Dumnezeologie

credinta

Ceva imagini ale credinţei, pictate de anumiţi filozofi/teologi, citite într-o carte de-a lui Yancey.

Cînd vom avea casa spirituală în ordine, vom fi morţi.Asta merge inainte, ajungi la siguranţa necesară să îţi faci drum înainte, dar totul se face în intuneric.Nu te aştepta la credinţă să lămurească lucrurile pentru tine, Ea este încredinţare, nu siguranţă. (Flannery O’Connor)

Nu mărturisesc credinţa in Isus Cristos precum un copil. LAuda mea e născută dintr-un cuptor de indoială. (Fyodor Dostoevski)

Am servit în biserica 30 de ani. Aproape 31. Am înţeles ca sunt două feluri de credinţă. Cea care spune “dacă” şi cea care spune “chiar dacă”.
“Dacă totul merge bine, dacă viaţa mea e prosperă, dacă sunt fericit, dacă nimeni drag nu moare, dacă … voi crede în Dumnezeu, mă voi ruga şi voi merge la biserica.
Însă cealaltă spune: “Chiar dacă cei răi prosperă, chiar dacă transpir în Ghetsimani, chiar dacă trebuie să îmi beau paharul la Calvar,totuşi mă voi încrede în Domnul care m-a făcut.” (Geroge Everett Ross)

Chiar dacă nu înţeleg, am să îl urmez pe Dumnezeu, în ciuda acestui lucru (Soren Kierkegaard)

Opusul credinţei nu este îndoiala, ci frica. Ne sprijinim pe Dumnezeu din nevoie, nu din surplus.
Cele mai importante intrebări despre cer şi iad, cine merge unde, daca avem a doua şansă, ce forma de judecată şi răsplata va lua, stări intermediare de moarte, sunt opace pentru noi, spre binele nostru. Sunt recunoscător pentru acestă necunoaştere şi recunoscător că Dumnezeul care s-a revelat nouă prin Isus Cristos, e cel care determină răspunsurile.

Fără un element de risc, nu există credinţă.

Credinţa înseamnă a merge inainte, fără nici un semn clar in faţă şi poate fără vizibilitate Înseamnă să urmezi încrezător, ţinînd doar mana Ghidului invizibil.(Philip YanceY

Credinţa este motivaţia dusă la extrema curajului.Este mai mult decît simplu motiv şi nicodată satisfăcută doar de motivaţia cu care este însufleţită. (Thomas Graham)

Singurul lucru mai dificil decît a avea o relaţie cu un Dumnezeu invizibil este acela de a nu avea nici o relaţie. (Philip Yancey)

****

A alege între a crede şi a nu crede în Dumnezeu, este poate pentru unii, ceva lipsit de importanţă. Ei sunt aceia care zic că după ce murim, nu mai este nimic. Ei sunt aceia care îşi clădesc viaţa pe niste pilori care nu sunt susţinuţi de nimic supranatural. Ei sunt cei care cred că supernaturalul şi spiritualul aparţin cărţilor de poveşti pentru copii (si poate cu bună dreptate, copii au o credinţă atît de curată că orice citesc în cărţile de poveşti , iau de bun. De aceea ne şi zice probabil, Domnul Isus, că trebuie să credem întocmai ca niste copii mici ).
Dacă , prin absurd, ceea ce cred eu, Dumnezeul căruia îi slujesc, este o toană a imaginaţie mele (şi a altor cîteva miliarde de oameni), atunci, cand voi muri, voi merge in acel “nimic inexistent” fără să îmi pară rău. Am trăit o viaţă curata, frumoasă, principială şi am avut mereu o speranţă in “mai bine”. Deşi am trăit în aceeaşi lume cu “ceilalţi” , nebunia din jurul meu, sărăcia, necazul, durerea, nu m-au copleşit într totul, pentru că am avut o speranţă şi o nădejde. Şi chiar dacă se vor dovedi toate a fi nimic… mi-am trăit viaţa pe pămînt fără nici un regret. Distracţiile şi desfătările lumii acesteia, sunt efemere şi nu imi servesc decît la o împlinire de moment. Pe când credinţa in Dumnezeu o port in suflet toată viaţa şi mă insufleteşte in tot ce fac.
Dacă însă, ceea ce cred eu , are un sîmbure de adevăr, dacă există cu adevărat un Dumnezeu, un rai şi un iad, unde merităm cu totii să mergem, dacă Isus a purtat intradevăr povara păcatelor mele la cruce, dacă mântuirea se capătă întradevăr prin credinţa în jertfa de la Calvar, atunci, viaţa mea a avut cu atît mai mult un rost.
Din ambele puncte de vedere, nu am nimic de pierdut.
Tu însă, cel care te încadrezi în categoria acelora care spun “nu există Dumnezeu”… e posibil să pierzi o veşnicie cu Dumnezeu pe una intr-un Iad veşnic.Se merită oare să trăieşti în încăpăţînare, doar pentru că ni ai chef să recunoşti că ai un Creator care te iubeşte şi te vrea pentru El… Doar pentru că nu vrei să recunoşti că ai nevoie de un sprijin ? Doar pentru că vrei să nu dai socoteală nimanui pentru viaţa pe care o trăieşti ?

La ce îţi va folosi o viaţă fără Dumnezeu dincolo, dacă nu există cu adevărat nimic?Tot ce ai trăit , toate desfătările tale, nu vor mai fi. Nici măcar amintirea lor nu va mai exista. Dar dacă Dumnezeu te cheamă la judecată, lipsa credinţei tale îţi va afecta toată veşnicia.

Cum cîntăreşti dar? Alegi să crezi? Sau alegi să rişti şi poate, să pierzi?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s