Posted in CaRtE

despre ferigi şi elefanţi

978-973-50-3150-3 Am auzit întâmplător despre această carte şi am hotărât să mi-o cumpăr… cândva. Dar într-o zi, din pură curiozitate am intrat într-o librărie Humanitas şi am întrebat. Da, o aveau. Am plătit-o. Am ieşit de acolo un client mulţumit, cu zâmbetul pe buze şi cu o dorinţă aprigă să intru cât mai repede “în pâine”.

Recunosc însă, chiar din primele pagini mi s-a părut o carte “greu” de citit. Lewis are talentul acesta… de a scrie mesaje cu greutate. Cred că în mare parte i se datorează şi faptului că pe lângă stilul său scriitoricesc şi gândirea sa mult dezvoltată, graţie domeniului academic în care a circulat şi profesat, se poate adăuga şi frumuseţea Limbii Engleze. Poate e doar pasiunea mea pentru limba aceasta.Sau poate că alţi scriitori contemporani lui,pur şi simplu nu au scris în acelaşi fel. Sau poate nu. E drept că nu am citit alţi scriitori contemporani lui, însă pe el, măcar un pic, pot spune că da. Îmi pare că se joacă aşa frumos cu[,]cuvintele, are o plăcere deosebită (ca mulţi alţi Englezi de altfel)pentru detalii şi explicaţii amănunţite.Şi totuşi… vrea să pară totul atât de complicat încât (ca să îl citez din prefaţa altei cărţi a lui) “cei care nu pot digera o astfel de[scriere] să vadă imediat ce-i aşteaptă şi să închidă cartea cu minimă risipă de timp” . Fantastic…

Să revin însă la “Ferigi şi elefanţi”.Spuneam că e o carte greu de digerat, care atinge câteva subiecte provocatoare în adevăratul sens al cuvântului. Eseurile lui dezbat problema unităţii in Biserică, problema iertării, problema studiului aprofundat [în timpuri grele], problema rugăciunii, a venirii lui Cristos, a istoricismului, a veşnicei lupte între religie şi ştiinţă şi nu în ultimul rând, ferigile şi elefanţii. Sau despre acei oameni care sunt atât de meticuloşi în a observa sporii de ferigă, însă nu pot zări, sub nici o formă, ditamai elefantul defilând la 10 metri depărtare ziua în amiaza mare.

O idee care mi-a plăcut enorm din capitolul “Mădulare unii altora” tratează tema unităţii în biserica Lui Cristos. Spunea C.S. Lewis că membrii bisericii sunt ca membrii unei familii. Sunt UNICI. Sunt de… neînlocuit.Aşa cum mama nu poate fi înlocuită de nimeni, nici fiica, şi nici cel mai mic membru al familiei, tot aşa ar trebui să fie şi în familia lui Cristos. Nu suntem (nici unul) de inlocuit.

Şi dacă am înţelege asta , sunt sigură că ne-ar păsa mai mult de cei de lângă noi. M-aş interesa de ce a lipsit de la Biserică  X în ultima lună, fără să îl judec. M-aş ruga pentru sora mea, sau fratele meu în necaz .I-aş întinde o mână de ajutor pe lângă faptul că mă rog. Ne-am verifica atitudinea noastră faţă de membrii mai “mici” ai bisericii ca şi faţă de cei “mari”. De atâtea ori am văzut făcându-se diferenţe după rangul şi statutul pe care îl ocupă cineva în Biserică. Uneori, voit sau involuntar, am făcut şi eu asta.  Însă dacă am înţelege că Domnul ne-a chemat la egalitate, la dragoste, la unitate, la respect reciproc, am fi cu adevărat oameni, aşa cum de altfel ne porunceşte Scriptura.

Mă opresc aici, în speranţa că v-am stârnit “apetitul” pentru citit o "literatură" menită să deschidă ochii şi inima spre Adevăr,practicarea dreptăţii şi introspecţie.

Spor !! :)

Advertisements

Author:

Oh God, I don't love You, I don't even want to love You, but I want to want to love You! Theresa of Avila

2 thoughts on “despre ferigi şi elefanţi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s