Posted in Dumnezeologie

maraton de bobotează ?

M-am bucurat oarecum că azi, pe la amiază era mai călduţ şi mai bine de mers. Aşa că m-am pornit la muncă după masă, un picuţ mai devreme, ca să merg lejer şi fără grabă. Şi cum mergeam eu, nici prea leneş, nici prea grăbit pe străduţa 11Dec1981 (habar nu am de ce i-au pus numele ăsta) mă întâlnesc cu o pacientă. O femeie tare dragălaşă şi inimoasă. Mă vede şi mă salută cu “La mulţi ani”. Eu o salut la fel şi la întrebarea “ce faceţi” am răspuns cu evidentul “merg la servici”. – “Aaah, să mă programaţi şi pe mine”… (de parcă aş fi caiet de programări ambulant) – “Păi, da-ţi un telefon la cabinet, un pic mai târziu şi vă programaţi. Nu am caietul la mine…” – “Da? Bine, bine. Mă duc atunci că am o zi lungă. Am fost la Bisericăăă.” ( Foarte frumos, zic eu în sinea mea şi îi zâmbesc) – “Mi-am propus azi să merg la 5 Biserici. Mai am patru. Aşa că..mă grăbesc.” Mă uit la ea politicos, zâmbesc şi ridic din umeri. Ea, -tot zâmbind- se întoarce pe călcâie, zice scurt la revedere şi pleacă. Şi eu, îndreptându-mă în drumul meu, rămân cu nedumerirea… Foarte frumos că merge omul la Biserică. Dar de ce trebuie să facă un maraton, doar pentru că e zi de Bobotează? Care e de fapt ideea cu sărbătoarea asta? “Creştinii sărbătoresc botezul lui Isus Cristos în râul Iordan” (nea’ Google). La aceste eveniment, zice Scriptura, că Tatăl a mărturisit despre El că este Fiul Lui preaiubit. La acest eveniment se referă Cristos mai târziu când, luat la întrebări de farisei că de ce şi cine i-a dat lui dreptul să zică unui bolnav “ridică-ţi patul şi umblă”, într-o zi de Sabat, spune : “Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată; este un Altul care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine, este adevărată.” La acest eveniment, Trinitatea este prezentă pentru toţi, să vadă. El care nu avea păcat şi nici nu avea nevoie să fie botezat, împlineşte Legea şi primeşte în faţa tuturor botezul în apă, ca să fie ascultător în toate lucrurile. Botezul lui Ioan, a fost un fel de revoluţie în vremea aceea. Pentru că botezul în apă, era practicat de o grupare anumită, numită “esseni”, care dădeau botezul în apă spre purificare însă doar celor care făceau parte din Neamuri, cei care nu se năşteau Evrei şi vroiau să treacă la Iudaism. Şi vine Ioan să îi boteze pe evrei spre spălarea păcatelor. “Cu ce drept?” încep fariseii să întrebe, “cu ce autoritate faci tu asta? Cum îndrăzneşti tu să îi tratezi pe aleşii lui Dumnezeu ca pe nişte câini?” Botezul lui Ioan însă era un simbol. Un simbol premergător botezului pe care Îl dă Cristos, spre spălarea păcatelor tuturor celor care cred. Iar scopul lui Ioan Botezătorul era să Îl arate lumii pe Isus, Mesia, Unsul lui Dumnezeu. Aşa că, revenind la doamna noastră, care e treaba cu maratonul ei de a merge la j’de biserici tocmai azi? Or fi intrat zilele în sac?

Advertisements

Author:

Oh God, I don't love You, I don't even want to love You, but I want to want to love You! Theresa of Avila

6 thoughts on “maraton de bobotează ?

  1. General vorbind, de ce trebuie sa mergem la Biserica ori de cate ori este slujba sau sarbatoare religioasa?
    Credinta ar trebui sa se manifeste si exercita in sine.
    Pelerinajul acesta saptamana de saptamana pe la Biserica, numai pentru a da bine in fata enoriasilor si mai ales al preotului, mi se pare o adevarata spoleiala. Nu mai zic de cei care fac cruci peste cruci, ori de cate ori trec pe langa un asezamant al Domnului (in timp ce cu cealalta mana indeasa mai bine telefonul in ureche).
    Inteleg sa cauti Biserica (in speta pe slujitorii acesteia) ori de cate ori ai probleme spirituale la care singur nu gasesti raspunsuri, macar pentru un sfat sau o vorba buna din partea preotului, dar asta nu ar trebui sa se transforme intr-un banal automatism religios.
    Din pacate, Biserica, ca si asezamant, a devenit mai mult o casa de socializare.

    Hai La multi ani pe 2011 ! :)

  2. Heei. Somebody’s back :) La multi ani si tie Alexandru si un an nou mai bun.
    General vorbind, iti dau dreptate.Asa cum zicea Cristos, (dati Cezarului ce e al Cezarului si Lui Dumnezeu, ce-i al Lui Dumnezeu) Biserica ar trebui respectata de cei care nu o respecta.Si mai multa cinste cred ca ar merita Dumnezeu. Poate ca ar trebui ca poporul roman sa primeasca si in acest sens mai multa educatie.
    Stiu ca unii chiar il cauta pe Dumnezeu in necaz si de aceea se duc la mai multe Biserici sau fac mai multe rugaciuni, sau postesc mai mult…insa acestia sunt putini. Marea majoritate face cum a auzit ca a facut si stramosul lui, fara sa inteleaga insemnatatea Sarbatorii in sine.
    Si asta e trist. Pentru ca pe Dumnezeu nu il intereseaza jertfele daca nu sunt facute din dragoste pentru El.

  3. Nahhh…daca tot sunt “siamez”, mai trec cand si cand pe aici.
    Acuma, ce sa zic…chiar si cel aflat in necaz…La ce o merge in mai multe Biserici, chiar nu inteleg. Rezolvarea “problemei” nu consta in numarul de Biserici pelerinate. Rugaciunea este una singura si, daca este facuta din suflet, va ajunge acolo unde trebuie, chit ca este facuta acasa intre 4 pereti sau intr-un asezamant al Domnului.
    Multa lume percepe gresit apropierea de Dumnezeu. Considera ca cu cat sunt mai vizibili in actele de piosenie si de inchinare, cu cat sunt mai “darnici” in a plati slujbe sau a dona averi Bisericii, cu atat rugile lor vor ajunge mai repede la destinatie si vor avea mai multe sanse de rezolvare.
    Ori Dumnezeu nu este un comerciant care sa solutioneze “probleme” functie de punga clientului.

  4. Dar poate că, în unele cazuri, cei care fac tot ce pot dau dovadă de o credinţă mai puternică. Depinde de motivaţia fiecăruia. Unul crede că dacă face muult, Dumnezeu va şterge cu buretele păcatele lui şi va fi mântuit. Altul, din credinţă şi din dragoste pentru Dumnezeu, vrea să Îl slujească prin faptele Lui. Cum ai zis, unii percep greşit apropierea de Dumnezeu. Cum făceau fariseii din vremea lui Isus care după legea lor, erau desăvârşiţi. Făceau tot ce trebuia făcut, însă ce le lipsea cu adevărat era credinţa din inimă. Pentru că din ce este în inimă izvorăşte înafară, nu?

    P.S. Mă bucur că treci pe aici. Eşti oricând binevenit. :)

  5. Si de nu te vei bucura, ma dai afara. Simplu. E la un click distanta.
    Nu stiu cat o sa ma tina…Cam de 1 an de zile am iesit din virtual. Nu stiu ce m-a apucat zilele acestea de am reinceput sa scriu pe blog.
    Motivatia este intr-adevar principalul motor al actiunilor ulterioare. Conteaza, insa, poate mai mult decat motivatia, maniera in care dai curs acestui imbold. Intrucat, mai trebuie sa fi si intreg la cap. Bunoara, cum a fost cazul maicutei ucise de surate impreuna cu tatuca lor calugarul, din dorinta de a scoate dracii din ea. Ma intreb daca aceasta credinta oarba in Dumnezeu nu conduce pana la urma la nebunie, daca o faci de capul tau, neindrumat de cineva care are cu adevarat har.
    Poate fi apropierea de Dumnezeu malefica ? Atat pentru persoana in cauza, cat si pentru cei din jur…

  6. Nu te dau eu afară cu una cu două, stai liniştit. Chiar am simţit lipsa articolelor tale în ultimul an (ăla ce a trecut), dar m-am gândit ca fiecare are motivele lui bine întemeiate. :)
    Orişicât, nu am auzit cazul cu măicuţa însă am dat un search pe google si am găsit.
    Eu cred că pe lumea asta, în orice lucru sau credinţă, ai trei linii de acţiune. Două sunt aşa zisele extreme, iar la mijloc, este, nu-i aşa, calea de mijloc.
    Şi în ce-L priveşte pe Dumnezeu, sunt oameni care vor acţiona în funcţie de linia pe care vieţuiesc. Aceştia pe care i-ai prezentat mai sus, însăşi Biserica Orotodoxă i-a considerat “abominabili”. Da, de ce să nu fie posibil ca o credinţă “oarbă” cum îi spui, sa ducă la o formă de nebunie? Ba încă, dacă luam de-a fir a păr situaţia de faţă, găsim scris că echipa de măicuţe au dus-o pe biata femeie la infometare şi au răstignit-o, cu gândul de a scoate dracii din ea. Cuvântul lui Dumnezeu în sine îi judecă. Pentru că Isus zicea într-o împrejurare asemănătoare “acest soi de draci se scot doar cu post şi rugăciune”.
    Ba încă, s-a ajuns la concluzia că femeia nu era posedată de draci, ci era o schizofrenică. Maaare diferenţă.
    Nu cred că apropierea de Dumnezeu poate fi malefică. Cred că Dumnezeu îşi va ţine întotdeauna promisiunea. “Cine Mă va căuta şi mă va căuta din toată inima, Mă va găsi” Cei care iau numele lui Dumnezeu în mână şi acţionează greşit fac parte din categoria acelor oameni care nu L-au înţeles pe Dumnezeu. Ca şi această echipă de exorcişti , care au intenţionat bine, dar au acţionat fără pricepere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s