Scriptorium Bibliae

Reflecţii aspupra luptei dintre firea pământească şi duh.

“Singura modalitate de a scăpa ispitei este de a-i ceda”  Da, este o afirmaţie falsă dar de câte ori nu am împlinit-o?

“Creştinul trăieşte după Duh” se intitulează capitolul 8 din Romani. O argumentaţie minunată a apostolului Pavel despre cum noi trebuie să trăim după îndemnurile Duhului, deşi firea noastră e supusă morţii şi păcatului. Cum dar slujeşti lui Dumnezeu cu Duhul, când firea aleargă în direcţia opusă? Dacă duhul si trupul sunt în corelaţie directă şi noi spunem că un om lumesc, care trăieşte după îndemnurile firii devine un om mort , pentru că şi duhul devine lumesc,  şi din modul lui de a gândi moral, prin transformarea minţii lui, el devine un om mort (spiritual)…  Dacă deci asta se întâmplă “lor” , noi care zicem ca suntem mânaţi de duhul şi trăim prin Cristos, cum de păcatul mai poate stăpâni peste noi?

Nu făcând voit ce nu vrem (deşi se întâmplă şi asta) ci cum zicea Pavel, vrei să faci binele dar în loc să-l faci, treci pe lângă el şi faci răul. “Cu mintea eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului” .   Tot nu înţeleg pe deplin…

Este scris că acum nu mai este nici o condamnare pentru credincios, pentru că Isus a ţintuit păcatul pe o cruce, când l-a purtat în trupul Lui. Adică, Isus Cristos, a venit pe pământ  şi când a fost răstignit a fost înălţat ca şarpele în pustie. Acolo, pe cruce, Dumnezeu Tatăl a văzut în Isus tot păcatul omenirii, nu doar cel comis deja de la Adam încoace (adică până la Isus) ci şi cel care avea să fie făcut în viitor de orice locuitor al pământului. Dacă Isus a avut putere să ierte păcatele când umbla pe pământ şi zicea oamenilo “scoală-te, păcatele îţi sunt iertate” sau “du-te şi să nu mai păcătuieşti”, cu atât mai mult acum, după ce a murit pentru mine are putere să ierte păcatele. Nu doar cele făcute ci şi cele care încă nu au luat fiinţă-

Dacă zice Scriptura că noi suntem găsiţi neprihăniţi, curaţi , deja proslăviţi, mântuiţi prin credinţă încă înainte de a muri, înseamnă că[,] CHIAR ATÂTA putere are sângele Celui care s-a dat pentru noi. El deja mi-a iertat TOT ce am făcut şi ce voi face. De aceea nu mai este nici o condamnare pentru cel care crede. De aceea, odată cu jertfa Lui Cristos, Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească. Păcatul care locuieşte în mine, a fost deja osândit. Cu mintea eu slujesc lui Dumnezeu, cu firea pământească slujesc legii păcatului de care sunt legat (din păcate) până la moarte.

Dar Dumnezeu m-a iertat şi m-a proslăvit inca înainte de a mă naşte. Încă de atunci,eram în gândul lui Dumnezeu şi pentru că El este Atotcunoscător , încă de atunci ştie ce voi fi, ce voi face şi a ales totuşi să mă mântuiască.

Nu din pricină că eu sunt bună , ci din pricină că sunt rea. Nu din pricină că fac binele, ci din pricină că la momentul oportun am ales să cred în jertfa Lui, să accept faptul  că m-am născut şi trăiesc în păcat şi că vreau ca viaţa mea să fie a Lui.

“Acum dar, nu mai este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. […] Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi , va învia şi trupurile  voastre muritoare, din pricina duhul Său, care locuieşte în voi! “

Advertisements

4 thoughts on “Reflecţii aspupra luptei dintre firea pământească şi duh.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s