Care nu intră nicăieri altundeva, Journal Quotidien

Despre libertatea de a-ți exprima opiniile

charlie-2-200x200

Desi auzisem despre atacul de la Paris, nu am urmarit îndeaproape stirile despre acesta. Însa ulterior, provocata de postarile de pe Facebook de genul ” je suis Charlie ” am cautat informatii. Nu vreau sa vorbesc despre ceea ce au facut teroristii, pentru ca nu sunt multe de zis. Oricine , oricât de vinovat ar fi, nu merita sa fie ucis, cu atat mai mult cand e vorba despre niste caricaturisti, a caror opinie si liberate de exprimare, in buricul Europei, trebuiau sa fie libere .Dar vreau sa scriu (un pic ) despre libertatea de a-ti exprima opiniile în mod liber. Ok, suntem oameni, avem dreptul sa spunem ce vrem, ce credem, ce ne trece prin cap, mai ales ca traim într-o tara si o Europa libera.

CharlieHebdo kissing_hebdo 10436258_413552235466130_2976431115470626194_n

Ca oameni însa ar trebui sa avem macar o de umanitate, de respect reciproc, de intelegere fata de ce crede cel de langa tine. A te amuza de religia/stilul de viata a cuiva este una, iar a ridiculiza si a trata cu lipsa de respect este altceva. Bataia de joc a acestor caricaturi sunt nu doar o forma de amuzament, ci o discriminare, o forma terorism, o forma de violenta psihologica. Condamn ceea ce au facut teroristii si nu sunt în nici un fel de acord cu modalitatea lor de a face dreptate , macar de ar fi vorba de dreptate aici ( Dumnezeu/Alah nu are nevoie sa fie aparat înaintea nimanui) .Dar pot la fel de bine sa spun ca nu sunt de acord cu acest gen de ”amuzament ”, pentru ca asta nu este amuzament ci o lipsa crasa de respect . Vrei , ca si ateu, sa iti exprimi libertatea de opinie? Provoaca lumea la dezbatere, adu argumente serioase, scoate in evidenta- daca e cazul- ridicolul unei credinte oarecare, dar nu intr-un mod atat de vulgar si lipsit de omenie. Trebuie sa ne cunoastem limitele, pentru ca nu suntem animale. Trebuie sa nu provocam, sa nu incitam pe altii la manie, pentru ca suntem oameni. Avem pretentia ca suntem mai civilizati decat cei din Orientul Mijlociu, dar oare civilizatia asta nu ni s-a urcat la cap , macar un pic? Credem ca suntem invincibili si ca nimic nu ne poate atinge? Credem ca putem spune orice despre oricine fara sa ne gandim la consecinte?
Nu e nimic gresit în a-ti exprima punctul de vedere. Nu e nimic gresit in a spune lumii ca tu crezi despre religiile lumii ca-s ridicole si lipsite de logica. E ok! Daca asta crezi, este dreptul tau pe care ti-l poti exercita. Dar respecta-i pe cei din jur, fa-o în asa fel incat sa nu ”omori ” pe nimeni cu , cuvintele (caricaturile) tale.

Advertisements
Care nu intră nicăieri altundeva

2014, an annual recap

I think this was the worse year in blogging for me, I must admit I had so little time, perhaps, at times, lacked the interest and at times I felt like I had nothing to say. I hope that the year that comes will bring new moments to share, new pictures to make and new ideas to write.

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,800 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 30 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Care nu intră nicăieri altundeva, Poezie. Compoziţii.

Să cânți sau să nu cânți, aceasta este…întrebarea

 

”Cântă corul, cântă corul, citind notele deştept…Cântă corul. Dirijorul le arată cum e drept.

Dacă unuia iubirea-i face glasul mai sonor Dirijorul rătăcirea o alungă iar în cor.

Altuia în glas protestul îi sună mai răspicat Dirijorul cheamă restul să-l astupe pe-nfocat.

Nici la stânga, nici la dreapta; nu vor face ei ce vor!Doar cântare înţeleaptă condusă de dirijor.

Cântă toţi la semnul mâinii, dar nicicând din piept cu dor, Notele din urmă-i mână și băţul din ochii lor.

Toţi coriştii sunt în frică nu cumva de a greşi:Coru-i cor, şi nu se strică notele când s-or citi.

Fiecare-i partea gloatei:toţi un glas şi toţi un gând, Nici o personalitate n-a cânta aici nicicând.

Note-ncep, termină-n note, în cor eşti doară vecin, Simţămintele bigote-i  nivelează pe deplin.

Dirijorul ştie carte, dirijorul ştie cât…Orice cântăreţ e-o parte, doar o parte şi atât.

Cineva de-ar vrea să plângă:(Vre-o durere-n dânsu-a tras)Inima-i dator să frângă – el aici nu-i om, ci-i glas.

Toţi un glas şi o suflare, toţi un bun şi toţi un rău, Spionează fiecare pe apropiatul său.

Toţi sunt una împreună și-nţeleptul şi cel bleg, Până când cântatul sună și aplauze culeg…

După forfota de sală, după masca de artist,Noaptea-l prinde ca o boală și-l înghite pe corist.

El e singur. Nu-i în gloată unde faţa nu-i a ta, Iar zâmbirea idioată poate-acum a scutura.

Poate iar să se gândească la ce-i bun şi la ce-i rău, Netemându-se c-o mască l-ar pârî, râzând, “lingău”.

Deschizând uşa acasă nici grăbit, nici cătinel, În tăcerea fioroasă a-nţeles că-i singurel.

La şi pălmuit dispreţul, că-i atâta de artist: Plânge sincer cântăreţul fără cor şi foarte trist…

Dirijorul ia onorul, el surâde ca o stea: Bineînţeles căci corul,fără el n-ar exista.

Dânsu-i numai o zâmbire poclonindu-se umil Pentru grava mulţumire cuvântată de edil.

Parcă, parcă mai în glumă, parcă hâtru de smerit, Parcă mestecând o gumă,lămureşte linguşit:

„Ne-ar mai trebui parale un palat să înălţăm 

Şi de-a fi voia matale, slave-acolo să cântăm.”

Iar edilul cu un rânget șuguieşte împărat:„Azi pe scenă-un cor de îngeri pentru Domnul a cântat.”

Întâmplător, am găsit pe net această poezie  care mi-a atras oarecum atenția. Eu… nu m-am priceput niciodată să comentez poezii la prima vedere, dar îngăduiți-mi, de această dată (cu asumarea riscului) să o fac.  Nu din prisma criticului literar bineînțeles , ci din perspectiva aceluia pentru care săptămână de săptămână, repetiția de cor este nu o corvoadă ci o plăcere. Din perspectiva aceluia care se închină Lui Dumnezeu prin cântare și în special prin cântarea de cor.   La prima vedere pare o poezie ”pocăită” care vrea să trezească simțirile și emoțiile acelora care cântă în cor doar ”cum e drept” doar ”cu gura” și fără inimă. Și probabil că mulți care au citit-o au luat-o drept asta.

Dacă autorul acestei poezii atât a înțeles că înseamnă să audiezi o cântare de cor, dacă pentru el corul bisericii este doar o adunătură de nepocăiți care cântă după cum le dictează dirijorul, atunci nu a înțeles absolut nimic din închinarea prin cântare.

Închinarea prin cântare, trebuie (acolo unde este posibil) să fie cât mai bine prezentată.Și de dirijor și de coriști. Nu pentru că trebuie să fie perfect ca să iasă ei în evidență, ci ca să fie slăvit numele Lui Dumnezeu. Pentru ca cei care ascultă , să audă, să vadă, să simtă cu inima lor că Dumnezeu îi cheamă, îi îndeamnă la pocăință. Și pentru că în veșnicie vom lăuda pe Dumnezeu la infinit, iar corul are șansa să facă lucrul acesta încă de pe Pământ.

Închinarea nu înseamnă doar să ai o voce și să cânți după cum simți .Deși cei care pot cânta solo fac asta  și cred că este normal să poți reda și sentimentele tale prin interpretarea (unică) a unei cântări. Dar nu toți cântăreții solo redau sentimente. Fiecare este unic și fiecăruia i se dă să cânte în felul lui. Asta nu înseamnă că nu simte cântare, sau că inima lui nu este in asentiment cu Dumnezeu. Dar închinarea poate fi și supunere și ascultare față de autoritate-în cazul nostru față de dirijor, atenție îndreptată asupra a ceea ce cânți,râvna cu care faci această lucrare, ca pentru Dumnezeu.

Așa cum sunt predicatori care au studiat Biblia la un Institut Teologic și sunt predicatori care nu au făcut niciodată în viața lor un curs de hermeneutică. Dumnezeu poate să folosească și pe unul și pe altul. Iar ei se pot închina Lui Dumnezeu prin slujirea lor, fie că au învățat să studieze Biblia la Institut sau în cămăruța lor, cu Dumnezeu la dreapta .

Și oricum ar fi, fie că ești predicator, sau cântăreț, fie că ai făcut o școală sau nu, lucrarea pe care o face fiecare va fi cântărită la sfârșit de Dumnezeu, nu de oameni. Și El va putea să afirme cu toată autoritatea dacă cineva a cântat ”drept” sau nu. Și nici un suflet nu va putea să infirme ceea ce Dumnezeul universului afirmă.

Care nu intră nicăieri altundeva

An unexpected visit at The Kilns

The Kilns, which may also be known as C. S. Lewis House, is the house on the outskirts of Headington Quarry (where Lewis is buried at Holy Trinity Church) in the village of Risinghurst, Oxford, England, where the author C. S. Lewis wrote all of his famous Narnia books and other classics.[1] The house itself was featured in the Narnia books.[2] Lewis’s gardener at The Kilns, Fred Paxford, is said to have inspired the character of Puddleglum the Marshwiggle in The Silver Chair.[3]

The Kilns was built in 1922 on the site of a former brickworks.[1] The lake in the garden is a flooded clay pit. In 1930, The Kilns was bought by C. S. Lewis, his brother Warnie Lewis, and Mrs Janie Moore. Maureen Dunbar, Janie Moore’s daughter, also lived there. C. S. Lewis wrote of the house: “I never hoped for the like”. Mrs Moore was the mother of Lewis’s university friend Paddy Moore, who had been killed in World War I.

The house is located in what is now called Lewis Close, south of Kiln Lane.

The Kilns is currently owned and operated by the C.S. Lewis Foundation, who runs it as the Study Centre at the Kilns. (source: Wikipedia)

Vaisamar

Today I arrived in Oxford for the VTBS at St. Anne’s College. Since the inaugural lecture will be given only tomorrow afternoon, I used the day to visit The Kilns with my sister, my brother-in-law and my friend Cristian Ispir. Baby Rafi, my little niece, had the great honor of accompanying us and the great privilege of visiting C.S. Lewis’s home before reading any of his books or seeing any of the Narnia films. Not because she would not like, but because, being only 10 months, she can’t yet apply herself to these highly demanding intellectual pursuits.

At the moment when I am writing this post I don’t really have much time and energy to describe in details my impressions. Oxford is so peaceful (because most of the students are gone) and I count it such great joy to be here for the next two weeks.

I did not expect…

View original post 172 more words

Care nu intră nicăieri altundeva

Mens sana in corpore sano!

page

Deși familiară cu sistemul de sănătate din Romania, am început să lucrez în ”sistemul” medicinei de familie în urmă cu patru ani, când am revenit de pe meleagurile Englezești.
A fost un pic grea reacomodarea la lucrul cu oamenii ( a se citi ”Românii” ) și zi de zi, recunosc, că e o continuă acomodare (pentru mine).
Poate că în urmă cu 5 sau 8, sau 10 ani, aș fi fost exact la fel ca unul din aceia pe care astăzi am ajuns să îi critic, dar faptul că acum știu , îmi este de mare folos, nu doar mie, dar poate și altora. Astfel că vreau să menționez câteva reguli de aur pe care poate că omul de rând (a se citi ”Românul neinformat” )nu le știe. Unele dintre reguli țin de așa zisele bune maniere, altele doar de înțelegerea sistemului precar și păcătos în care – din nefericire- trăim.

1. Faptul că ai venit la un cabinet medical, nu îți dă neapărat dreptul să dai buzna . Da, poate că ai bătut la ușă. Dar dacă nu ai primit un răspuns, rămâi de partea cealaltă a ușii și așteaptă. Trăim într-o epocă în care se pune încă accent pe confidențialitate și păstrarea integrității. Deci, bate la ușă și așteaptă să ți se răspundă!

2. Ți-ai făcut programare prin telefon pentru ora 17.00. Nu este nevoie să spui întreaga poveste a problemei tale la telefon, decât dacă ești întrebat în mod specific.

3. De asemenea, este nepoliticos să vii cu două ore mai devreme pentru că așa ai tu chef, sau crezi că Dna/Dnul Doctor este drăguț/ă și o să te primească înainte.

4.Că tot suntem la capitolul programări, programările nu se fac la piață, iar consultațiile nu se dau unor roboți. Înaintea ta sunt oameni a căror problemă este la fel de importantă ca a ta. Fiecare om e diferit și toți au un comun faptul că se confruntă cu o durere. Să vezi că sunt oameni în cabinet și să te aștepți, adică să ai pretenția ca TU trebuie să fii primit la 17.00 fix este foarte, foarte urât din partea ta.

5.Ai intrat în cabinet și ți se cere să stai liniștit timp de 5 minute ca să ți se ia o tensiune arterială. Da, chiar asta înseamnă : ”Stai liniștit pe scau preț de 5 minute.” Nu te ridica în picioare, nu te ”ambala”, nu agita spiritele. Altfel tensiunea ta iși va modifica valoarea cu mult peste normal. Șezi blând/ă și lasă asistenta/doctorul să se ocupe de detalii .)

6.Copiii mici și femeile însărcinate au prioritate (adică, pot fi primiți și fără programare, dacă medicul consideră ca este urgent) !

7.Apropo de urgență!
” -Vreau să intru și eu înainte(sau neprogramat),pentru că am o urgență!
-Da? Care e urgența?
– Mă doare un picior!
De când?
– De patru luni de zile. ”
Deci nu, aceasta nu e o urgență! Urgențele care intră la socoteală sunt acelea care îți pun viața în pericol! Restul, sunt detalii.

8. ”Eu nu vreau consultație. Vreau doar un bilet de trimitere. Nu am nevoie de programare”
Îmi pare rău, dar da, ai nevoie de programare. Un bilet de trimitere presupune să scoți fișa de observație, să asculți omul, să îi pui un diagnostic și să îl trimiți unde crezi de cuviință.

9. Buun.Să trecem la treburi mai serioase. Ai fost la doctor și ai primit un bilet de trimetere la specialist.
Te-ai dus la acel specialist, care este poate cel mai bun din spital/oras/tara -whatever. El, s-a uitat la tine și ți-a mâzgâlit pe o hârtie fără antet și fără ștampilă, un tratament pe mai putin de 10 zile (tot ce e sub 10 zile se cheama boală ”acută” sau ”subacută”; ce depășește 10 zile intră la categoria ”cronice”) zicându-ți ”Du-te la medicul tău de familie să îți dea asta” . Pentru că este un medic foarte foarte ocupat care nu are timp de pierdut cu legislația, cu hârtiile care pot sau nu să condamne un medic de familie cât ai clipi, el nu știe că tratamentele sub 10 zile nu se transcriu la medicul de familie. Sau nu îl interesează.
Dacă ai primit bilet de trimitere și medicul la care te-ai dus are contract cu Casa de Asigurări, atunci el, specialistul, este obligat să îți dea rețetă compensată. Nu te supăra pe medicul de familie dacă refuză sa îți transcrie o rețetă de la specialist. Este indreptățit să o facă.

10. Ai fost diagnosticat cu Tensiune Arterială. Medicul îți spune să iei tratament și îți dă o rețetă pe o lună de zile. Ai luat medicamentele 0 luna, sau două, sau trei și Tensiunea s-a stabilizat. Foarte bine! Asta nu
înseamnă că poți să renunți la tratament pentru că nu mai ai tensiune . Dacă Tensiunea este normala înseamnă că medicamentele își fac treaba. Tratamentul pentru Tensiune SE IA PE TOATĂ VIAȚA. Asta dacă nu vrei să o lași să crească și să faci un atac cerebral sau o altă trăznaie care să te lase legumă pe viață. La propriu!! Lumea e plină de mici bombe din acestea cu ceas, gata să explodeze . Tu fii precaut. Ia-ți tratamentul! Renunță la alimentele bogate în sare ( murături, telemea, masline, mezelurile din comerț).
Răscumpără vremea!
Ține cont de sfaturile medicului și nu spune ”las că știu eu mai bine”. Doctorul ăla chiar îți vrea binele!

Acestea fiind spuse, bine va fi de voi dacă veți lua în considerare sfaturile primite.

Succes și sănătate. Că-i mai bună decât toate !