Posted in Apologétique, Dumnezeologie, Journal Quotidien

O cale îngustă

Mi-a plăcut să aud Duminica asta niște adevăruri care m-au provocat să îmi pun întrebări cu privire la viața mea spirituală.

”Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află!”

Contrar teoriei, cum că cei care au ”aderat” la bisericile neo-protestante sunt in număr mai mare decât cei din bisericile tradiționale (pe plan global) și contrar faptului că majoritatea celor menționați mai sus vor răspune la întrebarea ”ești mântuit?” cu ”da” , Biblia spune că cei care merg pe calea care duce la viață sunt puțini.  Ba chiar, Domnul Isus spune în alt loc că este o turmă mică ( în original termenul se traduce în ”micron” -cea mai mică unitate de măsură care există ). Se bate un pic cap în cap cu statisticile? Sau realitatea este întradevăr asta : că cei care merg pe calea cea îngustă trebuie să își răstignească Eul   și să înceapă să pășească pe ea, umblând pe urmele lui Hristos? Omul dinlăuntru Îl cunoaște astfel pe Dumnezeu atât  cu inima cât și cu mintea .

Calea îngustă este credință, dar nu doar atât. Credința trebuie să dea roade în noi. Calea îngustă înseamnă ascultare de Dumnezeu, înseamnă trăire, înseamnă să Îl arăți oamenilor pe Hristos și nu în ultimul rând, să fii plin de Duh Sfânt și învățătură.

Poate că la prima vedere par niște idei ușoare, o cale simplu de urmat și prea puține semne de întrebare. Poate… dar pentru mine răstignirea Eului mi se pare lupta cea mai grea! Și semnul cel mai mare de întrebare! Deocamdată :)

Advertisements
Posted in Apologétique, Dumnezeologie

Fața Lui Dumnezeu

god-creator

”Arată-mi Slava Ta” ! Aceasta  era rugăciunea Lui Moise către Dumnezeu. ”Doamne, arată-mi cine ești! Arată-mi Slava Ta! Vreau să te văd!”

După 40 de zile petrecute  pe munte cu Dumnezeu, în părtășie și într-o comuniune perfectă cu El, Moise coboară la poala muntelui, la insistențele Domnului. ” Uite, poporul acesta pe care EU L-am scos cu mână tare și puternică s-a apucat să facă vițel de aur căruia I se închină și îi zice < Iată dumnezeu care te-a scos din țara Egiptului!>  Moise, prieten cu Dumnezeu, intervine pentru popor , îl sfințește și cere iertare pentru ei ca să nu fie nimiciți.

Un început nou, o șansă nouă pentru Israel, ca și cum totul ar fi fost șters cu buretele și uitat. În acest context, Moise construiește cortul întâlnirii  locul în care oamenii puteau să comunice direct cu Dumnezeu. ”Însă Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește omul cu prietenul său!”

Și  lui Moise, căruia I se face o asemenea onoare, un gând îndrăzneț  i se naște în inima .  Nu era suficient  să cunoscă căile Lui Dumnezeu, nu îi era suficient că vroia ca Domnul să meargă cu ei , ca să îl facă un popor deosebit  de toate popoarele de pe fața pământului. Nu. Toate astea erau bune, dar nici pe departe suficiente.

”Arată-mi Slava Ta!” Tu, Dumnezeul care ai făcut cerul, pământul și tot ce se află pe el, arată-mi slava Ta.Dumnezeu se îndură de Moise și de data asta .

” Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea și voi chema numele  Domnului înaintea Ta. Iată un loc lângă Mine, vei sta pe stâncă și când va trece slava Mea te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna Mea,până voi trece.Iar când îmi voi trage mâna la o parte de la tinem Mă vei vedea pe dinapoi.

Dar fața Mea, nu se poate vedea, căci nu poate omul  să mă vadă și să trăiască. ” *

Nimic nu s-a schimbat de atunci cu privire la OM. Omul este în continuare în starea de păcat, căzut, incapabil să poată sta înaintea Lui Dumnezeu și să Îl vadă față în față, pe puterile lui. Pentru că Dumnezeu cere sfințenie.  ” Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt! ”Eu sunt Cel care am chemat lucrurile pe nume și ele au luat ființă.

Iar noi, suntem ceea ce de atâtea ori ni se arată in Vechiul Testament.

-Nu este nici un om neprihănit. Nici unul măcar.

-Nu este nici unul măcar care să facă binele, care să Îl caute pe Dumnezeu din propria Lui inițiativă(Ieremia 30.21:” Căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine?”).

Dumnezeu, care este Sfânt, nu poate sta în prezența păcatului.

În noaptea când  Iacov s-a luptat cu îngerul Domnului  și i-a zis răspicat : ”Nu te voi lăsa să pleci până nu mă binecuvintezi!”, în noaptea aceea Iacov a primit un nume nou: Israel. Și locul acela a devenit  Peniel ( =Fața Lui Dumnezeu), pentru că  ” a văzut pe Dumnezeu față în față și totuși a scăpat cu viață!

În ce privește omul, nu s-a schimbat nimic de la Moise încoace. Însă Dumnezeu a schimbat ceva! Hristos întrupat, Hristos cel mort și înviat, Hristos cel înălțat, Hristos în noi, nădejdea slavei.

Isus Cristos este întruparea harului și îndurării Lui Dumnezeu pentru noi. Dacă în vechime omul nu putea să vadă fața Lui Dumnezeu, când Isus a venit pe pământ  toate lucrurile s-au schimbat.

”Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl […]NIMENI n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut!”

Iată ce s-a schimbat ! Iată lucrul pe care poate mulți îl luăm prea ușor, muuult prea ușor.  Ni s-a dat dreptul să  vedem fața Lui Dumnezeu, noi, aceiași oameni care în esență suntem niște nenorociți, niște  ființe avide de plăcere și nu de Dumnezeu. Noi, aceeași de la începutul tuturor lucrurilor, noi, care nu Îl căutăm pe Dumnezeu, noi care nu suntem interesați de Dumnezeu.Și cine crede că Îl caută din proprie inițiativă pe Dumnezeu să recitească Ieremia 30.21

Cât de mult ne iubește El! Câtă înțelepciune, că s-a gândit la o modalitate să putem vedea fața Lui și să nu murim!

Este timpul să înțelegem acest adevăr. Nu merităm nimic din ce avem, nu merităm nici dragoste, nici har, nici îndurare. Pentru că ciocanul și cuiele au fost în mâna noastră când El, nevinovat, a murit pe cruce. Și totuși, Dumnezeu a transformat întreg pământul într-un Peniel.  Tot ce trebuie să facem ca să vedem fața Lui Dumnezeu este să acceptăm că jertfa de la Golgota a fost făcută pentru sfințirea noastră, a tuturor celor care cred.

*Exod 33

Posted in Apologétique, CaRtE, Evenimete în Iaşi, My English Twaddling

C.S. LEWIS SYMPOSIUM IN IAȘI, DAY II, PART 2

After Lunch, followed the second part of the session, which was opened by  Dr. Laura Carmen Cuțitaru, Ph.D. Associate Professor of Linguistics, at the English Department of the University in an essay  called “ From C.S.Lewis’s Joy to Nicolae Steinhardt’s Happiness. This was also a confession on how Mrs. Cuțitaru became a Christian after reading Lewis’s “Mere Christianity” and Steinhardt’s “Jurnalul Fericirii” [read about Steinhardt here].

The concept of joy is not new for Christianity but for the Orthodox Christians it means something else, a feeling that accompanies the faithful. Haydn was questioned on why was his music joyful and not ceremonial. “Because whenever I think of God, I’m joyful”.

Professor of English and American Literature and culture  at the University of Paderborn, Germany, Till Kinzel gave a  lecture on “ The Contemporary Significance of C.S. Lewis as a Literary Scholar”, a very academic, intellectual lecture that met the needs of many people present.

bildkinzel

Different from the other teachers at Oxford, that taught in much detail, C.S.Lewis  approached things in a more appealing way , because he saw the bigger picture. “If I cannot get out of the dungeon I might try to look behind the bars, it’s better than sitting in a corner on a haystack. At least, this way, I can see something…” –C.S. Lewis

After the coffee break,Michael Ward had his second session, in which he tackled the subject of “The Imagination and Reason in Lewis’s Christian Apologetics”.

Surely, Lewis was the most successful Christian apologetic* that our days has seen. In the 1930’es the Christianity that Lewis presented was with imaginative approach and reason. Reason can only be used if there is reasonable material to talk about. So he used imagination. Yes, imagination can be a slippery term, but according to Lewis, imagination is the organ of meaning. This definition appears published for the first time in 1939 in a very important but much overlooked essay called “Bluspels & Flalansferes: A Semantic Nightmare”.Its main concern is how the metaphors are created and used and what is the opposite of meaning? Is it error? No. It is not. The opposite of meaning is not error, but nonsense. In order to see if something has been rightly judged to be meaningful, we need to see if it is true or false ( ex: Why is someone lying to me?-even a lie must have a meaning ). Only the nonsensical things mean nothing.

Reason is the natural organ of truth(allowing room for Supernatural). Imagination is the organ of meaning and meaning itself is the antecedent condition of both truth and falsehood. Reason can operate without imagination but if you take it away, reason is just floating there and cannot work on its own. Take reason away and imagination will stay there where it was, but it’s now free from having reason report  its findings  to any higher cost. It’s unrelated to rational supervision. In Lewis’s terminology, this sort of imagination is what we call the imaginary.

Lewis’s own imagination was “baptised” when he became a believer, awakening his capacity for appreciating holiness and sanctification.It was through imagination that his reason and will was transformed. HE became a Christian after a long night talk with Dyson and Tolkien on “Christianity, metaphor and myth”. For him, it wasn’t a difficulty in believing but a difficulty in what Christian doctrine** meant. The primary language that Christians believe in is historical, living.Doctrine is a product of an analytical dissection, they’re not as meaningful but thinned down, so that you can put them in a column. The lived narrative of Christianity was the primary idea of true Christianity.

Christianity is a true myth (God’s myth) whereas mythology is man’s myth.

C.S.Lewis found in the pagan myth what Jesus said you can see in the stories of the Old Testament.Thus, he passed over from being almost certain that Christianity is true, to being certain (after talking to Dyson and Tolkien).

Reason cannot operate without imagination.

As a boy, Lewis was told that Christianity was 100% correct while mythology was 100% wrong. Once he became a Christian he understood that we should not be ashamed of the presence of mythology.Paganism should be there as a flicker, because God is the Lord of Light.

Divine wisdom spoke not only on the Mount of Olives but also on Mount Parnassus. Paul quotes the Greek god Zeus when he says that “we are his offspring” [“We are his offspring” Acts 17:28 A poem in which Aratus gives an overview of the origins of the stars.] Rather than saying “you are 100% wrong” he says “you are partly right” meeting the men of Athens where they are. He doesn’t  denigrate nor diminish their incomplete theology. “You’ve got something here, but there is more to it”. Paul meets them where they are.Where else can they be met?

Respect (look back at) for paganism is the proper way to approach it. Reason depends (cannot work without) on imagination. C.S.Lewis communicates the heart of his faith through the Chronicles of Narnia, using words that not only tell a story but are resonant. He didn’t want to turn pagan myths into cold prose.

Reason can’t work without imagination but imagination can work without reason. The myths are too imaginary  and not so imaginative.

Untitled

Imagination is the most vulnerable and it serves reason and together serve the will.  The will itself can be turned and converted when the realm of apologetics is annulled and we can go into the Evangelical  realm- the Word of God.

The session ended and we then had panel discussion where we could ask questions to Michael Ward, Till Kinzel, Dănuț Mănăstireanu,  Mrs. Laura Cuțitaru and Rodica Albu. This was the end of the symposium, but not yet the end of the evening.

It was a great honour to attend to a concert  at the Arts University played by tenor Ruben Mureșan, Ken Tucker(piano) and Luminița Ciobanu (viola) in “Four Hymns for Tenor, Viola and Piano” by Ralph Vaughan Williams.

dsc04153

After the concert, those who missed the Evening with C.S. Lewis by the Searchlight Theatre Company in the previous night, could attend to it now.

To conclude, this symposium  was a feast for the mind and soul that I really enjoyed! Many thanks to those who organised it [ see here ] and looking forward to next years  event . I hear it is very promising. Winking smile

*Apologetics= a reasoned defence

**Doctrine= translations into our concepts and ideas of something that God already said.

Posted in Apologétique, CaRtE, Evenimete în Iaşi, My English Twaddling

C.S. LEWIS SYMPOSIUM IN IAȘI, DAY II, part 1

The second day brought to us the feeling that this was going to get more interesting by the minute.

The first one to open the session was Dr.Mircea Păduraru,Associate Professor of Ethnology and Folklore in the Department of Romanian Language and Literature and Comparative Literature & the Department of Journalism and Communication Sciences at the University*. He had an extensive presentation on the author’s well known “Screwtape Letters” in a paper titled as “C.S. Lewis & the Devil .About the strategy  of predicting the unpredictable “. The  Letters were published for the first time in the Guardian(a British Newspaper) during the year of 1942 although they were written in the 40’es. It was a thorough analysis on how this work was an apologetic discourse . The Devil was part of a comparative study in the work of C.S. Lewis and those of the orthodox priests/monks that were later considered to be sanctified by the Orthodox Church [the classic literature in the Eastern Europe].

Next, I must say I enjoyed listening to Dr. Teodora Ghiviriga, Assist. Professor of English language and linguistics at the Faculty of Letters at the University.Her Session was on “Deep magic and modern magic: the contemporary reader’s choice”.

Well, there was a break and then we came back for more. rolleye0012.gif.pagespeed.ce.8t8n9hIWgT

We listened to the next essay”Lewis, reluctant Convert and (Not So) Ordinary Anglican”  presented to us by Dr. Danuț Mănăstireanu, Director of Faith and Development in the region of Eastern Europe and the Near East of World  Vision International, associate professor at the Faculty of Evangelical Theology in Osijjek/Croatia & the International Theological Seminary, Prague. To what extent did Anglicanism helped Lewis’s conversion from atheism? We know that he submitted with great reluctance. He became an atheist in his early 20’es strongly believing that God was a fiction of the human mind and thus adopting an idealism. “If He exists, He doesn’t seem to care, which make things worse!” Anglicanism contributed very little to his reconversion. Lewis decided to reconnect with  his roots** but he didn’t care for the differences between denomination, because he thought that in doing so, his purpose-  for people to see the truth in the Christian Faith- would not be fulfilled. He was not a typical Anglican- I should say, not a typical anything, but he was Anglican enough (whatever that means). The question for the younger generation is not “was Lewis  an Anglican?” but “why isn’t Anglicanism more like Lewis?”

The session that most people were eager to attend to finally came and we were introduced to  Michael Ward, Senior Research Fellow Blackfriars Hall at the University of Oxford,England & Professor of Apologetics at Houston Baptist University, Texas. He led us into a “magical” world, where “the Heavens are telling the glory of God”.

Dr. Michael Ward, author of "Planet Narnia: The Seven Heavens in the Imagination of C. S. Lewis" and "The Narnia Code"

The Narnia books are sold into 3 million copies each year, and probably not just because they are written for children. As Lewis himself was saying ” if a book is worth reading only when you are ten, then it’s not worth reading at all”. But his friends, those he met with for long talks at The Eagle and Child agreed that the Narnia books contained  peculiar elements put together. A book that had English children, a White Witch (Christian Andersen character), Greek mythology  (unicorns, giants, dragons, dwarves, dryads, centaurs, naiads, fauns), Father Christmas and talking animals can’t be too good, can it? It doesn’t correspond with what we know of Lewis, he wouldn’t put books together  and be done with it without much care. He is not a careless writer. His poetry is fantastic and as a Christian he believed that the universe was fantastically made and that there is a purpose for everything. He had love for intricate medieval literature. The Christ like image is very concludent in all of the books and Lewis is interested in complexity and intricacy. M.Ward continues by stating five background reasons for the way that he wrote the Narnia books the way he did.

1. Lewis himself & his own temperament. He can be a very secretive person. Jack never ceased to be secretive. He kept his marriage secret for one year.

2. An influence which cannot evade our contemplative consciousness  will not go very deep. What does he mean by that? IF you are sat in a shed somewhere, and the roof had a hole in it, and the sunlight would come gently in throught that hole, just by looking at the beam from afar, would mean contemplating at it.  If you sit down on a crate in front of the beam and you look along it,  stepping into it, the beam will vanish. The light is not something we see, but something we see by. In that moment you experience the enjoyment and on that new level you can start seeing things differently. Through the roof you can see the birds, the leaves joyfully playing in the wind, a kite maybe, the Sun itself.

3. Colossians 1.16-17 : “For in him all things were created: things in heaven and on earth, visible and invisible, whether thrones or powers or rulers or authorities; all things have been created through him and for him. He is before all things, and in him all things hold together.

If all things are created in Him, we can’t step outside of Him to have a perspective on things. We can’t overlook the Divine, because it’s everywhere. You can’t step outside of it, he’s invisible to us because he’s omnipresent.  In conclusion, we don’t just contemplate Him, we enjoy Him.

4. The Kappa Element in Romance, which means the hidden element in the story. There is MORE to Narnia than meets the eye. It’s not just the plot that matters , you don’t look at it, you look along it, you move about, not just contemplate. The plot is really only a net whereby to catch something that has no sequence to it.

5. Transferred classicism – Paganism is the religion of Art. By taking mythical deities and ‘putting’ them in poetry, it  depicts the Christian ideas behind a veil, kind of like hiding God behind a pagan veil.

Based on his studies, Michael Ward [who also wrote a book as part of his doctoral thesis called Planet Narnia: The Seven Heavens in the Imagination of C.S. Lewis] brings out the incredible concept that each book of the Narnia album is based on the seven planets and the mythical sense that corresponded to each one.

The Lion,the Witch and the Wardrobe, for example, has a theme similar to one of his poems, Jupiter is about “Winter past and guilt forgiving”- the end of Winter, Edmund’s guilt (because he betrayed Peter and Narnia). Also, the red spot on Jupiter is “a wound & the redness is that of blood, which reminds  us of the king and the Calvary. In the same way, He portrays the Christ Character, the children becoming kings and queens, and as the winter passes, the summer comes in”.

Prince Caspian’s theme is on Mars. Who was the God Mars?  As well as being the God of War he was also Mars Silvanus, the God of Vegetation. The month of March is when the nature comes back to life after the winter. Aslan is the true Mars, the one who can make the trees come back to life.

The Voyage of the Dawntreader is all about the Sun.Gold and the Sun is present in the story, as well as the Dragon. Why the Dragon? In mythology, Apollo is the God of Light that sleighs the Dragon. In the same way, Aslan slays the dragon by ripping  the skin off and making Eustace become a boy again.

The Horse and His boy – Mercury

The Magician’s Nephew  – Venus

The Last Battle –  Saturn (The 20’es and the 30’es were based -with reference to both the political and the social plan- on the Planet Saturn symbolic on Death, Despair and Pessimism).

In an early edition of the books, Father Christmas is also called Saturn.

Why did C.S. Lewis did that?

1.For FUN. It was “just like Jack” to do something like that.

2.Literary reason- the kappa element in Romance. Lewis was interested in the total feel of the story.

3. Theological reason- Not just Aslan, the Christ character but the whole of Narnia comes to relate  to the divine character. The children become more like Him, they become kings and queens, they feed with Light.

Michael ward concluded his first session . C.S. Lewis didn’t want to tell us what he is up to. Narnia is a world aglow with the Divine. It’s a story to enjoy, not contemplate on.

[to  be continued…]

* Alexandru Ioan Cuza University of Iași

**  [He became a theist in 1929 “giving in admitting that God was God, and knelt and prayed”. In 1931 he became a Christian. One evening in September, Lewis had a long talk on Christianity with J.R.R. Tolkien (a devout Roman Catholic) and Hugo Dyson.On the events that happened the next day, he writes: ”When we (Warnie and Jack) set out by motorcycle to the Whipsnade Zoo) I did not believe that Jesus Christ was the Son of God, and when we reached the zoo, I did)”.

Posted in Apologétique, CaRtE, Evenimete în Iaşi, My English Twaddling

C.S. Lewis Symposium in Iași, Day I

At the beginning of November, C. S. Lewis’s life and work was celebrated in a beautiful Symposium in Iasi, at the University Alexandru Ioan Cuza, the Faculty of Letters, organized by PhD Student and Teacher of English and Theology Denise Vasiliu and Professor Rodica Albu (who translated The Lion, the Witch and Wardrobe into Romanian for the first time and was co-author & Editor to the volume Inklings). For the course of two days, we had great speakers from Europe presenting different aspects of his vast and wonderful work.

I must admit, some papers were a bit too academic for my taste*[to be read understanding] , which I  expected to meet, but even so, I enjoyed it very much and should something similar happen again next year, I’m already on the list !Smile

from left to right Codrin Cuțitaru, Martin Harris, Vasile Ișan, Rodica Albu , Laura Cuțitaru

On the first day  we had the British Ambassador to Romania, Martin Harris, open up beautifully, talking about Lewis’s relevance in our modern times and made clear the fact that he had an ability to communicate the essence of Christianity  by showing the common and not the difference in the Christian denominations.

Then, the Rector of the University Vasile Ișan had a short message about what little (he admitted) he knew of C.S. Lewis and was really amused of the type of conversation he would have at the Eagle and Child with his friends and fellow men. ” Do the trees ever actually die, or do they live forever? ” was a question that would raise a lot of debate on the matter.The Dean of Faculty of Letters, Codrin Liviu Cuțitaru had also a welcoming message.

Walter Hooper who was the personal secretary to Lewis sent us a recorded message from Oxford University. One of the writer’s quotes  from his short interview: “If you continue to love Jesus, nothing much can go wrong with you!”

The organisers of the symposium had too an introductory message, Denise Vasiliu and professor Rodica Albu, both very passionate on his literary work, so and so that made possible this wonderful celebratory conference .

After a well deserved coffee break we had two plenary sessions followed by an amazing play.

Emanuel Conțac, Doctor in Philology, Lecturer at the Pentecostal Theological Institute in Bucharest and translator on the works of C.S. Lewis started off the session with his view on how  the Don was received in România after the fall of the Iron Curtain. If during Communism The Lion,the Witch and the Wardrobe and Mere Christianity were forbidden literature and were published  underground (the former appeared in România around 1970)  after 1989 it became quite popular and were read with a lot of enthusiasm.  Even if he was  a known Anglican, his entire work doesn’t show exactly what religious denomination he belonged to.  C.S. Lewis is not as popular in România as in other countries, but surely, the more books are being translated, the more his image and popularity would be consolidated.

Professor Doctor John Lotz, Fellow of the Royal College of Surgeons of England and Associate Professor at the University of Medicine and Pharmacy in Iași presented him as a brilliant academic, a great, talented communicator and an imaginative story teller . He was quoting Walter Hooper when presenting the great works and writings and essays that were relevant in his life as an Undergraduate and a Postgraduate : ”Don’t be content with just reading one or two books, you must read all of his books”. John Lotz  explained to us why C.S. Lewis was arguably the most influential writer of the 20th century. Some of the works mentioned in his presentation were: “The problem of pain”, “The Trilogy” , “Miracles”, “The great divorce”, “The four loves”, “The Pilgrim’s regress”, “Image and Imagination” .

Then came the end of day 1 . There was a play by the Searchlight Theatre Company from England that took us back in time to an evening where Jack was present, mentoring one of his students, James. Most of the phrases and paragraphs were excerpts from his books. A quote stood out, from one of the few books I read, “Fern-seed and Elephants” in which Lewis was tackling [among other subjects] the problem of those “modern” Biblical Scholars  who seem to be doubtful when it comes to believing the message of Salvation that the Bible writes,doubtful to Jesus’s true glory as Son of God , but keep their public face as intellectuals, as people highly respected in society for what they are, people who  “claim to see fern-seed and can’t see an elephant ten yards away in broad daylight”.

IMG_0134IMG_0135IMG_0136IMG_0154IMG_0141IMG_0137page2questioning aslan

[to be continued …]

Posted in Apologétique

Quo vadis, Domine?

Sunt atît de multe lucruri de spus aici încît nu știu de unde să încep. Rar mi se întîmplă să pregătesc mental un articol vreme de un an;

pentru articolul acesta mi-am început notițele acum aproape un an, pentru că simțeam nevoia să îl scriu. Dar exact acum, înainte să îl scriu, m-am decis să dau notițele la o parte, pentru că m-am decis să nu fac demonstrații; în plus, multitudinea de exemple ajutătoare ar încurca mai mult. O să dau unul singur, amuzant: prins de beția sărbătorilor, Crin Antonescu s-a grăbit să ne pună sub protecția Sfîntului Cristian, că așa a auzit el că pe 25 decembrie sărbătorim pe cei cu numele de ‘Cristian’. Bine, probabil cineva din staff s-a prins destul de repede și a șters urarea la fel de repede, însă ea a stat suficient cît să fie surprinsă de diverși malițioși de dreapta, care să se și revolte, sau să se amuze. (Dorin Lazar)

[continuă să citești aici]

Posted in Apologétique

Puterea Cunoaşterii

muffin books

Acela care odată, când Universul întreg era într-o armonie completă cu Dumnezeu, într-o relaţie de adorare şi slavă- slavă la care Dumnezeu avea orice drept, slavă pe care o dădea la rândul Lui spre beneficiul altora (pentru că Dumnezeu are o iubire nepreţuită* şi care se dăruieşte , nu care ţine pentru sine în mod egoist) – s-a răzvrătit împotriva autorităţii supreme, din pricina unui gând (primul gând care a pervertit universul şi lumea creată de Dumnezeu) care i-a permis să se pună pe sine şi gloria sa mai presus de Dumnezeu.

Acela- pentru acest gând– a fost izgonit din prezenţa lui Dumnezeu împreună cu 1/3 din îngerii şi făpturile cereşti care i-au dat crezare şi l-au urmat orbeşte, în nebunia lor împotrivindu-se Mâinii Creatoare care odată le-a dat viaţă şi un scop bine definit, a mâinii care primea slava de la toate făpturile şi pe care o dădea mai departe spre beneficiul altora.

Acel înşelător vine de această dată înaintea omului şi îi pune în gând o întrebare; o întrebare aparent atât de inocentă şi care nu ar fi părut să aibă alt scop decât acela de a veni în sprijinul şi ajutorul “creaturii ”. Gândul care odată a sălăşluit în mintea lui Lucifer, dând naştere la o alternativă, strecoară acum în mintea omului acceaşi tentaţie.

Tentaţia unei alte posibilităţi: “Ei…Oare chiar a spus Dumnezeu ?”

“NU! Hotarât că nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie, că în ziua când veţi mânca din el [pomul cunoştintei binelui şi răului] vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

De atunci, de-a lungul miilor de ani care s-au scurs de la prima înfruntare şi până în zilele noastre, acest diavol, acest mincinos, se foloseşte de aceeaşi armă pentru a-L face pe Dumnezeu mai puţin drept, mai puţin sfânt, mai puţin Dumnezeu şi a se face pe el mai mult , muult mai mult decât ceea ce este.

Cunoaşterea! Acest cuvânt răsună în mintea omului ca şi cum ea ar fi arma absolută prin care putem atinge absolutul fără nici un ajutor din partea Divinităţii de drept şi de fapt. Să cunoaştem tot mai mult, să citim tot ce putem atinge, să studiem toate modalităţile de a ajunge la Dumnezeu, să cercetăm toţi dumnezeii pe care i-a scos lumea asta de la început, să studiem toată ştiinţa aceste lumi, pentru că doar aşa putem să ştim toate lucrurile. Doar aşa vom putea să aruncăm în faţa Creatorului un “nu am nevoie de Tine, eu însumi sunt Dumnezeu!”

Şi măcar dacă ar fi aşa. Dacă Dumnezeu ar însemna doar cunoaştere absolută!

Dar Dumnezeu este mult mai mult decât cunoaştere pură. Dumnezeu nu este ceea ce cunoaşte. Nu asta Îl defineşte! Dumnezeu are un caracter, Dumnezeu acţionează, gândeşte, iubeşte, iartă, creează, dă viaţă!

Însă chiar şi aşa, ca să cunosc totul ar trebui să pot face totul şi să pot deţine totul. Ţinta mea este din capul locului greşită pentru că nu putem cunoaşte decât “în parte”. Un om de ştiinţă (nu îmi aduc aminte bine, dar cred că este vorba despre Einstein) spunea că matematic, ar putea exista o formulă, o teoremă care ar face posibilă ieşirea noastră din spaţiul acesta finit, în acela înfinit; că această teoremă ne-ar putea trece pe partea cealaltă, o parte a unei lumi infinte, imateriale şi perfecte. O lume la distanţă de un [im]pas. Dar noi ştim că această formulă nu poate fi materializată pentru că lumea imaterială nu ne aparţine şi noi nu suntem şi nici nu vom fi stăpânii universului. Cel puţin nu în viaţa asta. În viaţa asta, avem doar două opţiuni:

I. Fii altfel. Poţi striga de pe acoperişul casei sau doar să trăieşti după aceste îndemnuri: „Să fii dumnezeu”, „să nu depinzi de nimeni” , „să fii ceea ce vrei să fii” , „să cunoşti şi să deţii totul „. Cunoaşterea aceasta este tentaţia alternativei iar duhul aceluia care vrea să te ajute să „cunoşti”, vrea totul pentru sine iar pe tine te va folosi pentru distrugerea ta* (a se citi „distrugere spirituală”- adică despărţirea de Dumnezeu).

Nu este obligatoriu ca tot ceea ce cunoşti să fie şi bine pentru tine, însă oferta celui rău este „cercetaţi totul ca să fiţi ca Dumnezeu”. Dar foloseşte vreunui om să cunoască toate lucrurile, să fie stăpân peste toate, dacă îşi piede sufletul?

II.Fii ceea ce eşti. O persoană care depinde de Dumnezeu ca să atingă desăvârşirea, conştientă că mirajul pe care ţi-l prezintă înşelătorul nu are alt scop decât glorificarea lui, nu a ta.

Când sursa cunoaşterii este Dumnezeu nu ai nevoie să cunoşti toate lucrurile, pentru că El este cel care le cunoaşte . Din El, ca sursă de cunoaştere poţi primi autentic şi plenar tot ce este bun. Comoara ta cea mai de preţ este să ai duhul Lui Dumnezeu în tine, să ai un caracter similar cu a Lui (nu doar cunoaştere) şi să îţi păstrezi ţinta, aceea de a fi în prezenţa Lui Dumnezeu.

Cunoaşterea nu înseamnă să acumulezi informaţie, ci mai presus de toate să fii încununat cu valori şi valorile pe care le incluzi în viaţa ta pot face din tine un om cu un caracter asemănător cu cel al Lui Dumnezeu. Şi pentru că eşti înzestrat cu acest dar , de a spune “da” sau “nu” tu eşti singurul care poate decide cât de mult îi permite Lui Dumnezeu să lucreze in tine.

“ Oare, a spus Dumnezeu cu adevărat? “ Da. A spus.  Şi asemenea acelui gând care a stricat, a pervertit o lume perfect creată, tot aşa, neascultarea unui singur om, ne-a tras pe toţi într-o lume adamică, căzută, pervertită, stricată şi lipsită de slava Lui Dumnezeu. Singura cale pe care Dumnezeul Scripturii o arată pentru o reabilitare cu El este “da”-ul tău sincer, care Îl acceptă pe Creatorul acestei lumi inapoi în centrul inimii tale, acolo unde ar trebui să troneze de drept şi de fapt.

 

 

 

 

*Dumnezeu este Dragoste Agape, dragoste care se dăruieşte, care un păstrează nimic pentru Sine ci dă altora. Din acest principiu al dragostei “nu-pentru-Mine-ci-pentru-tine” s-a dat El pentru mântuirea oamenilor , pentru ca să ei să aibă parte la acesastă dragoste jertfitoare.