Dumnezeologie

Nu există bărbieri!

sweeney-todd-tim-burton-540578_1024_768

(poveste. no real characters.)

Era o zi placută de vară , o zi cu totul obişnuită ptr. bărbierul de pe străduţa stramtă a orăşelului britanic .Undeva aproape de Londra. Un domn elegant îmbrăcat intră şi cere să fie tuns şi bărbierit.
Şi ca în orice altă circumstanţă de acest gen, bărbaţii stau la vorbe pe diferite teme , care mai de care mai… interesante…să zicem. Şi din vorbă în vorbă, bărbierul şi clientul său, încep a vorbi despre religie, şi probleme existenţiale legate de Dumnezeu.

“Eu nu cred în Dumnezeu- spune bărbierul cu încredere ”

“Păi? îi răspunde amuzat clientul , aşteptând o explicaţie plauzibilă
“Păi, dacă Dumnezeul acesta ar exista cu adevărat, nu ar fi atâta suferinţă şi durere în lumea asta”
Pff, un răspuns tipic, gândi clientul, care-întâmplarea făcea să creadă în Dumnezeu.Era un creştin. Dar în clipa aceea, nu avea dispozitie să deschidă un topic atât de mare, despre existenţa unui Dumnezeu într-o lume crudă şi suferindă. Aşa că tace. Aşteaptă să fie servit, se ridică, plăteşte, zâmbeşte politicos şi pleacă.
Ieşind afară, undeva in dreapta lui îi este dat să vadă un cerşitor neîngrijit, netuns, cu hainele murdare si vechi, atârnând pe el, cu o barba lungă prin care mişunau diverse. Stă clientul nostru şi îl priveşte o clipă, doar pentru o clipă, ca mai apoi, asemenea unuia care a descoperit o comoară sau a aflat răspunsul la o întrebare ce îl măcina de multă vreme, sare ca ars şi se întorace în magazinul bărbierului.

Bărbierul, ocupat cu un nou client, discutând-cum se face, pe diferite teme, nu îl priveşte, dar este conştient de prezenţa lui acolo.
“Nu există bărbieri!” strigă argumentativ clientul .

Linişte. Bărbierul se opreşte din lucrul lui şi îl priveşte pe “neobrăzat”. Îi răspunde indignat: “Cum să nu existe bărbieri !?! Uită-te în jurul tău.Eşti într-o frizerie. Eu, am briceagul în mână. Eu, tocmai te-am tuns pe dumneata! Eu, sunt un bărbier, deci exist. Bărbierii, prin urmare, există.”
Răspuns logic… se gândeşte bărbierul cu satisfacţie.

“Ba nu!” insistă clientul. Bărbierii nu există. Pentru că , dacă ar exista bărbieri, oameni ca aceştia – şi cu arătătorul îndreptat spre geamul care dădea în stradă, îl arată pe omul îmbrăcat sărăcăcios şi netuns, cu barba neîngrijită- nu ar trebui să existe.

“Aah” răspunse bărbierul mulţumit.” Oameni ca aceştia, mai există încă pentru că nu vor să vina la mine.”

“Exact!” aprobă clientul. “Exact.Motivul pentru care oameni răi şi malefici mai provoacă încă suferinţă în lumea aceasta nu e pentru că Dumnezeu nu există, ci pentru că ei nu vor sa vină la El.”

Şi zicând asta, îi zâmbi ştrengăreşte, îşi scoase jobenul în semn de salut şi plecă în treaba lui.

Morala? Dumnezeu ne-a creeat cu o raţiune şi capacitatea de a face distincţia între bine şi rău… între ce provoacă suferinţă şi ce bucurie. Simplul fapt că unii oameni sunt atat de încuiaţi, că nu vor să accepte acest fapt, nu il face pe Dumnezeu inexistent, nici măcar incapabil, ci doar nebăgat în seamă.

Advertisements

1 thought on “Nu există bărbieri!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s