Posted in Dumnezeologie

Credinţa

Mă uitam pe ceva blog zilele astea şi un inceput de articol m-a dus cu gândul, sau… mi-a readus aminte că există o calitate, un dar nemeritat mai bine zis, care ne-a fost dat odată cu acceptarea statutului nostru de “păcătos” şi întoarcerea la o viaţă condusă nu de noi înşine, nici de firea noastră, ci de Însăsi Dumnezeu, a cărui esenţă trăieşte în noi încă de la facerea lumii.

Credinţa. Credinţa este un dar, ca o mână de ajutor dată nouă de către Cel de Sus, pentru a ne ajuta nu doar să acceptăm ci să ne convingem că El cu adevărat există. Mai presus de dovezi biblice sau non biblice, mai presus de minunăţiile naturii cu care suntem înconjuraţi la tot pasul, mai presus de revelaţiile personale pe care unii le experimentează însă alţii, nu… se află credinţa. Prin ea ştim că tot ce există vine din El şi fără credinţă nu este cu putinţă să fim plăcuţi Lui. Adică, Dumnezeu ne oferă posibilitatea să înţelegem şi să vedem,cu ochii inimii, că tot ce are viaţă vine din El. Dacă noi aruncăm pe geam acest dar şi îi negăm existenţa, nu putem fi plăcuţi Lui.

Tot prin credinţă mergem înainte şi ştim că viaţa noastră este în mâinile Lui, cu bune şi cu rele, cu suferinţă şi cu sudoare. La propriu. O prietenă veche pe care nu o mai văzusem de mult, am întâlnit-o zilele astea şi am întreabat-o cum îi merge. “Mergem înainte, îmi spune. Cu tot ce primim. Cum putem primi binele de la El şi răul să îl izgonim? Dacă nu am suferi, dacă ne-ar merge bine şi frumos, am zice că suntem uitaţi de Dumnezeu. Dar aşa, stim cu siguranţă că El se ocupă de noi”.
Mda… mare lucru să poţi fi credincios în suferinţă.
Prin credinţă mergem înainte, facem alegeri care cer sacrificiu şi credem că Dumnezeu, în atotputernicia Lui ştie mai bine. Prin credinţă mergem şi la examene. Prin credinţă lasăm să crească în noi ceva sădit de El cu încrederea că El va da la timpul potrivit şi pâine şi apă…şi masă si casă. Prin credinţă lăsăm comoditatea în care trăim ptr un stil de viaţă mai putin comod şi mai puţin plăcut..pentru că ştim, indiferent de orice s-ar întâmpla, “toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Il iubesc pe Dumnezeu.”

Tu… alegi să crezi ? Sau să te îndoieşti că El poate ? Mhm…?!?!

Advertisements

Author:

Oh God, I don't love You, I don't even want to love You, but I want to want to love You! Theresa of Avila

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s