vreau să îmi înregistrez copilul.

-Numele!

-Da, Iordăchescu!

-Celălalt nume!

-Ah, Mircea!

-Mircea nu e voie!

-De ce?

-Mircea e nume domnesc. Mata’ n-ai auzit de Mircea Cel Bătrân?!?

Respectabilul domn, uimit, nu știe ce să răspundă. Vocea cucoanei din spatele biroului se aude din nou.

– Pune-i Ovidiu! Ovidiu e nume frumos!

 

 

CaRtE, Journal Quotidien

Viziune și întuneric

”  L-a apucat o groaza si un mare întuneric.(Geneza 15.12) ”

oswald-chambersCând Dumnezeu îi dă o viziune unui credincios, El îl pune” sub umbra mâinii Lui”(Isaia 49.2) și  datoria credinciosului  este să tacă  și să asculte.

Este un întuneric care vine din prea multă lumina si atunci este timpul să ascultăm. Geneza 16 este un exemplu de ascultare a sfatului bun atunci când este întuneric, mai degrabă decât așteptarea ca Dumnezeu să trimită lumina.

Când Dumnezeu îți dă o viziune, iar apoi urmează întunericul, așteaptă.Dacă vei aștepta, Dumnezeu va face ca viziunea pe care ți-a arătat-o să sosească la timpul hotărât de El.Nu încerca niciodată să Îl ajuți pe Dumnezeu să –Și împlinească Cuvântul. Avraam a trecut prin treisprezece ani de tăcere, dar în acești ani, toată încrederea lui în sine a fost distrusă.N-a mai rămas nici o urmă de încredere în căile firii. Acei ani de tăcere au fost ani de disciplinare, nu de neplăceri.

Niciodată nu este nevoie să pretinzi  că viața ți-e plină de bucurie  sau încredere, ci așteaptă  lângă Dumnezeu (vezi Isaia 50.10-11)

 Mă mai încred eu în firea sau în carnea mea? Sau am învățat să trec peste încrederea în mine sau în oamenii Lui Dumnezeu, în cărți și rugăciuni sau în alte bucurii ale vieții și acum încrederea mea este fixată în Dumnezeu Insuși   și nu în binecuvântările Lui?

”Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic”, El Shaddai, Dumnezeul Atotsuficient (Geneza 17.1). Motivul pentru care suntem puși la disciplină este ca să cunoaștem că Dumnezeu e real . Îndată ce Dumnezeu devine real pentru noi, prin comparație, ceilalți oameni devin niște umbre ale realității. Nimic din ceea ce ar putea face sau spune un alt credincios n-ar putea tulbura pe cineva care este înrădăcinat în Dumnezeu. 

Devoțional scris de Oswald Chambers în cartea ”My Utmost For His Highest” .Unul din cele mai bune devoționale citite până acum, cred eu. Mustește de învățătură pură,clasică, o hrană consistentă pentru suflet, încărcată cu Cuvânt Biblic și capabilă să ducă la trezire spirituală personală.

Se poate comanda de aici : Gramma.ro  sau de aici: Amazon

Sau, citită în limba Engleză direct de aici : Daily Devotionals By Oswald Chambers       Smile with tongue out

images

Dumnezeologie, Journal Quotidien, Scriptorium Bibliae

Zdrobit

1360517610_85034ed057_o

Să fii zdrobit.  Să recunoști că ești, sau că ai fost, măcar odată în viața ta în această stare.  Pentru că cel care refuză să recunoască asta, duce o viață perfectă și nu are nevoie de Dumnezeu.  Implicit, nici Dumnezeu nu are nevoie de el, pentru că oamenii pe care El îi caută sunt aceia despre care știe că au trebuință de doctor.

Nu despre categoria celor care nu au nevoie de doctor vreau să scriu, ci despre aceia care își pun întrebarea ” Cine mă poate repara? ” despre aceia care încă nu știu că Dumnezeu SE FOLOSEȘTE de oamenii zdrobiți.

Să fii zdrobit. Prin definiție, cel care s-a simțit măcar odata în viața lui zdrobit, a trecut prin una din stările menționate mai jos : depresie, nesiguranță, sfârșiat, dărâmat, nefolositor, abuzat, murdar, fără valoare, lovit, vinovat, indurerat, obosit, stăpânit de…

Să fii zdrobit. Când cineva rupe materialul din care e construită viața ta și se face țăndări. Cu siguranță că măcar odată ai simțit una dintre lucrurile acestea și ai crezut că ești îndreptățit să crezi asta despre tine. Că este adevărul.Că ești zdrobit și atât.

Satan, care este un mincinos, se va folosi de această stare (și toate ”subfolderele” ei) ca să definească tot restul vieții tale. Bineînțeles, să te facă  asemenea unei cârpe de șters pe jos. Și tu să crezi asta.

Dumnezeu are ceva de spus , da.

Poate că Cuvântul Lui poate să îți redea liniștea.

Ps.34.18 : ”Domnul  este aproape  de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit!”

Ps. 51.17 : ” Jertfele plăcute Lui Dumnezeu  sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită  și mâhnită.”

Isaia 66.2b : ”Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu!”

Dumnezeu care are puterea să vindece,  turnul cel tare, El te poate ajuta, însă aceste Cuvinte ale Lui trebuie să fie mai mult decât niște cuvinte scrise pe o foaie de hârtie. Trebuie să aibă rezonanță înlăuntrul tău. E adevărat, când lucrurile sunt ușoare pentru noi, e ușor să Îl urmăm pe Dumnezeu.

Dar, zdrobirea din viața ta nu e o stare întâmplătoare! Adevărul e că toata viața lui, omul este zdrobit, dar într-un anumit punct , într-un anumit moment realizează asta. Da ai fost / ești zdrobit. Am fost / suntem zdrobiți, altfel Dumnezeu nu ar fi venit niciodată la noi. Nu dacă am fi fost perfecți și fără vină.

Și să găsim dovezi în Biblie cu siguranță nu ar fi greu, dar mă rezum la un exemplu. Pavel. 1 Timotei 1.12, 13 :

” Mulțumesc Lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un….. ”

Cine a fost Pavel? Întâiul dintre ”zdrobiți”  zice el despre sine. El, care obișnuia să ucidă creștinii, Dumnezeu îi dă o nouă șansă. Cristos a venit să ridice pe cei zdrobiți, atunci când a venit în lumea noastră să ne dea mântuirea. Zdrobirea lui Pavel a fost transformată de Dumnezeu în speranță.

Orice lucru te-ar fi adus în starea în care ești acum, Dumnezeu are puterea să îl facă nou, să îl schimbe, să îți dea o șansă nouă.

Zdrobire nu înseamnă fără valoare. Desigur că asta vrea Satan să crezi despre tine,că nu mai este nici o șansă pentru viața ta. Că vei rămâne așa pentru totdeauna.

Dar Dumnezeu a lucrat la și a folosit o mână de oameni vai de capul lor, zdrobiți, dezamăgiți, căzuți, murdari. El i-a folosit pentru gloria Sa. Momentele de durere și zdrobire și necaz sunt inevitabile, însă primul pas spre vindecare, spre a doua șansă, este să recunoști despre tine că ești zdrobit. Ca să te ridice, întâi trebuie să te coboare. Ca să primești o șansă nouă, trebuie să recunoști că ai nevoie de a doua șansă (sau a treia,  a șaptea, a miia –atât timp cât trăiești în trup, pe pământ, nu e prea târziu! ).

Viitorul pentru tine este scris adânc în inima ta, în palmele tale, și este ceea ce îți șoptește El la ureche, este ceea ce te face să vrei să te ridici și să mergi mai departe.

Ps. 147.3 : ”Domnul tămăduiește pe cel cu inima  zdrobită și le leagă rănile! ”

Nenorocirea ta o poate folosi Dumnezeu pentru beneficiul altora. Experiența ta neplăcută, poate ajuta pe un altul să nu treacă pe unde treci tu. Deschide-ți inima ca să fii vindecat de starea în care ești și lasa-L să te folosească. Acordă-i Lui Dumnezeu o șansă să te reabiliteze. Pentru că trecutul tău poate salva viitorul cuiva.  Durerea ta poate aduce pe cineva acasă.

Sau, poți lăsa ca durerea aceasta să te aducă într-un loc de unde nu te mai poți întoarce.

Acestea sunt opțiunile tale. Dumnezeu este lângă tine. Pentru că viața e atât de scurtă și nu merită să stai ascuns , zdrobit. Nu lăsa ca zdrobirea aceasta să îți conducă viața.

În ochii Lui Dumnezeu , zdrobirea aceasta, durerea aceasta, e frumoasă. Pentru că prin ea, dai drumul lucrurilor care te controlează și Îl lași pe El la cârmă.

Și ca să fii absolut sigur că nu ești singur în această stare de zdrobire, te rog să te uiți la câțiva oameni din Scriptură. Avram, Iacov, Ilie, Iosif, Samson, Iov, David, Rahav, Marta, Zacheu, Pavel și discipolii Domnului Isus.

Închei cu o melodie care vorbește despre zdrobire.

Să vorbească muzica!