Posted in Dumnezeologie

Walk the Talk

from deviantArt-by hiilda
from deviantArt-by hiilda

Statisticile spun că numărul cel mai mare al acelora care au plecat din bisericile creştine, au avut ca motiv principal ipocrizia şi falsitatea întâlnită printre cei care “spun una şi fac alta”. Şi cu toţii ştim că sfaturile pe care le primim de la modelele din fruntea Bisericii sunt asemănătoare cu : “fă ceea ce îţi spun, nu ceea ce mă vezi făcând”.
Fariseismul e vechi de când lumea. Bunăoară, pe vremea lui Isus, preoţii obişnuiau să postească de două ori pe saptămână. Talmudul spune că zilele potrivite pentru post erau a 2-a şi a 5-a zi din săptămână, aparent echivalente cu zilele în care, în vechime, Moise se urcă (ziua a 5-a) şi se coboară (ziua a 2-a) de pe muntele Sinai, pentru a aduce tablele legii poporului evreu. Aparent. Tot în istoria evreiască putem vedea micile detalii din viaţa locuitorilor Ierusalimului. Zilele cele mai aglomerate erau, evident, a2-a şi a 5-a din săptămână.Lumea venea “la oraş” pentru cumpărături şi alte cele. Şi atunci, aleseseră grupările fariseilor şi a saducheilor să postească.Taman în acele zile, era cel mai potrivit pentru ei să iasă pe străduţele strâmte ale oraşului. Şi nu oricum, ci aveau un obicei în a-şi ţine părul despletit, neîngrijit, în a se îmbrăca în cele mai vechi haine pe care le aveau în casă, în a-şi pune ţărână în cap şi a-şi colora faţa cu var alb, pentru a părea cât mai palizi. Acesta devenise un mod tradiţional de a arăta celorlalţi cât erau de umili şi astfel devine paragraful explicativ din Matei 6 un mod obişnui de trai al fariseilor. Făţărnicia lor era atât de făţişă şi totuşi atţt de graţioasă, de vreme ce evreii din vremea lui Isus credeau că e un lucru normal să te rogi la colţul străzilor, să strigi în gura mare către Dumnezeu, să îţi demonstrezi “dragostea” şi “ataşamentul” faţă de Legea Domnului în acest fel.

Îmi aduc aminte că prima perioadă din viaţa mea de “creştin nou-întors” am petrecut-o judecând pe alţii.Alţii care, cu nesimţire îmi spuneau mie ce să fac, care îşi spuneau fraţi şi surori în Domnul dar a căror trai, pentru mine, lăsa de dorit. Mult timp am întrebat “de ce?”. Până când cineva drag sufletului meu mi-a deschis ochii să văd ce conta cu adevărat.
“Toţi creştinii, mi s-a spus atunci, au o perioadă de genul asta la început. Şi eu am fost la fel, şi eu am fost pe punctul de a pleca din biserică, până când mi-am dat seama că şi eu sunt la fel. Aceleaşi lucruri pe care le-am judecat la alţii le-am văzut deodată şi în mine.M-am văzut gol, nenorocit şi orb şi mi-am dat seama că singurul mod de a schimba situaţia era ca eu să fac ceea ce spun altora să facă.Sau mai bine de atât, să las ca faptele mele să vorbească altora şi să nu spun nimănui cum să işi trăiască viaţa. ”
Ecoul acestor cuvinte a rămas cu mine de atunci. Uneori mai judec pe alţii, alteori, mă uit la mine şi ma văd acea persoană care “una spune şi alta face”. Însă încerc ca paşii pe care îi fac să fie in armonie cu vorbele pe care le spun.
Adică? Adică, în primul rând, să mă uit la mine mai des decît mă uit la cei din jur. Să văd bârna din ochiul meu, să caut prin toate mijloacele să evit a întreba “de ce” şi să las altora meseria de a judeca moralitatea şi raţiunea din viaţa “altora”.
Adică să umblu fără a da motive altora de a mă arăta cu degetul, fără a ajuta ca procentajul acelora care îşi întorc spatele şi zic “pfff”, să crească din cauza mea. Greu şi probabil imposibil de realizat fără Dumnezeu.
Deşi, de vreme ce Biblia ne spune că se poate, atunci, probabil…mai mult ca sigur că se poate.

Matei 6
Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.
Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni.Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi…Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc.Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Advertisements

Author:

Oh God, I don't love You, I don't even want to love You, but I want to want to love You! Theresa of Avila

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s