Care nu intră nicăieri altundeva

Copiii şi Educaţia

Deunăzi stăteam plictisită pe holurile cabinetului de medicină de familie, aşteptându-mi rândul, ca oricare.
Şi intră un cuplu, cu un copilaş de mânuţă. O fetiţă frumoasă, la vreo 4 anişori, cu ochi veseli şi chef de joacă.Părinţii, ca oamenii mari, incep o discuţie, ca între adulţi. Copilul, plictisit (ca şi mine), nu mai ştia ce să facă să primească atenţie. E drept, nu am urmărit conversaţia lor,nici nu m-am uitat prea insistent la ei, că nu avea rost. Însă în timp ce butonam nu ştiu ce la telefon aud pe tată ţipând la ea.
– Nu mai trage de mână atâta, zice el.
Nu am văzut ce avea la mână şi nici nu prea mă interesa. Însă în clipa aceea, fix după ce fetiţa se învârti pe acolo cu voioşie, “pleosc” am auzit şi fetiţa s-a trezit cu o pălmuţă la funduleţ.
Eh…mi-am zis. O fi un copil zburdalnic şi nu mai avea răbdare cu ea…
Însă, încăpăţânarea a costat-o scump pe fetiţă. Pentru că de ce se înverşuna să nu asculte, de ce primea o doză nouă de pleoscăieli.
Eu am învăţat că unui copil mic, trebuie să îi explici de ce nu îl laşi să facă ceva anume.
-Nu te du acolo… nu e suficient pentru un copil să îi opreşti curiozitatea, ba dimpotrivă, mai rău i-o stârneşti.
-Nu fă aia… în cazul copilei cu ochi veseli, nu a fost suficient. Ba, dimpotrivă, a făcut-o să vrea să o mai facă odată. A făcut-o să fie împotrivitoare şi încăpăţânată.
Şi micul potop de pălmuţe (care nu cred că au durut enorm) şi câteva cuvinte aspre (de genul… “nesimţito ce eşti! am să îi zic lui doamna doctor să îţi faca 1000 de injectii in braţul ăla….1000!!!!) vor avea probabil un efect pe termen lung. Şi va creşte copila aceasta o domnişoară frumoasă însă,cu timpul îşi va pierde jovialitatea, bucuria şi încrederea in ea.Pentru că aşa cum încurajezi un copil să fie, aşa va fi. Aşa cum îl creşti, aşa îl ai. Dacă îi spui mereu “nu fă”, “nu atinge”, “eşti un copil rău”, “nu faci nimic bun” el te va crede, şi într-o zi, chiar aşa se va vedea.

Soap bubbles
Image via Wikipedia

Pentru că e mult mai greu pentru unii părinţi să explice frumos, să aibă răbdare şi să dea timp copilului să înţeleagă ce i se spune, preferă calea surtă şi eficientă:trosc-pleosc, că dintr-o pălmuţă nu a murit nimeni niciodată.

Eu zic, ălora care fac aşa… ruşine vouă. Puneţi-vă frumos şi îndreptaţi-vă copiii cu dragoste şi cu răbdare, dacă nu vreţi să se învârtă roata şi să ajungeţi la mila lor, la cheremul lor, ca nişte bătrâni neputincioşi şi lipsiţi de valoare. Dacă nu le oferiţi dragoste şi înţelegere acum, vor ajunge să nu pună nici preţ, nici iubire pe voi, când veţi avea mai mare nevoie.

Advertisements

1 thought on “Copiii şi Educaţia”

  1. Astea sunt lucruri care mi s-au intamplat mie in copilarie si sigur nu sunt singura.
    E dureros sa cresti asa, cu 1 tata care a vrut sa aibe baieti si care te-a renegat la nastere si cu o mama care nu a avut prea multe de zis in fata lui in ceea ce ne-a privit pe mine si pe sora mea.
    Trist este, de asemeni, ca eu nu pot rememora anii copilariei foarte bine tocmai din aceste cauze. Constientul meu nu vrea sa retraiasca acei ani.
    Iar azi, inca ma lupt sa imi depasesc problemele emotionale.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s