Journal Quotidien

7 ani lipsă

Mă întreb, oare ce este mai important ? Să ai o diplomă , să fii licenţiat şi să pretinzi că eşti un intelectual sau să primeşti o educaţie care să te ajute oriunde mergi, printre orice fel de oameni?
Sunt în lumea asta mare oameni care nu au pus mâna în viaţa lor pe Codul Bunelor Maniere sau nu au intrat niciodată într-o sală de curs, însă ştiu să dea dovada că au primit o educaţie şi să îi respecte pe oamenii din jurul lor, chiar dacă le-ar fi superiori.

Dar sunt şi aceia care au tocit papucii [ cumpăraţi de mami şi tati ] pe străzile oraşului şi pe băncile facultăţii, însă nu s-a lipit mare lucru de ei. Oameni care nu ştiu să îşi controleze accesele de mânie şi nici nu ştiu să dea dovadă de decenţă şi respect faţă de cei în vârstă.Oameni din ăştia sunt atât de mulţi că e imposibil să nu te întâlneşti cu ei într-o viaţă de om.

Mie mi se pare că a fi educat nu înseamnă să ai diplomă de absolvent de Facultate. Să fii educat nu înseamnă să ai mai mulţi bani ca alţii şi să te lauzi cu ei.
Să fii educat nu înseamnă să ştii să returnezi “pay back time-ul”.
Sau… poate că am ajuns la stadiul în care normalul a devenit anormal şi invers.Poate e ceva în neregulă cu gândirea mea. Poate că educaţia a evoluat după posibilităţi şi nevoi( thanks be to that bloke, C.Darwin ) şi trebuie să luăm în considerare faptul că pe zi ce trece, generaţiile noi şi vechi, se iau după moralele implementate de societate…Societatea de azi, care încearcă din răsputeri să facă din noi nişte animale care se zbat să ajungă până sus, dând din coate, lăsând modestia şi bunul simţ pe seama celor slabi şi luând în braţe compromisul de toate felurile. Nu mai există nici decenţă, nici bun simţ, nici educaţie.
Copilului i se dă voie de mic să îşi spună părerea, să fie îndrăzneţ, să se descurce. Iar când ajunge mare, devine exact ceea ce a fost învăţat să fie.

Personal, refuz să îmbrăţişez acest fel de gândire. Cred că lumea este suficient de mare să încapă în ea şi cei slabi şi cei tari. Şi cei tineri şi cei bătrâni.Şi intelectualii cât şi pariile societăţii. Nu ştiu de ce, dar cred că este nevoie şi de una şi de alta ca să putem fi o lume completă.
Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fim nişte perfecţi, ar fi făcut din noi nişte roboţi.

În schimb, suntem oameni. Iar oamenii au dreptul să fie Oameni, cu slăbiciuni, cu greşeli, cu lipsuri.
E adevărat că tot oamenii au dreptul (liberul arbitru) să îmbrăţişeze nesimţirea şi compromisul şi lipsa de educaţie de care tot mai des dau dovadă. Dar chiar este nevoie ? Sau până la urmă depinde de cât de mult te interesează interacţiunea cu oamenii din jurul tău. De cât de mult ţii la ei, de cât de mult te interesează să le fii aproape, de cât de mult înteneric sau lumină se află înlăuntrul tău.

Educaţia nu se câştigă ca pe o diplomă. Se învaţă, prin munca şi influenţa părinţilor în copilăria ta. Şi apoi se păstrează.
Bineînţeles, după câtă lumină ai în tărtăcuţă .)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s