Dumnezeologie

Încotro?

time in the key- by Velkaneyes (deviantart)
time in the key- by Velkaneyes (deviantart)

Trăiesc într-o lume crudă, ireală, de multe ori total greşită. Nedreptate, minciună, corupţie, frică şi depresie -le pot uneori simiţi ca pe o povară grea, apăsând dureros peste umerii mai tuturor celor care mă înconjoară- fie că e conştient sau subconştient. Aparente sentimente şi cuvinte care exprimă sentimente, aruncate în gol, fără rost sau cu un scop specific, pentru a coborî pe alţii cât de jos posibil. Priviri trufaşe, priviri egoiste care se uită cu jind la ce are unul sau altul. Focuri nestinse, furii, ipocrizie, făţărnicie, dorinţe arzătoare şi necontrolabile, o foame după tot ce lipsit de gust,de culoare şi de formă… o foame după tot ce e trecător şi deşert , tot ceea ce noi, oamenii considerăm a fi bun şi drept de urmat.
Fă-ţi viaţa cum îţi place, fii cum vrei, fă ce vrei, nu ţine cont de nimeni, nu căuta decât folosul tău, iubeşte-te pentru ca şi alţii să te iubească.

Îmi aduc aminte de anii când eram la liceu şi profa de chimie mă chinuia (sau poate ca eu o chinuiam pe ea) .Ajungeam acasă disperată şi obosită să pot ies în vreun fel la iveală.
Şi probabil că prima oară când am primit un sfat productiv de la sora mea a fost atunci: ne naştem ca să supravieţuim. Trebuie să fii cel mai bun, oriunde mergi. Dacă nu eşti bun, eşti un rebut. La şcoală, la servici, în grupurile de prieteni, oriunde mergi, trebuie sa te faci remarcat, ca să fii ţinut minte… trebuie să rămâi în picioare împotriva celor care vor sa te doboare. Selecţie naturală, cum s-ar zice. Rezistă cine poate! Cine nu poate..well, tough, să le fie de bine.

Încotro deci? Încotro mă îndrept? Cât timp voi mai putea să fac faţă competiţiei?Până când voi sta în picioare? Pot să fiu cel mai bun , în toate lucrurile?

Lumea în care trăiesc se indreaptă cu sigurnaţă înspre ceva, ceva ce în timp nu va aprecia individualitatea şi caracterul aparte pe care il avem fiecare, în nici un caz diversitatea , în nici un caz ”eşti perfect aşa cum eşti”. În timp, poate mai vizibil decât acum, cei puternici vor sta in picioare iar cei slabi, cei inexistenţi, cei incapabili, vor fi încet măturaţi sub preş.

Sincer acum? Nu, nu am un moment de melancolie şi nu, nu sufăr de depresie. Adevărul e că în ochii lumii sunt o scursoare . Sunt în felul meu, un om incapabil de a atinge absolutul, un om care nu va putea să rămână în picioare tot mereu, sunt cel care va urca un sfert de munte şi apoi va aştepta pe alţii să ma tragă după ei. E posibil să fiu unică în felul meu, să fac totul cu un zâmbet inocent pe buze. E posibil să am tentinţe teribile spre subtilităţi , dar asta pentru că vreau să-i las pe ‘ei’ să decidă pentru ‘ei’ -oricare ‘ei’ ar fi. Dar la sfârşitul zilei, ceea ce mă identifică pe mine ca individ este cel care mi-a spus într-o zi încotro să mă îndrept. Cel care mi-a arătat un drum îngust şi întunecat, a cărui sfârşit nu ştiu cum sau unde e (ci posed doar cunoştinţa faptului că am un sfârşit şi o speranţă), un drum pe care nu va încăpea nici corupţia, nici frica, nici disperarea. Un drum pe care va trebui să lupt împotriva lor şi a altora asemenea- furia, focul nestăpânit, dorinţa, mizeria, instictele de a fi ce vreau, de a urma propriile mele dorinţe, de a face ce îmi place doar mie, de a călca pe alţii în picioare- nu singur, ci cu ajutorul Singurului Om care a trăit vreodată pe pământ ca un om fără pată şi fără zbârcitură: Omul (şi Dumnezeul) Isus Cristos.

Un singur gând care îmi dă speranţa şi liberatea să fiu un om eronat, un om care niciodată nu va fi la înaţimea profesorilor, sau a managerilor, sau chiar a celor din casa lui.Că Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sã facã de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sã facã de rusine pe cele tari.Şi că Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încã lucrurile care nu sunt, ca sã nimiceascã pe cele ce sunt;pentru ca nimeni sã nu se laude înaintea lui Dumnezeu. (1 Corinteni1.27-29)

*Notă: Nu pretind că descrirea de mai sus îi caracterizează 100%, omeneşte, pe toţi fiii (şi fiicele) pământului, nu toţi sunt exact la fel, în toate aspectele vieţii , altfel ne-am fi mâncat unii pe alţii de mult (dar tindem cu succes spre acel prototip.Deep down, we are craving to be evil- doar că nu ne place să recunoaştem) :-)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s