Posted in Journal Quotidien

goana după fericire

Dacă fericirea ar fi aşa de usor de atins, toată lumea ar bea Coca Cola. Pentru că ea dăruieşte fericire de 125 de ani, tuturor.Adică tuturor care o beau, bineînţeles.

Nu ştiu, cum s-a ajuns aici. De când stă “Coca Cola” lângă “fericire” de parcă un pahar de zeamă acidă cu nişte gheaţă ţi-ar împlini viaţa? De parcă ar fi vorba de o viaţă lipsită de griji, măcar că o viaţă fără griji nu e (după părerea mea) fericirea.

Să dăm fuga deci? La primul magazin care vinde “fericirea”, până nu se răsuflă ? :)

Advertisements

Author:

Oh God, I don't love You, I don't even want to love You, but I want to want to love You! Theresa of Avila

4 thoughts on “goana după fericire

  1. Tu chiar te uiţi la reclamele lor idioate? Ai remarcat că-n reclamele McDonalds toţi oamenii sunt supli?

    You win the Captain Oblivious award for today :D

  2. Nu, în general nu ma uit la reclame, nici la televizor. Dar mi s’a întâmplat să fie difuzată când eram prin preajma unui televizor. De mai multe ori.
    And it won my attention :D

  3. Uneori nici nu banui cata fericire iti pot aduce lucrurile marunte, lipsite de importanta la nivel macro.
    Un fum de tigara pentru fumator, o gura de alcool pentru betiv, un zambet de copil pentru parinte, un “Multumesc, Doamne” pentru credincios.
    Si toate acestea, in corelale cu multe alte maruntisuri, iti pot implini viata. Si iti aduc fericire. Chiar si numai temporar.
    Sigur, reclama este insipida, desi ideea are in spate un intreg studiu psihologic. Punerea in practica, insa, lasa de dorit. Dupa parerea mea, astfel de reclame nu mai au impactul scontat in societatile consumatoare.
    Eu si acum imi mai amintesc gustul primei Coca-Cola degustate. Si chiar am fost fericit ca am reusit sa gust “licoarea zeilor”, vazuta la televiziunile vecinilor, cu ajutorul antenelor cu lighean in coada.

  4. Înţeleg sensul vorbelor tale Alex. Nu cred să existe om care să nu fi experimentat în acest sens, mici momente care fac amintirea unor evenimente să rămână veşnic.Acestea despre care vorbeşti sunt, cred eu, plăceri, bucurii de o clipă, însă în nici un caz fercire.

    Am ajuns la un moment în istorie când ştim să punem accent prea mare pe unele cuvinte, şi unul prea mic pe altele. Şi după părerea mea, sunt greşite! :)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s