Dumnezeologie

Neclintit mă-ncred

Doar în urmă cu 48 de ore am descoperit acest cântec care a fost tradus în limba Română și m-a fascinat pe loc. Asemănător cu Speranța mea e în Isus (pentru că amândouă sunt scrise de același autor) are o consistență și un adevăr Biblic care zidește sufletul meu și îmi aduce amine, că în cele mai adânci văi, în cele mai aprige furtuni, în cele mai grele clipe TREBUIE să mă încred în promisiunile Lui Cristos pentru mine, promisiuni care mă aruncă spre gânduri de pace și nu de nenorocire, spre un VIITOR și o NĂDEJDE!

treasure hunter


Din ai dimineții zori până în al serii prag
Neclintit mă-ncred în tot ce ne-ai promis,
Logos sfânt, nepieritor, Verb puternic, salvator.
Neclintit mă-ncred în tot ce ne-ai promis.
Legământul Tău e ferm, siguranță-n el găsesc,
De aceea cred în tot ce ne-ai promis.

Când mă-mpiedic și-s greșit, când de vină-s încolțit,
Și atunci ma-ncred în tot ce ne-ai promis.
Credincios și drept mă ierți, liber eu să pot trăi,
Deci statornic cred în tot ce ne-ai promis.
Curăția ne-ai redat, orice greș Tu l-ai uitat,
De aceea cred în tot ce ne-ai promis.

În grea cumpănă-ncercat vocea Ta voi aștepta,
Neclintit voi crede-n tot ce ne-ai promis.
Prin ținutul zbuciumat călăuza-i mâna Ta,
Neclintit voi crede-n tot ce ne-ai promis.
Și-o sa duci la bun sfârșit tot ce-n mine-ai început,
De aceea cred în tot ce ne-ai promis.

Tu, speranță ce ridici, Dragoste ce teama-nvingi,
Neclintit mă-ncred în tot…

View original post 34 more words

Dumnezeologie

AWAKE, oh Sleeper!

Everything Rides on Hope Now

Burdened is the only way I can describe my heart recently.  I have this constant feeling in the pit of my stomach that something is very wrong.  It’s a feeling like one of my children is in danger and I am helpless to protect them.  I go to sleep at night with the feeling and I wake up with it.

Around the world, Christians are suffering for their faith.  They always are, but lately it has been overwhelming to watch and hear about.  The headlines on Christian persecution do not end right now.

  • Over 250 schoolgirls were kidnapped by a terrorist group named “Boko Harem”.  These girls were kidnapped because they attended a “Western”, “Christianized” school in Nigeria.  The Islamic extremists forced most of them to convert to Islam, raped some, and sold some as child brides.
  • In Iraq and Syria, an evil, twisted faction of Al Queda named ISIS…

View original post 1,590 more words

Apologétique, Dumnezeologie, Journal Quotidien

O cale îngustă

Mi-a plăcut să aud Duminica asta niște adevăruri care m-au provocat să îmi pun întrebări cu privire la viața mea spirituală.

”Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află!”

Contrar teoriei, cum că cei care au ”aderat” la bisericile neo-protestante sunt in număr mai mare decât cei din bisericile tradiționale (pe plan global) și contrar faptului că majoritatea celor menționați mai sus vor răspune la întrebarea ”ești mântuit?” cu ”da” , Biblia spune că cei care merg pe calea care duce la viață sunt puțini.  Ba chiar, Domnul Isus spune în alt loc că este o turmă mică ( în original termenul se traduce în ”micron” -cea mai mică unitate de măsură care există ). Se bate un pic cap în cap cu statisticile? Sau realitatea este întradevăr asta : că cei care merg pe calea cea îngustă trebuie să își răstignească Eul   și să înceapă să pășească pe ea, umblând pe urmele lui Hristos? Omul dinlăuntru Îl cunoaște astfel pe Dumnezeu atât  cu inima cât și cu mintea .

Calea îngustă este credință, dar nu doar atât. Credința trebuie să dea roade în noi. Calea îngustă înseamnă ascultare de Dumnezeu, înseamnă trăire, înseamnă să Îl arăți oamenilor pe Hristos și nu în ultimul rând, să fii plin de Duh Sfânt și învățătură.

Poate că la prima vedere par niște idei ușoare, o cale simplu de urmat și prea puține semne de întrebare. Poate… dar pentru mine răstignirea Eului mi se pare lupta cea mai grea! Și semnul cel mai mare de întrebare! Deocamdată :)

Dumnezeologie

A. Schweitzer on the paradox of the Gospel of Jesus

Vaisamar

schw

This week I had a very interesting conversation with professor H.K. about Barth and Schweitzer. I find the latter a very intriguing figure, one I cannot utterly comprehend. Schweitzer wrote a few masterful theological works, was a consummate musician, and famously worked as a missionary in Africa for a long time. For most of us, it’s hard enough to get a small measure of accomplishment in one field, let alone three! I am amazed that he could achieve so little during a period marked by two world wars, so much disease, dissolution of values and death.

I have read large chunks of his The Quest of the Historical Jesus and now I am browsing through his Out of My Life and Thought. Here is one excerpt which deserves special mention. Emphasis is mine.

The Gospel of Jesus that tells us to expect the end of the world turns us…

View original post 273 more words

Dumnezeologie

Despre ironiile față de „tinerii români care se roagă”

Nu este nimic mai distractiv în România, se pare, decât să faci bășcălie pe seama unor persoane care își exercită dreptul la libertate religioasă.Nimic altceva nu mai contează! Nu contează că sistemele toate sunt corupte de jos până sus (da am zis bine- de jos… de la infirmiera care nu schimbă un cearșaf fără 10 lei în buzunar) .Nu contează că avortul este încurajat și practicat zi de zi în România fără nici o urmă de părere de rău, ba încă sunt văzute bine acelea care o fac. Nu contează că elevii români nu știu cine a fost Eminescu pentru că sunt prea preocupați să stea pe feisbuc /twitter/you name it.Nu contează că Limba Română este atât de hăcuită încât cei mai mulți elevi de liceu au uitat cum ”s mai skrie korekt, kă doar ke, dak o fak Americanii, de ke nu shi noi? ”
Trăim într-o țară care nu mai are nici o scăpare . Decât poate în Dumnezeu, dacă ne-ar veni mintea la cap și am încerca să vedem cât suntem de nenorociți! Doamne, ai milă!

Vaisamar

Update (03 feb). Observ că unii cititori ai blogului, lipsiți de multe simțuri (simț hermeneutic, simțul umorului, simțul ridicolului etc.) au ratat complet mesajul acestei postări și, căutând sămânță de ceartă, s-au apucat să-mi facă proces taman în chestiunea paragrafului în care spun ce aș face eu în biserica mea dacă aș fi pastor. Respectivul paragraf a fost socotit „viziunea profesorului Conțac asupra închinării”. Cititorul care mă pune inchizitorial la punct n-a auzit, pesemne, de hiperbolă și de autoironie, de aceea își imaginează că ideea mea despre închinare ar fi epuizată de paragraful cu pricina, în care am pictat în tușe groase, caricaturale, ceea ce consider eu că se întâmplă deja în anumite biserici. Pentru a echilibra situația, mă simt nevoit să-l trimit la această postare (AICI). Pe cititorul cuprins de anxietăți îl asigur că nu sunt măcinat de alte ambiții decât cele de a scrie câteva cărți…

View original post 694 more words