Dumnezeologie

Modernismul…

Ca şi formă de emancipare, în bisericile neoprotestante, modernismul a fost multă vreme interzis.
Nu ma refer la anumite practici care erau privite oarecum suspect, cum sunt de exemplu TV sau PC, sau serbarea Craciunului… sau mersul la nunţi şi înmormantări “nepocăite” . Ci mă refer strict la ceea ce am văzut că a apărut in ultima vreme prin adunări. Sau cel putin, ce am găsit în adunări de cînd m-am întors de pe insulă.

E adevărat că Dumnezeu ne iubeşte cum suntem. El ne cunoaşte, ne-a făcut şi ne suportă aşa cum suntem, cu fiţele şi cu atitunile pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului… totuşi trăim printre oameni care nu ştiu şi nu înţeleg aşa uşor cum ar face-o Dumnezeu.
Am întâlnit fraţi pocăiţi, care fac nişte glume cu perdea întocmai cum o fac şi cei din lume.
Am văzut atitudini de copii de Dumnezeu care lasă de dorit. Nu că Dumnezeu nu i-ar iubi, nu ca El nu s-ar uita in inima lor, dar că atitudinea cu care merg în lume îi strică pe alţii .
Daca mamicile noastre purtau fuste cu o palmă peste genunchi, ca formă cuviincioasă… puştoaicele din ziua de azi, au scurtat fusta cu o palma deasupra genunchilor.
Dacă celor din generaţia mea li s-au permis să facă glume nevinovate, puştanii de azi fac nişte glume de rămâi înmărmurit.

Suntem pocăiţi moderni. Ca să atragem adică pe cei din afară. Ca să nu părem nişte încuiaţi la minte. Ne permitem lucruri care în câţiva ani vor ajunge să fie făcute cu o şi mai mare libertate.
Şi uităm că Hristos ne-a chemat să fim sfinţi. Uităm că atunci când Moise stătea in prezenţa lui Dumnezeu, i s-a cerut să se descalţe de sandale, căci păsea pe un loc sfînt.
Noi, intrăm în Biserică oricum, pentru că Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem.
În biserica primară,cînd cineva venea înaintea lui Dumnezeu îi descoperea tainele inimii, şi cădeau cu faţa la pămînt zicând “Cu adevărat, aici este Dumnezeu”
În ritmul în care mergem, o vor lua inaintea noastră vameşii şi curvele.

Şi dacă nu suntem credincioşi în aceste lucruri mici, cum vom fi responsabili noi pentru mîntuirea celor din casa noastră, sau celor pe care îi întâlnim zi de zi?
În ce categorie mai includ şi faptul că rugăciunea, cititul Bibliei, postul, au ajuns chestii pe care le facem în weekend, sau nici atît ? Sau faptul că multi din copiii familiilor de pocăiţi nu au citit niciodata despre Ghedeon, sau despre Rut ?
Şi totuşi, bine e să fii modern ! :lol: Aparenţele să trăiască… pocăinţa, să o lăsăm altora, care nu au ceva mai bun de făcut.

Înainte cu atitudinea libertină pe care o adoptăm,tot înainte, ca să “cîştigăm” sufletele altora şi să le pierdem pe ale noastre. Înainte cu complacerea în păcat. Înainte cu compromisul. Înainte cu falsitatea. Pe bună dreptete să fim criticaţi că suntem o adunătură de oameni falşi şi insensibili.

Iar în ziua cînd Dumnezeu Tatăl se va uita la noi, în loc să îl vadă pe Cristos (cu care atît ne-am lăudat) stînd înaintea noastră şi cerîndu-şi dreptul asupra noastră… va vedea… nimic. Nici măcar nu ne va cunoaşte, pentru că am trăit o viaţă in nelegiuire , deşi am insistat să o numim mereu sfinţenie.
Tot înainte. Modernismul să trăiască !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s