Dumnezeologie

Vino şi vezi!

sursa:deviantArt
sursa:deviantArt

Creştinismul, în anul 2009, a devenit un steag personal, pe care îl împărtăşim cu cei din jur timid şi fugitiv. Zis cumva, ca să fie zis, mesajul lui Cristos ajunge să fie transmis altora cu o rapiditate de viteza luminii şi cu cât mai puţine exemple personale posibile. Trăim o viaţă prea agitată, prea plină, prea pe fugă, uitând că am fost chemaţi să spunem altora Adevărul. Adevărul, aşa cum ni s-a descoperit nouă,plin de har şi de putere, Adevărul despre scopul nostru pe acest pământ, proclamîndu-L pe Dumnezeu ca Stăpân şi Domn al universului.
Adevăr care uneori este greu de primit, este greu de înţeles şi greu de acceptat. Pentru că încercăm pe puterile noastre, sau dându-ne silinţa cu-chiu-cu-vai să facem din El o prioritate în viaţa noastră.
Ne-am pierdut ţelul pentru care trăiam într-o vreme? Ne-am pierdut paşii pe drum, printre modernisme şi agitaţii zilnice? Sau, găsim cu greu modalităţi de a ieşi din cutia în care trăim confortabili, pentru a sluji altora? Poate, oamenii care ne înconjoară, prietenii, familia, cunoştinţele sunt inaccesibili, din direcţia noastră.

Cred că, este normal ca oamenii care ne înconjoară, fie că sunt prieteni sau fac parte din familia noastră, să fie inaccesibili.Este normal să ne asculte cu greu, dacă noi, din direcţia noastră, nu îi tratăm aşa cum o făcea Isus – în vremea Lui.
Isus, şi-a făcut timp să stea la masă cu vameşii şi cu păcătoşii, să îi asculte şi să le ia in consideraţie părerile.
Oamenii trebuiesc văzuţi ca pe indivizi, diferiţi, unici şi dornici de a fi ascultaţi şi acceptaţi ptr ceea ce sunt, nu ptr ceea ce au sau ceea ce pot face (deşi sunt şi excepţii).
Ascultă-i !E o adevarată încercare uneori…Să le dai timp să vorbească, să nu îi întrerupi cînd au ceva de zis şi să îi tratezi aşa cum ai vrea să fii tu tratat.Cu respect, în primul rînd.Când îţi faci timp să asculţi, îţi este mult mai uşor să înţelegi faptele cuiva, care la prima vedere par inadmisibile. Când ai ajuns să înţelegi un om, îl poţi trata altfel, fără să îl judeci, fără să îl vorbeşti pe la spate, pentru că ştii motivaţiile din spatele acţiunilor lui, fără să arunci cu pietre.

Există potenţial în fiecare ! Cristos ne arată asta când îl primeşte pe Simon Petru ca ucenic, cunoscându-i slăbiciunile şi chiar alegerile. Petru , deşi un om îndărătnic, încăpăţânat, laş, impulsiv…a fost ales de Isus sa fie un pescar de oameni. Poţi tu dar, când priveşti la cineva, să dai un verdict şi să spui ” neah, ăsta nu merită!” ? :-)

Şi încă ceva. Cineva spunea odată că omul e înzestrat cu un gol, înlăuntrul lui, un gol de forma lui Dumnezeu şi care nu poate fi umplut de nimic şi nimeni decât Dumnezeu. Nu presupune că există oameni care nu sunt interesaţi de El, sau că nu există inters spiritual. El pune seminţe înăuntru tuturor, chiar dacă la suprafaţă sunt, aparent doar, lipsiţi de interes.Chiar dacă par sceptici… Până la urmă, nu e treaba ta cine va alege să creadă.

Cheamă-i să Îl vadă pe Cristos în viaţa ta. Nu te pierde în încercarea de a scoate dovezi istorice, ştiinţifice sau argumente la care nu ai un răspuns. Este…bine, este ok, dacă ştii şi poţi să îl demonstrezi pe Dumnezeu în felul ăsta, dar mai bine şi mai preţios este ca Hristos să se arate în ceea ce faci, nu doar în ce spui. Trăieşte-l pe Cristos pentru ca cei care te privesc să nu găsească o pricină de cădere în tine.
Când l-ai cunoscut pe Isus şi ai ales să mergi cu El până la capăt, trebuie să faci din el o prioritate în viaţa ta.Nu poţi să îl ţii privat şi personal, să îl declari timid şi fugitiv, nu poţi să îl scoţi afară doar Duminica. Trebuie să îl porţi zilnic, în ce faci, în ceea ce spui şi in ceea ce gândeşti.
Pentru că în final, poţi păcăli pe oricine, însă nu Îl poţi păcăli pe El. Niciodată :-)

Advertisements

52 thoughts on “Vino şi vezi!”

  1. Există şi o variantă palpabilă, reală, cotidiană…Poţi păcăli pe oricine, dar nu te poţi păcăli pe tine. Unde se opreşte sinele şi unde începe (sau se continuă) El?
    De fapt, altul este motivul postării de faţă. De ce ai schimbat o literă în titlul blogului ? (scuzaţi, pardon…deformaţie profesională … :) )

  2. Da, aşa este. Asta în cazul îţi pasă de ceea ce crezi. Poţi să te ignori pe tine însăţi la fel de bine cum îi ignori pe alţii. În ce priveşte sinele si continuarea Lui, în mod teoretic, sau, după ceea ce ne zice scriptura… odată ce El este viu în viaţa noastră, El ne completează în aşa fel că aproape se uneşte cu sinele. De fapt, nu cred că e atât o unire cât o… înlocuire, însă fără a modifica persoana şi unicitatea ei, capacitatea de a alege şi de lua decizii.
    Biblia vorbeşte despre omul vechi şi omul nou, omul adamic şi omul în care trăieşte Cristos.

    2Corinteni 5:17 Cãci, dacã este cineva în Hristos, este o fãpturã (Sau: zidire.) nouã. Cele vechi s-au dus: iatã cã toate lucrurile s-au fãcut noi.

    Galateni 2:20 Am fost rãstignit împreunã cu Hristos, si trãiesc… dar nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieste în mine. Si viata, pe care o trãiesc acum în trup, o trãiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine.

    Probabil că la un moment dat , când am importat blogul pe wordpress, am modificat litera, fără sa îmi dau seama. Mulţumesc de observaţie, am… reschimbat. Traiască deformaţia ta profesională :-)

  3. Nu ai cum sa-ti ignori sinele, dupa cum nu-l poti ignora nici atunci cand, hmmmm, traiesti cu Hristos in tine. Ajungand sa te ignori, nu te diferentiezi cu nimic fata de un animal.
    Cat de omul adamic si omul in care traieste Cristos, nu este vorba decat de o nuantare religioasa. Omul care nu crede si omul care crede.
    De ce atunci cand amintesti de Isus, ii zici Cristos si nu Hristos? Care-i etimologia numelui?

  4. Atunci când ajungi să nu îţi mai ignori sinele, Cristos devine… ca o motivare puternică în viaţa noastră.Da, poţi să nu ţii cont de sine, oricând în viaţa ta, însă diferenţa este intocmai faptul că El a murit pentru tine şi vrea să ai o viaţă fără de păcat. Acum, depinde ce înţelegi tu prin sine.Pentru mine, adulterul (de ex.) este o modalitate de ignorare a sinelui. Deşi este imoral să comiţi adulter, sunt suficienţi care o vor face, fără să ţină în considerare sinele. Însă cand Cristos e în viaţa ta, motivul pentru care nu comiţi adulter nu e doar moral ci ea capată şi conotaţia aceea…religioasă, sau spirituală…nu doar pentru că nu este moral, sau pentru că aşa zice Biserica, ci şi pentru că în ochii lui Dumnezeu acest fapt este un păcat. E un alt fel de vedea lucrurile, şi cu o nouă motivaţie, care înainte nu exista…asta ca un exemplu.Sper că mă fac înţeleasă!

    Etimologia cuvantului Hristos… păi,în greaca originală ,cuvântul este Kristos care transpune din ebraică Mesiah adică Cel Uns.
    Atât Cristos, cât şi Hristos este corect şi nu are nici cea mai mica importanţă care formă e folosită mai frecvent.Cel puţin pentru mine, nu are :-) De ce întrebi?

  5. Cand ma refeream la sine, ma refeream la nevoile trupesti pentru supravietuire. Astea nu ti le ofera Isus, singur trebuie sa te zbati.
    Cat de adulter, daca barbatul este impotent sau femeia frigida, pacatuiesti incercand sa-ti asiguri nevoile trupesti? Iti nenorocesti sanatatea si mintea intrucat Biblia infiereaza adulterul? Se ajunge astfel la a-ti face singur rau, un alt aspect negativ (nu stiu daca incadrat si la categoria “pacate”) mentionat in Biblie.
    Cat de Cristos/Hristos, eram curios daca etimologia depinde de curentul religios care il provaduieste.

  6. Păi cum poate acest sine firesc, despre care vorbeşti tu, să se continue dupa El. Da, trebuie să ne zbatem pentru viaţa pe care o trăim şi alegerile pe care le facem. Fireşte, omeneşte, da, nu ţi le oferă Isus(deşi poate fi discutabil :crazy: ) .

    Re: adulter. Tocmai aici am vrut să ajung. La motivele pentru care unii găsesc o portiţă de ieşire spre ceea ce e “infierat” de Biblie, fie că e vb de adulter sau altceva. Scopul nu scuză mijloacele. Nu când vorbim despre Cristos. Ar fi frumos să fie şi o spun cu toată sinceritatea. Pentru că omul firesc şi omul duhovnicesc sunt într-o continua luptă. Ceea ce vreau şi ceea ce am nevoie vs. ceea ce îmi trebuie cu adevărat.
    E greu de explicat în cuvinte, pe un blog. E şi mai greu dacă nimic din ceea ce am zis până aici nu are sens. Te dezarmează, te face să spui “pff, asta nu e pentru mine”. Dar atunci când cuvintele pe care le auzi îşi fac loc să pătrundă şi să fie înţelese, toate aceste nevoi trupeşti, toată această sete care nu poate fi potolită, sunt deodată domolite de Cel care ne-a creeat şi ne cunoaşte pe dinafară şi pe dinăuntru.

  7. Nu degeaba am intrebat unde se opreste sinele si de unde incepe/se continua El. Oricat de omniprezenta ar fi in tine dumnezeirea, la un moment dar ai de ales intre tine si El. Oricata “putere” ai primi de sus, cand este vorba de sanatatea ta si de integritatea ta fizica si mentala, pacatuiesti cu gandul ca vei fi inteles si iertat. Nu poti trai strict numai in Cristos. Nu in zilele de azi.
    Gandeste-te numai cate “pacate” ai infaptuit sau gandit astazi, de cand te-ai trezit si pana acum.

  8. Ok. Înţeleg unde vrei să ajungi. Întotdeauna ai de ales între tine şi El, nu doar la un moment dat. Şi de păcătuit, păcătuieşte toată lumea. Pentru că trăim pe pământ şi suntem într-un spaţiu mâncat de păcat şi mizerie, este inevitabil ca noi să păcătuim. nu doar în zilele de azi, pentru că nimic nu e nou sub soare.
    Biblia ne vorbeşte despre un stil de viaţă, în care să tindem să nu mai păcătuim, să ne gândim mai mult la binele celor din jur, să ne gândim la ce şi-ar dori Domnul pentru noi. Dar diferenţa este alta. Tu spui că noi ajungem în mod automat să păcătuim şi sunt de acord cu tine. Cu gândul că vei fi iertat şi înţeles? Şi aici sunt de acord, oarecum. Scrie undeva in NT că Isus Cristos are milă de slăbiciunile noastre ca Unul care a fost ispitit în toate lucrurile dar a rămas fără păcat. Cristos înţelege toate luptele noastre. Şi iertarea vine tot de la El. Însă trebuie să fie însoţită de căinţă şi gândirea trebuie îndreptată spre a tinde să nu mai păcătuim, spre a tinde să trăim o viaţă curată.

  9. Nu cred ca ma insel…Alegerea se face la un moment dat si nu tot timpul. Restul e inertie, perfectionare, evolutie. Daca alegi sa traiesti in spiritul binelui, toate actiunile tale nu sunt decat consecinte ale alegerii initiale.
    E drept ca aceasta alegere, periodic, va fi reinoita. Noi incercari iti vor pune in balanta conceptiile si credinta. Incercari care iti vor intari credinta, sau nu.
    Parca am mai intrebat…trebuie neaparat sa crezi in Isus ca sa fii curat la suflet si mai putin pacatos decat un “adevarat” credincios?
    PS. Am o dilema…”a real challenger” la ce anume se refera? E cu dublu sens :)

  10. Păi, te înşeli :-) [din punctul meu de vedere]
    Da, alegerea se face la un moment dat, dar viaţa de creştin nu este un şir de fapte care vin din inerţie. A alege să trăieşti după cum vrea Cristos, în spiritul binelui, dacă vrei,înseamnă că trebuie să fii alert mereu, să lupţi mereu, să îţi păzeşti paşii mereu. Biblia vorbeşte despre starea de veghe, care trebuie să ne însoţească zilnic. Vorba ta, seara la culcare ai atâtea lucruri pentru care trebuie să îţi ceri iertare… însă Cristos ne zice să nu păcătuim, să tindem spre o viaţă sfântă, care nu se poate face pe baza unei singure alegeri, odată, demult. Trebuie să îl aleg pe Cristos în fiecare zi. Să aleg să nu bârfesc, să aleg să îmi ţin gândurile curate, să aleg să nu mă mânii, să îmi păzesc gura şi purtarea pentru a nu răni pe alţii prin comportamentul meu. Nu e uşor…

    Şi da, Scriptura spune că trebuie să crezi şi să te bazezi pe Isus in a rămâne curat, a trăi o viaţă sfântă.Asta este … concepţia creştină: Nu este decât un nume dat oamenilor în care trebuie să fie mântuiţi: omul Isus Cristos.

    p.s. ”challenger” e ceea ce numesc eu când o persoană are atât de multe întrebări şi ‘dileme’ că e imposibil să treacă neobservat.
    E o provocare pentru mine, să pot răspunde întrebărilor tale , pentru că văd dorinţa ta de a căuta şi a găsi Adevărul.Văd sinceritatea cu care cauţi şi înţeleg nelămuririle tale, la care deşi am un răspuns, nu ştiu dacă e cel pe care îl aştepţi sau… poţi accepta în momentul de faţă. Şi evident că rămâne la dispozitia ta să decizi dacă Adevărul se manifestă sau nu prin ceea ce îţi răspund.

    Este ăsta sensul la care te aşteptai? :D

  11. Actiunile de zi cu zi, eu tot ca pe niste consecinte le privesc. Asemeni betivului care, nemaiputand de rau, isi jura in barba ca de maine nu va mai bea. A doua zi, cand ii vine din nou cheful sa bea, isi aminteste cat de rau i-a fost si cum si-a jurat ca nu va mai pune gura pe bautura. Motivat de starea de rau prin care a trecut (omul vechi), acesta nu va mai bea (omul nou), in virtutea promisiunii pe care a facut-o (alegerea). Deci, evolutia omului nu este decat o consecinta a alegerii pe care a facut-o la un moment dat.
    Asa vad si iubirea in Isus. La un moment dat, te hotarasti sa-L urmezi. Asta nu inseamna, insa, ca zi de zi trebuie sa alegi din nou. Din moment ce ai ales o singura data, mergi pana la capat. E drept, pe drumul spinos al crezului, exista multe incercari. Dar chiar si atunci, daca credinta este puternica in tine, nu trebuie sa alegi din nou, ci doar sa-ti reamintesti de ce ai ales astfel si sa mergi mai departe pe acelasi drum.
    P.S. Nu asteptam un raspuns anume si nicidecum ceva care sa-mi faca mie pe plac. Pur si simplu, doream sa aflu ce ai gandit tu atunci cand m-ai “botezat”.

  12. mhm… cand e vorba de un păcat, nu e musai sa ai aceleaşi consecinţe ca cele fireşti. Sunt păcate care sunt plăcute şi nu au consecinţe fireşti (durere, de ex.)
    Dar până la urmă cred că vorbim despre acelaşi lucru, însă percepem un pic diferit. Pentru mine alegerea să Îl urmez stă în faptele mele. Dacă am căzut într-un lucru care mi-a adus plăcere, dar în ochii Lui e greşit, e ca şi cu am refuzat să Îl aleg pe El, în ceea ce mi-a zis să nu fac. Pot să am o motivaţie puternică şi să îmi reamintesc că am făcut un pas, dar la un moment dat, iritată de colegii mei care au făcut o chestie stupidă, să fac un lucru greşit. Ispita te conduce la o alegere. Şi ispita e cu atât mai puternică cu cât ai în plan să “fii cuminte”. Asta cred că o ştii şi tu,din proprie experienţă, deşi nu o numeşti poate, la fel.

    P.S. dacă te deranjează faptul că “te-am botezat” îmi retrag cuvintele şi îmi cer iertare. Blogul meu, preferinţele voastre ;)

  13. Undeva in Biblie, sta scris, citez din memorie, “sa nu ravnesti la nevasta altuia”. Pe de alta parte, se zice sa iubim femeia, sa o respectam si sa ne inmultim. Acum, caz frecvent intalnit…te indragostesti de nevasta altuia. Oricum ai da-o, tot pacatuiesti. Ce faci…pui frau iubirii care s-a nascut, incalcand “legea” privind iubirea, sau o materializezi, incalcand astfel “legea” privind ravnirea?
    Sa stii ca am multe intrebari si dileme si ele sunt nascute din cotidian, de prezentul in care traim.
    P.S. Nu, nu ma deranjeaza “botezul”…oricum, m-a surprins. E mai “roz” decat ma asteptam :P

  14. Tot în Biblie scrie că cine se uită la o femeie(sau un bărbat) ca să o(îl) poftească, a şi păcătuit cu ea(el) în inima lui(ei) . Şi sunt mai multe feluri de iubire- iar iubirea de gen “eros” ar trebui (după lege) să fie la adresa unei singure persoane.
    Acum, tu sinceri crezi că poţi pune frâu firescului din noi de anu râvni la bunul altuia…fie că e vorba de nevastă sau pc, sau maşină? Orice om normal, nu poate pune frâu unor dorinţe născute din firea umană şi legea care ne spune “nu atinge, nu gusta, nu fă” .

    P.S. Adă-le “aici” pe toate. Măcar aşa mai găsim motive de discuţie :-)

  15. Pai e imposibil sa punem frau firescului din noi, deci suntem pacatosi orice am face. Asa ca trairea in Isus nu pare decat o utopie. E inaltator sa incerci sa traiesti astfel dar, practic, este imposibil.
    In alta ordine de idei…Isus, in afara momentelor de iluminare divina, era un om ca oricare, nu? La fel de supus pacatului ca si restul omenirii. De ce Isus se putea abtine de la pacat? Intrucat, atunci (deci cu 2000 si de ani in urma), nu se plimbau femeile aproape goale pe strada, nu existau masini de lux, nu rasareau vile luxoase ca ciupercile dupa ploaie, in cele mai exotice locuri. La ce sa ravnesti? La “sacul” umblator de pe strada (nn. femeia), la cocioaba de paie a vecinului, la caruta subreda si hodorogita, la fiertura din iarba si radacinoase? Nu existau atatea ispite, astfel incat omului i se parea o stare de normalitate sa traiasca in cuvantul lui Dumnezeu. Ceea ce nu mai este valabil acum. Poate doar la modul teoretic. Si cum e la teorie la practica e o cale atat de lunga…

  16. Mhm, cu un lucru sunt de acord.Suntem păcătoşi orice am face, dar trăirea în Isus nu este o utopie. Isus a fost un om, ca şi noi, supus păcatuli, dar în esenţă un Fiu de Dumnezeu. Ceea ce pentru noi astăzi nu pare a fi o ispită, pentru Isus şi cei contemporani lor, era. Dar ca să înţelegi asta, trebuie să inţelegi şi sensul corect al păcatului. În primul rând,ceea ce îmi expui tu a fi păcat este numarabil pe degetele de la o mână. Femeia, casa, maşina şi mâncarea bună a vecinului. Dar ispite sunt mai multe şi mai subtile decat acestea evidente.
    Fiecare generatie a trăit cu ispitele lor specifice, eu nu cred ca poţi subestima şi să zici că nimic nu era atrăgător pe vremea aceea. Nici măcar teoretic.
    În fine… ziceai că degeaba e Isus, pentru că noi tot păcătoşi suntem. Da, suntem păcătoşi din fire, însă trăim într’o lume spirituală, cu lupte de tot felul şi ispite de tot felul. Soluţia pe care o avem în Isus este în iertarea-adică Dumnezeu se uită la noi prin ceea ce a făcut Isus pe cruce şi ne consideră fără de păcat.Nu pe propriile forţe, ci prin ceea ce a făcut Cristos pentru noi.
    E ca şi cum ai datora cuiva o sumă de bani enormă (în cazul acesta vorbim despre păcatul din viaţa noastă a cărui consecinţă bate spre o separare eternă de Dumnezeu) şi ţi se şterge datoria, fără ca tu să ai vreun merit. Datoria ta e încă acolo, adică, teoretic, tu incă trebuie să plăteşti banii, însă cine a plătit în locul tău nu îţi cere să o faci.

  17. Pacatele enumerate de mine sunt doar cateva din cele uzuale. Evident, exista o multitudine de pacate la tot pasul, multe intrate deja in normalitatea stilului de viata contemporan.
    De trait nu traim intr-o lume spirituala, ci in una exarcerbat de materiala, cu imperfectiunile-i inerente care isi pun amprenta asupra evolutiei umane.
    Solutia pe care o gasim in Isus, este un ghid de viata benefic atat pentru organism, cat si pentru minte. Atata pot intelege eu acum, facand o paralela cu societatea in care traim.
    Cat de iertarea pacatelor. La cat de pacatosi suntem (am stabilit doar ca nu poate exista om fara de pacat, nu?), nici unul nu are cum sa fie izbavit. Sigur, ramane speranta care, intamplator sau voit, moare odata cu omul. Ce va gasi omul dupa moarte? Surprize-surprize. Nimeni nu stie, dar sa mai si probeze.
    Cat de datorii neplatite…nu am nici o datorie. Nu eu am vrut sa ma nasc. Am primit un gir de incredere anticipat din partea celui/celor care au vrut sa ma nasc? Probabil…dar nu este si obligatoriu sa dau “datoria” inapoi. Responsabilitatea apartine Demiurgului/Demiurgilor.

  18. Traim intr-o lume aparent DOAR materiala. O lume care ne acapareaza cu bucurii si emotii, cu mizerii si sentimente, o lume frumoasa, dar imperfecta. Si da, putem sa traim doar in lumea materiala, doar cu sperante si asteptari omenesti, accesibile noua, sau putem gasi un nou trai de viata in Isus Cristos. Nu doar ca un ghid, ci ca o parte din noi. Isus este spiritualul pe care lumea materiala nu il poate percepe cu ochiul liber (sau nu vrea), dar care continua sa stea undeva in subconstientul nostru, asteptand o ”imbratisare” . Nu numai pentru viata viitoare ci si pentru ACUM.
    Cat despre izbavire, nu suntem in pozitia in care sa meritam, sau sa ne putem izbavi singuri, ci din nou, prin jertfa de la Golgota- care iarasi, nu se poate percepe cu ochii firesti, pentru ca firea nu are nevoie (nu gaseste placere) in izbavire.
    Asa inteleg eu mantuirea, dar e la alegerea fiecaruia sa creada ce vrea.
    :-)

  19. Lumea in care traim este lumea in care a dorit Dumnezeu sa traim. Iar aeasta lume este una materiala. Nu e vorba de nici o aparenta, ci de o certitudine. Nu poti trai doar spiritual intr-o lume materiala. Conceptul Nazaritean poate face parte din noi, de acord, dar nu poate substitui fiinta umana cu spiritul uman.
    Sigur, poti trai prin Isus Cristos, dar nu intr-o lume materiala ci in “viata de apoi”. Pe Pamant, nu poti decat sa te pregatesti pentru ceea ce va veni si nu ad-literam (cum cere Biblia), ci adaptandu-te la cerintele fizice si materiale actuale.
    Cat despre izbavire…ea vine (daca vine) odata cu intoarcerea in tarana. Niciodata nu vei primi izbavire pe Pamant.
    Se poate merge si mai departe cu rationamentul. Intrucat nu eu am cerut sa ma nasc, moartea fizica in sine ar trebui sa fie o izbavire daca viata pe Pamant mi-a fost grea sau o pedeapsa daca viata pe Pamant mi-a fost usoara.

  20. Nu, nu poti trai doar spiritual. Nu am zis niciodata asta. Am zis doar ca trebuie sa traim in lumea asta din ambele perspective, nu doar cea materiala, care ne poate acapara prea mult. Dumnezeu nu a vrut niciodata sa traim izolati de El, sa traim ca si cum El e doar un mit, sau un ghid pentru cei prea prosti sau prea slabi sa faca fata lumii pe propriile picioare. Conceptul Nazaritean poate face parte din noi in acelasi timp in care traim material intr-o lume fireasca. E adevarat ca Isus nu va inlocui nevoia sau obligatia de a avea un servici, de a ne hrani , de a ne odihni, de a socializa. Sunt lucruri pe care trebuie sa le facem, pentru ca ne-am nascut pe Pamant (cu mici exceptii de la regula, evident). Si sunt lucruri pe care trebuie sa le facem, pentru ca avem un Creator.Sunt doua planuri diferite si nu e imposibil sa le implinesti pe ambele.
    Sunt insa de acord ca pe Pamant nu vom fi niciodata izbaviti, sau complet fericiti. Nu cred in fericire, ca ideal pamantesc, pentru ca nu putem fi fericiti intr-o lume materiala si defecta, din cauza pacatului si a suferintei. Cred ca putem fi fericiti pe perioade scurte, ca putem trai multumiti cu ce avem si ca intr-o zi vom fi fericiti in prezenta Lui Dumnezeu.
    Nu noi am cerut sa ne nastem, foarte adevarat, dar traim, ne-am nascut si trebuie sa mergem inainte. Alegerea ne apartine :-)

  21. Imi place asa mult cum gandesti…profund si crestineste; bravo ,daca se poate mi-ar place sa intru si eu in dialog.

  22. Ok…in regula.
    Daca nu noi am cerut sa ne nastem (deci nu avem vreo obligatie fata de Divinitate) de ce trebuie sa mergem inainte? De ce sinuciderea este considerata un pacat? Daca nu vrem sa mergem inainte, pentru ce pedepseste Dumnezeu sinuciderea? Doar alegerea ne apartine, nu?

  23. Pentru ca, parerea mea, ne-am nascut intr-o lume cu legi deja scrise.

    De exemplu, legile scrise si universale ale naturii. Legea gravitatiei este ireversibila. Toate planetele se misca in jurul Soarelui . Toate corpurile vor cadea cu aceeasi acceleratie, din cauza atractiei universale. Daca vrei sa negi aceasta leg universala si hotarasi sa te arunci de la 8, vei suporta consecintele.
    La fel, vad eu, si chestia asta cu Dumnezeu. Desi nu e vina noastra ca ne-am nascut, ni se dau toate cunoscutele pentru a intelege ca exista un Creator si a-i da lui Slava si Glorie, prin viata noastra si purtarea noastra. El are legile lui scrise, universale, spirituale, pe care trebuie sa le luam in considerare. Insa negarea lor va duce la consecine.
    Asa cum nu e vina noastra ca legea gravitationala exista si nu poate fi incalcata, tot la fel, nu putem schimba legile scrise ale lui Dumnezeu .

    Alegerea ne apartine.

  24. Da ai foarte multa dreptate aici,si eu mai cred totusi ca Dumnezeu ne-a dat si posibilitatea alegerii si cateodata tocmai din cauza asta suntem “de capul nostru”,insa omul care doreste si mai mult de la viata,nu doar sa fie un fel de leguma sau sa traiasca doar de dragul de a trai, automat o sa-L gaseasca pentru ca in mod rational o sa-si puna o multime de intrebari; asa cum in vechime toate drumurile duceau la Roma,tot asa raspunsurile ,daca le vrei, te duc spre El…in acel moment ai posibilitatea sa schimbi,altfel o sa inebunesti sau te vei pierde in filozofii desarte…Vorba ta,alegerea ne apartine!

  25. Qvovadis, esti foarte pesimist si asta nu-ti sta bine; apoi eu cred ca orice discutie trebuie sa aiba o finalitate,iar citind ceea ce ai postat ma intreb totusi care este scopul tau?Ca vrei sau nu,ca o sa crezi sau nu ,Dumnezeu exista pentru ca altfel nu am avea o discutie de genul asta; altceva m-a deranjat profund in ceea ce ai scris la un moment:
    “In alta ordine de idei…Isus, in afara momentelor de iluminare divina, era un om ca oricare, nu? La fel de supus pacatului ca si restul omenirii. De ce Isus se putea abtine de la pacat? Intrucat, atunci (deci cu 2000 si de ani in urma), nu se plimbau femeile aproape goale pe strada, nu existau masini de lux, nu rasareau vile luxoase ca ciupercile dupa ploaie, in cele mai exotice locuri.” … si tot asa,daca tu gandesti in acest fel,ori esti ateu,ceea ce este o mare problema deoarece cred ca de aia ai scris ceea ce ai scris , ori esti nebun sa contesti existenta lui Dumnezeu: priveste in jurul tau si mai vezi si partea plina a paharului…dar mai ales nu uita ca tu esti acela care are de ales unde va pleca dupa moarte,asta odata ,apoi este o decizie pe care o poti lua doar acum in aceasta existenta o singura data…pierzand aceasta oportunitate, ai sa te pierzi pentru o vesnicie ; stii ce inseamna asta? Sa stai singur cu tine intr-o stare imateriala avand o singura facultate,gandirea , pe care poti sa o exerciti doar privitor la viata ta…mereu si mereu la infinit …dar putem vorbi despre iad mai multe ,caci de rai toata lumea stie…in final,te rog sa ma ierti daca am fost un pic dur…adevarul trebuie spus cu orice pret!…deci?

  26. Anna…urasc constrangerile. De ce trebuie sa traiesc intr-o lume in care, ipotetic vorbind, nu vreau sa ma aflu? Nu mi-ai raspuns la intrebare…daca eu nu vreau sa traiesc in lumea aceasta si decid sa ma sinucid, de ce Dumnezeu ma pedepseste? Doar nu a fost vointa mea sa ma aflu pe Pamant…Doresc argumentatie biblica.
    dorin. Spre deosebire de multi dogmatici eu chiar am aflat ca Dumnezeu exista. Numai ca viziunea mea nu este prioritar biblica. Pot privi si dincolo de Biblie.
    Scopul meu? Sa aflu raspunsuri…

  27. Qvo, ţi-am răspuns la întrebare după atât cât ştiu şi cred. Am zis că ne-am născut într-o lume cu legi gata scrise. Probabil că nimeni nu vrea să trăiască si e adevarat că nimeni nu a ales să se nască. Dar ne-am născut. Nu putem schimba asta cu nimic Argumentaţii biblice impotriva sinuciderii… “Să nu ucizi” prin Exod, la cele 10 porunci.
    Eclesiastul,este o carte a Bibliei scrisă de Solomon, probabil una dintre preferatele mele. E plină de înţelepciune, de adevăr şi uneori de realităţi care dor.Îţi propun să o citeşti într-o zi cand nu ai ce face.E scurtă şi nici nu îţi dai seama când ai ajuns la sfârşitul ei. Doar cîteva fraze adunate, special legate pe tema asta…a vieţii şi morţii: “Toate îşi au vremea lor…naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea ei[…]faptul că un om mănâncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul muncii lui, este un dar de la Dumnezeu.Dar mai fericit e cel ce nu s-a născut incă, fiindcă nu a văzu toate relele care se petrec sub soare.
    Dacă un om trăieşte mulţi ani,să se bucure în toţi anii aceştia.Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău in zilele tinereţii tale[…]până când nu se întoarce tărâna în pământ şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”
    Concluzia mea, doar din acest paragraf e că Dumnezeu e cel ce da viaţa şi tot El e cel ce o ia. Ne place sau nu, suntem sau nu constrânşi… asta e. Suntem aici. Să ne trăim viaţa cu mulţumire şi să îl lăsăm pe El să decidă cînd ea se va sfîrşi.

  28. Este o argumentatie biblica foarte buna pentru cel care doreste cu adevarat sa caute un raspuns; Ecleziastul a trait o viata deplina si a avut tot ceea ce si-ar fi dorit pe lumea aceasta , apoi a scris acea carte care la prima vedere ar avea un aer cam pesimist cand spune ca totul este desertaciune, dar este interesanta concluzia cartii “Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor:Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui.Aceasta este datoria fiecarui om”. Ecleziastul cap.12 cu vs.13
    Cine are urechi de auzit sa auda…Apoi noi nu ne apartinem ci am fost rascumparati cu un pret de sange atunci cand a fost judecata lumea aceasta ca intreg in persoana Domnului Isus;Qvovadis, ai aflat ca Dumnezeu exista,este un lucru bun; poti privi si dincolo de Biblie,este un lucru prost…dincolo de biblie este moartea si si nimic mai mult; stiu ca nu m-ai intrebat pe mine dar o sa-ti raspund la intrebarea de ce te pedepseste Dumnezeu daca vrei sa te sinucizi,punand capat unei vieti sordide si fara de sens ( poate in viziunea ta).Ei bine ,Dumnezeu nu te pedepseste pentru acest lucru,tu singur te pedepsesti …in viziunea lui Dumnezeu esti deja mort si nu contezi deloc iar un mort nu se poate sinucide…Vorbeam de o judecata care a avut loc acum ceva ani in urma(vreo 2009) ei bine,acolo s-a hotarat soarta omenirii,creatiei in general, si El a hotarat distrugerea completa…insa s-a gasit cineva ca sa o rascumpere si lumea exista acum datorita Lui,si numai El hotaraste acum cine va fi vrednic de viata vesnica sau de moarte ( odata o sa-ti explic si ce inteleg prin termenul asta,in nici un caz nonexistenta); iar el a pus o singura conditie ca sa traiesti vesnic,insa nu asta vreau sa spun acum; ideea este ca nu totul se opreste la moarte si omul este o fiinta spirituala,cu viata spirituala care este vesnica ;moartea este doar un inceput , tu sau oricine poate pune capat acestei existente eterne pe pamant dar asta o sa aiba consecinte grave…poate tu nu vrei dovezi cu biblia in favoarea vietii si mortii …poate cauti doar un motiv de sinucidere sau justificare a ei , nu conteaza prea mult; moartea ,ti-e frica de ea..oare asta nu este un motiv care indica ca este un pacat sa pui capat vietii?O sa ma opresc aici, dar iti recomand cu caldura acest site http://www.vanblogh.wordpress.com ,o sa intalnesti un om care a fost ca tine si ghici?Acum este crestin…Anna,se pare ca am uitat sa scriu adresa site-ului recomandat,iaca o ai aici.

  29. Nu ştiu exact cum e cu sinuciderea asta… adică ştiu că e un păcat. Biblia nu spune clar şi răspicat că a-ţi lua viaţa este un păcat, dar spune că viaţa vine de la El şi că oricine ia viaţa cuiva, comite un păcat. Sinuciderea, în sine, e o crimă, făcută la adresa ta. Singura diferenţă între faptul că ai luat viaţa ta, sau pe a altcuiva, e că … te poţi “pocăi” -îţi poţi cere iertare şi implicit poţi primi iertare pentru viaţa altcuiva, pe cînd, sinuciderea nu implică decât o autojudecată şi evident, incapacitatea de a-ţi putea cere iertare pentru ce ai făcut.
    Asta,privind din-afară. Că viaţa cuiva este mai importantă ca a ta… că odată ce ai facut o crimă, nu mai poţi să schimbi situaţia, că laşi în urma prieteni şi iubiţi ai victimei care,poate,nu te vor ierta nicidată…că în ultimă instanţă, ţie îţi pare rău şi nu te vei ierta niciodată, asta e o altă faţă a problemei. Tot la fel, ca în ştirile de la ora 5, mulţi îşi iau viaţa pentru că nu mai au pentru ce trăi. Personal cred că e un act de laşitate, dar asta e numai părerea mea şi de vreme ce nu mă pot pune în pielea sinucigaşilor, nu pot să zic -Am dreptate 100%!
    În fine, m-am abătut rău de tot de la topic… nici nu mai ştiu despre ce era vorba. De la ce ne-am luat ???

  30. Anna
    “(…)Dar mai fericit e cel ce nu s-a născut incă, fiindcă nu a văzu toate relele care se petrec sub soare”
    …in combinatie cu “interdictia” de a te sinucide duce la o concluzie interesanta. Este viata pe Pamant, Purgatoriul Biblic? Daca da, unde ai facut aceste pacate “usoare” pe care speri sa le rascumperi prin suferinta trupeasca?

    În fine, m-am abătut rău de tot de la topic… nici nu mai ştiu despre ce era vorba. De la ce ne-am luat ???
    Ehh…dar de ce nu ne-am luat. Si o sa ne mai luam :P

    dorin
    “(…)Qvovadis, ai aflat ca Dumnezeu exista,este un lucru bun; poti privi si dincolo de Biblie,este un lucru prost…dincolo de biblie este moartea si si nimic mai mult”
    Nu, nu este un lucru deloc prost. Detasat de dogme, pot analiza obiectiv ceea ce se intampla in jurul meu.
    Cat ce se afla dincolo de Biblie, tu nu ai cum sa stii din moment ce te preferi sa te limitezi in gandire.

    “(…)insa s-a gasit cineva ca sa o rascumpere si lumea exista acum datorita Lui,si numai El hotaraste acum cine va fi vrednic de viata vesnica sau de moarte ( odata o sa-ti explic si ce inteleg prin termenul asta,in nici un caz nonexistenta)”
    Deci, pana la urma, cui trebuie sa ne inchinam ? …Lui Isus, lui Dumnezeu?

    “(…)o sa intalnesti un om care a fost ca tine si ghici?Acum este crestin”
    Nu stii cum sunt eu. Renunta la superioaritatea asta specifica celor care se simt mai cu mot, intrucat se cred “alesii” lui Dumnezeu.

  31. un …purgatoriu Biblic? Eu văd viaţa mai mult ca un loc unde suferinţa este iminentă.Dacă vrei să ma intrebi: Pot fi mântuit prin faptul că ma nasc şi sufăr pe pământ…mnu, nu cred asta. Cred că mântuirea se capată prin Isus Cristos. Prin credinţa în faptul că ce a făcut la Golgota, acceptând să primească pedeapsa mea, am fost răscumpărat .Suferinţa este ceva normal pe pământ.Suntem prea mulţi, prea egoişti şi prea “numai pentru noi” ca să nu provocăm durere in jur.
    Suferinţa trupească poate curăţi într-un anume sens…când nu suferim, când suntem bine şi fericiţi, de multe ori nu avem nevoie de Dumnezeu. Ne este bine, ne e comod, nu avem nevoie nici măcar să îi inţelegem pe alţii, pentru că nu ne interesează.Cred că de fapt suferinţa ne apropie, ne este benefică pentru a lasa egoismul nostru şi răutatea noastră deoparte. Dacă nu aş avea o durere de cap, nu aş înţelege şi nu aş putea simpatiza cu aproapele meu.
    Cât despre păcate uşoare şi grele… mhm… Biblia ne zice că în acelaşi loc vor ajunge şi mincinoşii şi curvarii şi egoiştii şi criminalii. Nu cred că îmi place prea mult, dar concluzia mea e că păcatul e păcat =neascultare faţă de cerinţele lui Dumnezeu, fie ca e minoră sau majoră (tare presimt că discuţia nu se va termina aici … :-? )

    P.S.
    apropo de ce se află dincolo de Biblie. Cred că Dorin a vrut cumva să zică ceea ce Eclesiastul concluziona.Totul este o deşărtăciune. Oricum ai încerca să priveşti viaţa, Biblia este probabi, din punctul lui de vedere, singurul ghid realistic, singurul ghid care ne spune ce este viaţa şi ce ne aşteaptă la sfârşitul ei.
    Nu e neapărat o limitare, ci o … înţelegere.Mai mult, ca unii care am căutat şi dincolo de Biblie şi nu am găsit mare lucru. Nu cred că Biblia în sine interpretează o dogmă. Majoritatea dogmelor sunt inspirate din Biblie, e drept,dar mult dogme nu mai au Biblia ca şi carte de căpătâi. Şi asta nu poţi să realiezi decât odată ce ai citit Biblia şi ai comparat-o cu dogmele din jur.

  32. La un moment dat,Pavel ajunge la Atena unde era un loc special unde filozofii vremii sau chiar oamenii obisnuiti se duceau sa vorbeasca, Areopag se numea, si conform obiceiului sau a inceput sa la vesteasca pe Dumnezeu (gasesti povestea la cartea Faptele apostolilor cap.17 cu vs.15-34) . stii concluzia acelor ” dogmatici”?”Asupra acestor lucruri te vom asculta altadata”!.de ce oare aceasta concluzie,pentru ca ei se adunau acolo doar de dragul de a vorbi si cateodata nici macar nu se ascultau unul pe altul; oamenii aceia erau filozofi epicurieni si stoici ,iar eu ma intreb daca nu esti si tu asemeni lor…In sfarsit,o sa-ti raspund pe scurt la ce ai intrebat acum,pentru ca este important chiar si pentru tine…
    1)PURGATORIUL, nu exista pentru ca totul se petrece pe pamant,numai aici se pot ierta pacate iar in privinta asta nu se fac compromisuri
    2)nu PACATELE se iarta ci doar un singur pacat acela al respingerii Duhului Sfant al lui Dumnezeu evanghelia dupa Matei cap.12, vs.30-37
    3)cui sa ne inchinam ? lui DUMNEZEU, iar el este unul singur dupa fire in trei persoane Dumnezeu TATAL, Dumnezeu FIUL si Dumnezeu DUHUL SFANT,asta este Sfanta treime si daca vrei o sa-ti spun ce inseamna asta; copacul este de esenta lemnoasa nu-i asa,insa poate fi cires, visin sau cais dupa caz,tot ce au in comun este esenta lemnoasa; omul este dupa fire uman ca fiinta, dar poate fii tata, fiu, nepot ,sora sau soacra…asta nu inseamna ca sunt un singur om ,ci fac parte din aceasi specie; Dumnezeu este divin in esenta Sa si manifestat in trei fiinte spirituale cum am zis mai devreme; te inchini la Dumnezeu si asta inseamna inchinare si la Tatal si la Fiul si la Duhul Sfant,toti sunt egali in toate si fiecare are rolul sau deci…
    4)Da sunt alesul lui Dumnezeu, asa cum si tu esti si Anna este si asa mai departe, cu totii suntem copiii lui Dumnezeu si ne iubeste pe toti la fel de mult; nu ma cred superior tie sau altcuiva nu sunt, din contra sunt mai nestiutor ca tine si categoric sub nivelul tau de cunoastere,dar il cunosc pe Dumnezeu care traieste in mine si asta-mi da oarece avantaj ( iar nu o sa intelegi sensul celor spuse…parca te aud”auzi ma la asta ,dumnezeu traieste in el..ha,ha,ha,ha!!).daca vrei o sa explic si asta…si in sfarsit dar nu la urma iata PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU TINE …si pentru toti oamenii:

    Dupa cum exista legi fizice,care guverneaza universul fizic,la fel exista legi spirituale,care guverneaza relatia ta cu Dumnezeu.
    LEGEA INTAI:
    1) Dumnezeu te iubeste si are un plan minunat pentru viata ta; iata dragostea lui”fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea,ca a dat pe sigurul Sau Fiu,pantru ca oricine crede in El sa nu piara , ci sa aiba viata vesnica” Ioan 3:16 . Este timpul acum sa deschizi Biblia daca ai una si sa citesti referintele pe care ti le dau ,in contextul lor…te rog fa asta!
    iOAN 17:3 (VIATA VESNICA),IOAN 10:10b …dar de ce oamenii nu traiesc aceasta viata din abundenta?
    LEGEA A DOUA:
    2)omul este pacatos si despartit de Dumnezeu.de aceea nu poate cunoaste si ezperimenta dragostea lui Dumnezeu !
    De aceea a fost creat omul ca sa aiba o legatura personala cu dumnezeu,dar el a ales datorita indaratniciei sale sa mearga pa calea lui proprie fara Dumnezeu; aceasta se numeste pacat si este o atitudine de razvratire sau indiferenta fata de Dumnezeu . Romani 3:23, Isaia 59:2,Romani 6:23…Dumnezeu este sfant,omul este pacatos si o prapastie adanca ii desparte,dar omul incearca mereu sa ajunga la Dumnezeu prin eforturi proprii,exemplu o viata morala,filozofie sau religie…
    LEGEA A TREIA:
    3)Isus Hristos este singura solutie oferita de Dumnezeu pentru pacatul omului, si numai prin El poti cunoaste si experimenta dragostea lui Dumnezeu. Romani 5:8, 1 Corinteni15:3-6,Ioan 14:6
    Dumnezeu a creat o punte peste aceasta prapastie care ne desparte de El trimitand pe Fiul Sau sa moara pe o cruce in locul nostru;El a platit pedeapsa pentru toate pacatele noastre. Dar nu este de ajuns sa stim doar aceste legi…
    LEGEA A PATRA
    4) fiecare din noi trebuie sa-L primeasca pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor in acest fel vom cunoaste si experimenta dragostea lui Dumnezeu. Ioan 1:12, Efeseni 2:8-9
    Cand il primim pe Isus Hristos,suntem nascuti din nou! Ioan 3:1-8, si facem aceasta in mod constient invitandu-l in viata noastra. Apocalipsa 3:20; aceasta inseamna a ne intorce fata de la eu-l personal spre Dumnezeu(pocainta),si a ne increde ca El vine in vietile noastre,ne iarta pacatele,si ne transforma in fiintele pe care El le doreste; a fi de acord cu asta din punct de vedere intelectual nu este suficient,si nici sa avem o experienta emotionala deosebita nu ajunge; totul se bazeaza pe credinta,constient printr-un act de vointa…
    dupa ce ai citit aceste , urmeaza sa-ti explic cum poti primi pe Dumnezeu in viata ta de acum.

  33. “2)nu PACATELE se iarta ci doar un singur pacat acela al respingerii Duhului Sfant al lui Dumnezeu evanghelia dupa Matei cap.12, vs.30-37”
    Am recitit cele scrise si mi se pare o exprimare cam confuza aici..ceea ce doream sa zic este ca omul se naste pacatos ,si nu este pacatos fiindca face pacate,deci un singur pacat se iarta acela ancestral,mostenit prin firea noastra pamanteasca de la Adam;restul de pacate (mari sau mici) isi afla doar rasplata in functie de gravitate;daca omul,avertizat fiind prin aflarea adevarului din Cuvantul lui Dumnezeu,va continua sa traiasca aceeasi viata goala si fara de Dumnezeu refuzand in acest fel oferta de gratiere a lui Dumnezeu…se cheama ca nu va avea iertare “nici in veacul acesta,nici in cel viitor”!

  34. nu cred ca sunt de acord cu asta. Biblia ne zice ca ne nastem in pacat… nu cu pacat. e o diferenta enorma. Singurul pecat ptr care sunt trasa la raspundere, e acela pe care il fac eu…
    altfel, tu spui ca pruncii care mor, merg in iad pentru ca sunt pacatosi. :-) poate vrei sa revizui un pic si sa vezi ce iti spune biblia despre pacat .

  35. Imi pare rau , nu am timp acum de un raspuns complet la ceea ce nu intelegi,desi pot sa-ti raspund pe scurt…totusi ai nevoie de un raspuns mai elaborat; pana atunci intra te rog pe acel site de care pomeneam mai devreme , si o sa gasesti raspuns destul de documentat sau poti cere tu unul de la Teo…bine?

  36. Eu am să aştept un răspuns de la tine, am timp :-) vreeau argumentele tale şi explicaţia ta, cu bază biblică , evident. Nu…plec nicăieri.

  37. Bun,hai sa ne suflecam manecile si sa incepem…
    ..doua chestii si anume “Biblia ne zice ca ne nastem in pacat… nu cu pacat” si “tu spui ca pruncii care mor, merg in iad pentru ca sunt pacatosi” o sa incerc sa tratez aici:
    1) Biblia ne zice ca ne nastem in pacat… nu cu pacat
    ..definitia pacatului:pacatul este faradelege ( 1 ioan 3:4,5:17);astea fiind stabilite sa mergem mai departe…Dumnezeu l-a creat pe om care apoi nu a ascultat de El iar rezultatul a fost intrarea pacatului in lume iar biblia spune asa:”caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu”Romani 3:23, si ” de aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume,si prin pacat a intrat moartea ,si astfel moartea a trecut ASUPRA TUTUROR OAMENILOR, din pricina ca toti au pacatuit..” Romani5:12, logic ar fi sa zicem asa:toti oamenii, se refera aici la modul general,adica ca si rasa sau fire omeneasca, si nu la modul individual deci toti au fost facuti pacatosi prin pacatul unuia singur…nimeni nu se naste neprihanit ci toti vin pe lumea asta cu pacatul in fire,pacatosi;parerea mea este ca ne nastem cu pacat iar expresia “in pacat” a fost scoasa din context deoarece david folosind-o accentua ideea de pacatos descriind omul, sau pe el in acel psalm “Caci imi cunosc bine faradelegile,si pacatul meu sta necurmat inaintea mea…iata ca sunt NASCUT in nelegiuire si in pacat m-a zamislit mama mea” Psalm 51: 3-5, avem si parerea lui Iov la IOV 14:4 ca dintr-o fiinta necurata nu poate iesi un om curat;
    2)”tu spui ca pruncii care mor, merg in iad pentru ca sunt pacatosi”
    NU am afirmat niciodata acest lucru, asa ai tras tu o concluzie, cam pripita, parerea mea…apoi omul este alcatuit din trei componente:trup, suflet si duh (1 Tesaloniceni 5:23), la nastere avem un trup si suflet dar duhul vine de la Dumnezeu odata cu acceptarea jertfei Domnului Isus si asta printr-un act constient avand ca rezultat viata vesnica;trupul se degradeaza cu vremea si apoi moare ca urmare a firii pacatoase a omului,iar sufletul..Dumnezeu zice ca este Dumnezeul celor vii si nu al celor morti,in ochii lui toti suntem vii deoarece omul este o fiinta spirituala ;unde merg copii sau cei care nu s-au botezat?Cred ca depinde doar de Dumnezeu , si numai in doua locuri se poate merge:in iad sau in rai…dar despre asta poate o sa scriu alta data pentru ca m-am cam extins;acum pot zice doar :” i rest my case….for now!” ^_^

  38. Anna
    “Cred că mântuirea se capată prin Isus Cristos.”
    De ce prin Isus? De ce nu prin Dumnezeu direct? Are nevoie Dumnezeu de intermediari sau nu vrea sa se coboare la nivelul Omului?
    Scuza-ma…dar ma simt frustrat. Nu suntem noi, oamenii, suficient de buni pentru a “discuta” direct cu Dumnezeu ? Nu crezi ca in mai bine de 2000 de ani, nivelul nostru spiritual a crescut suficient de mult, astfel incat sa-L intelegem?
    Am mai zis…Biblia a fost foarte buna la nivelul de intelegere al oamenilor de acum 2000 de ani si in concordanta cu contextul social de atunci.

    “Oricum ai încerca să priveşti viaţa, Biblia este probabi, din punctul lui de vedere, singurul ghid realistic, singurul ghid care ne spune ce este viaţa şi ce ne aşteaptă la sfârşitul ei.”
    Fiecare religie are ghidul ei de viata. Si fiecare, intr-o forma sau alta, incearca sa explice ce este viata si ce ne asteapta la sfarsit. De ce Biblia este cel mai bun ghid?

  39. dorin
    Nu te supara…nu-mi trebuie legi scrise pentru a afla ce doreste Dumnezeu de la mine. Nu “Legi” prin care diverse culte religioase incearca sa castige cu arcanul prozeliti. “Planul lui Dumnezeu pentru mine”, daca este sa existe, mi se va releva personal. Nu crezi?

    “Dumnezeu este divin in esenta Sa si manifestat in trei fiinte spirituale cum am zis mai devreme”
    Nu stiu ce credinta impartasesti dar chiar si cineva rupt complet de religie poate sesiza “gogorita” pe care tocmai a-i scris-o.
    Te las pe tine sa te corectezi.

    “dar il cunosc pe Dumnezeu care traieste in mine si asta-mi da oarece avantaj ( iar nu o sa intelegi sensul celor spuse…parca te aud”auzi ma la asta ,dumnezeu traieste in el..ha,ha,ha,ha!!).daca vrei o sa explic si asta…”
    Te-am rugat sa renunti la “superioritatea” aia fada. Crede-ma ca inteleg multe. Nu este cazul sa-mi “explici” tu. Limiteaza-te doar la expunerea ideilor personale, obiectiv, la obiect si fara patima.
    Si da…stiu ca Dumnezeu traieste in fiecare dintre noi. Perceptia dumnezeirii interne, insa, poate fi diametral opusa, de la om la om.

  40. Dorin
    E posibil să fi înţeles eu greşit, îmi cer scuze. Dar sunt deocamdată de acord cu ceea ce ai spus, în mare. Mulţumesc pt lămurire.Trebuie să recunosc că sun uneori atentă la cum sunt formulate ideile altora.Nu vrei să ştii ce ciudăţenii întâlnesc cateodată, că îmi stă mintea în loc. La propriu. ^_^
    Qvo

    De ce prin Isus? De ce nu prin Dumnezeu direct? Are nevoie Dumnezeu de intermediari sau nu vrea sa se coboare la nivelul Omului?
    Scuza-ma…dar ma simt frustrat. Nu suntem noi, oamenii, suficient de buni pentru a “discuta” direct cu Dumnezeu ? Nu crezi ca in mai bine de 2000 de ani, nivelul nostru spiritual a crescut suficient de mult, astfel incat sa-L intelegem?

    Nivelul nostru spiritual… ok, nu prea ştiu exact dacă înţeleg, încerci să zici că suntem destul de “luminaţi la minte” ca să putem comunica direct cu Dumnezeu? Personal cred ca da, am fi. Teoretic.
    Practic, Biblia spune altceva.”Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” Asta ar fi ideea generală. Sunt câteva cărţi ale Vechiului Testament care ne arată cu câtă atenţie şi cât de meticulos cerea Dumnezeu să se facă anumite lucruri, cum să fie jertfele aduse, cum să se cureţe oamenii de anumite “impurităţi”, de câte ori să o facă… în fine, totul trebuia făcut ca la carte. Dacă ceva era greşit, era bai mare. În esenţă, logica lui Dumnezeu era asta. ” Eu sunt sfânt. Sunt fără de păcat, fără greşeală în mine”. nimeni nu putea sta în prezenţa lui Dumnezeu si să trăiască.Nimeni, pentru că toţi, odată cu Adam, am căzut in acelaşi păcat al neascultării. Când Dumnezeu, în Vechiul Testament s-a arătat câtorva,a fost mereu acoperit de slavă,a fost mereu imposibil să îl fi văzut cu ochii liberi.
    Îţi explic asta ca să pot ajunge la întrebarea ta initială.De ce Isus şi nu Dumnezeu ? Pentru că Dumnezeu nu putea să privească la noi şi să nu ceară plata pentru păcatele noastre. Moartea. Isus a fost trimis…de fapt ,Isus a acceptat să vină pe pământ , să trăiască ca un om şi să moară, deşi nevinovat, ca un ucigas, luând asupra lui toate păcatele noastre. Jertfa de ispăşire a evreilor a fost înlocuită cu sacrificul suprem a lui Isus, pentru ca prin moartea Lui, Dumnezeu să poată privi la noi. Este scris că Isus , când murea, a rostit “Eli, Lama Sabactani?” (Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?).Mulţi spun că în clipa când tot păcatul atîrna pe cruce, asupra fiului Său, Dumnezeu si-a întors faţa de la El, penru că nu putea privi la necurăţia şi mizeria întregii lumi.

    Fiecare religie are ghidul ei de viata. Si fiecare, intr-o forma sau alta, incearca sa explice ce este viata si ce ne asteapta la sfarsit. De ce Biblia este cel mai bun ghid?

    Este cel mai bun ghid pentru cei care cred. Biblia ne prezintă viaţa într-un mod mai realistic şi mai crud decât o fac toate celelate cărţi.Mântuirea e gratis şi uşor de obţinut, dar cere un oarecare sacrificiu. Viaţa în sine, devine o viaţa sacrificată, atât pentru Dumnezeu, cât şi pentru oamenii din jur, cărora, ca şi creştin, ar trebui să le slujeşti ca şi cum L-ai sluji pe Dumnezeu.
    Sunt multe alte motive, pentru care aş pune Biblia, ca ghidul absolut al oamenilor spre mântuire…dar nu pot să oblig pe nimeni să creadă sau să accepte asta fără să fie ei singuri convinşi. =]

  41. Q, ‘mi se va releva personal’, vezi tu nu ti se va ,el este deja gata revelat..cat de personal vrei sa fie Dumnerzeu cu tine?Asta-i una,apoi cultele sunt formate din oameni si este pacat sa generalizam anumite chestii,da, fiecare incearca sa faca ‘prozeliti’ dar un crestin sincer si cu dragoste sincera fata de Dumnezeu,nu aduce omul la biserica unde merge ci in primul rand la El si apoi omul vine benevol acolo unde apropo, nimeni nu-l tine cu forta;“Dumnezeu este divin in esenta Sa si manifestat in trei fiinte spirituale cum am zis mai devreme”-vrei sa studiezi putin doctrina bisericii crestine?..poate o sa vrei sa intelegi;da,stiu ca intelegi multe,dar nu vrei sa asimilezi sau nu poti,oare de ce?….apropo nu abordez nici o superioritate fada cum spui tu si stii de ce, pentru ca Il cunosc pe Dumnezeu si El pe mine iar orice crestin nascut din nou poate sa-ti marturiseasca acest lucru.
    Din nou ai dat niste explicatii scurte si la subiect Ana, sper ca cine citeste sa doreasca sa inteleaga ca daca nu se respecta un cod de legi, atunci se va respecta altul pentru ca fara lege este haos;Dumnezeu ne spune ca nu putem sluji la doi stapani pentru ca ori vom ura pe unul si vom iubi pe celalalt sau vom tine la unul si vom nesocoti pe celalalt(Matei 6:24);daca nu respecti legea scrisa a lui Dumnezeu…vei respecta legea lui MAMONA si aici este o problema…
    Pentru tine QvoVadis am o intrebare importanta si daca poti raspunde sincer, dupa ce o sa deschizi Biblia la Evanghelia dupa Luca , capitolul 9 cu versetele 18, 19, 20…intrebarea de la vs.20,cine zici tu ca este Isus CRISTOS?

  42. Legea scrisa ucide ! Intotdeauna a fost asa . Intotdeauna va fi asa. “Sa nu faci” “Sa nu atingi” duce automat la calcarea acelor lucruri, fie ca vrem sau nu.Si odata comis, paatul aduce cu sine moartea(spirituala) .
    Eu as zice mai degraba ca Dumnezeu ne-a eliberat de sub lege.Legea pacatului si a slovei. A inlocuit-o cu harul. A nu se intelege ca harul ne da liberatatea sa pacatuim, ci doar ca harul ne da puterea sa nu mai pacatuim, prin faptul ca am crezut si ne-am lasat pe bratul lui Dumnezeu.

  43. Nici nu doream sa se inteleaga altfel…multumesc de precizare!
    acum hai sa ne amuzam putin cu ce am gasit pe net:
    UN mic exercitiu de dictie, spune rapid:
    “in padurea cu alune, Aveau casa trei pitici, Vine pupaza si spune: “Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista. Parerea mea”
    Poti spune asta dintr-o rasuflare?
    Mie mi s-a parut foarte amuzanta chestia asta si am incercat sa spun si eu…in linii mari mi-a iesit.

  44. Nu prea vad nimica nou….pe unde mai esti Ana Condor?Uite ceva ce m-a impresionat tare pe mine:
    http://www.spm3.ro.
    Cararea Imparatiei- Arsenie Boca August 13, 2009 1 comments Uncategorized
    >

    Arsenie Boca – Cărarea împărăţiei

  45. buna Dorin. Pe unde umblu? Momentan aici . Casuta mea, unde sunt toti invitati sa isi dea cu parerea. Sa imi dea idei noi si sa isi promoveze si ei la randul lor … originalitatea. :D
    Dar tu ?

  46. uite ceva legat de casa si…televizor, sper sa spuna ceva si sa dai mai departe..:
    Comentariu publicat de UCENICII pe Iunie 6, 2009 la 5:54pm Televizorul este pastorul meu,
    Nu voi duce lipsa de nici un canal,
    El ma face sa ma afund in fotoliu
    Si ma duce departe de scripturi,
    Imi distruge sufletul
    Si ma calauzeste pe cararile sexului si violentei din pricina sponsorilor lui,
    Chear de-ar fi sa umblu prin valea responsabilitati mele de crestin , nu va fi nici o intrrupere, caci televizorul este cu mine.
    Cablul si telecomanda lui ma mangaie,
    El imi intinde o reclama inaintea ochilor mei, in prezenta carni mele pacatoase.
    Imi unge capul cu umanism si consumerism,
    “Si paharul meu este plin de da peste el”
    Da, ignoranta si molesala ma vor insoti in toate zilele vieti mele.



    Realitatea acestor versuri poate te socheza!
    Dar, ele descriu starea ta in care ai ajunge cu siguranta daca vei lasa ca televizorul sa-ti conduca viiata!!!
    Sa mergi pe drumul vietii convins ca Domnul este cu tine si sa te trezesti la sfarsit ca nimik din El n-a ramas in tine, este ingrozitor!!!



    Acum deschide biblia la psalmul 23 si vei simti iubirea lui Dumnezeu inundanduti inima……:)
    preluat de pe “misiune pentru penitenciare, un site pe unde mai intru si eu cateodata!..altceva? nu mai am comentarii, deocamdata ,dar vad ca nici tu!Ei , acum sa dea Dumnezeu sa auzim si de mai bine…be bless.

  47. A doua sansa

    Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu:

    – Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine!

    In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus:

    – Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ?

    – Sigur ca da – zise omul cu nerabdare – sigur ca m-am schimbat!

    – Bine! – a mai spus ingerul. Vez firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici.

    Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.

    – Ce faceti ?! – striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! – tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii.

    – Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici!

    – Nu se poate! – i-a raspuns ingerul.

    – Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor!

    – Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt.

    In viata nu va reusi cel rau, cel zgarcit si interesat doar de propria persoana. Poate ca va strange averi, dar in sufletul sau cu ce se va alege ?

    Dar cel ce ii ajuta mereu si cu dragoste pe ceilalti, acela strange in inima comori ceresti, devenind om cu adevarat, caci om este doar cel ce traieste pentru oameni.

    “Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu!

    Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti!””

  48. Multumesc!
    Ma privesc in oglinda, vad o forma, un chip. Sunt om… Incerc sa ma privesc din afara, sa caut adancul gandirii mele. De ce sunt om?

    E un privilegiu pentru mine sa fiu un om? Da, Dumnezeu mi-a dat acest privilegiu si ma pot bucura de toate binecuvantarile acestei forme. Pot iubi, pot gandi, pot invata, pot creste in toate privintele. Pot comunica, pot avea prieteni, frati, surori. Am responsabilitati, am proiecte, am tinte. Simt bucurie, fericire, dar si dezamagire. Sunt om…
    Ma privesc din afara si sunt putin dezamagit. Cand m-am bucurat ultima data pentru ca sunt om? Cand am simtit ultima data un privilegiu sa pot fi OM? Cand am multumit Dumnezeului Cerului si Pamantului pentru modul minunat in care m-a creat? Cand am multimit pentru modul in care ma pot bucura, pot rade, pentru satisfactia ce-mi sparge pieptul? Cand am multumit ultima data pentru suferinta pe care am simtit-o impreuna cu fratele meu impartindu-mi painea si necazurile zilnice, pentru lacrimile ce-mi brazdeaza obrazul?
    Iti multumesc pentru ochii pe care i-am primit, pentru capacitatea de a vedea culoarea cerului, albastrul lin pe care L-ai despartit de verdele padurii, iti multumesc pentru culoarea rosu aprins a asfintitului pe care ai despartit-o de auriul ce-mi scalda fata la rasarit. Iti multumesc pentru nuanta neagra a norilor de ploaie, pentru ca astfel sa pot pretui mai mult lumina soarelui de la amiaza. Iti multumesc pentru noptile pline de stele unde imi pot inalta privirea cautandu-Te in ascuns in gandurile pe care Tu mi le-ai daruit.
    Iti multumesc pentru ca pot simti parfumul creatiei tale, pentru ca mi-ai dat posibilitatea sa-mi cufund fata intr-o floare si sa simt mireasma Ta. Multumesc pentru fructele pomilor, pentru rodul vitei, zumzetul albinelor si trilurile pasarilor. Sunt recunoscator pentru raurile repezi si reci ce-mi satura setea si iti multumesc pentru stancile semete ce-mi creioneaza o mica parte din Maretia Ta. Multumesc pentru vaile umbroase unde ma pot odihni, pentru valurile marii si pentru vantul ce interpreteaza atat de frumos o piesa sacra scrisa de Tine.
    Dar mai presus de toate iti multumesc pentru Dragoste. Iti multumesc pentru ca pot aprecia rasetul copiilor, pentru ca ma bucur de zambetul iubitei mele, iti multumesc pentru familie, pentru prieteni, pentru sentimente, multumesc pentru ca sunt creatia Ta, pentru ca Tu Doamne esti Dragostea ce s-a revarsat peste toti oamenii.
    Iti multumesc pentru ca mi-ai dat maini care sa poate oferi mangiere, pentru ca mi-ai dat un trup ce pretuieste mangierea, iti multumesc ca pot oferi ajutor cu mainile mele si-ti multumesc pentru ca m-ai facut sa-mi pese, pentru ca nu m-ai facut indiferent, pentru ca am afectiune.
    Multumesc pentru ratiune, pentru puterea gandului, iti multumesc pentru credinta si pentru nadejdea in Tine. Iti multumesc pentru ca Tu m-ai plamadit atat de maiestos in pantelcele mamei mele, intr-un plan stiut numai de Tine.
    Iti multumesc pentru ca sunt o fiinta atat de minunata ! :angel:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s