Dumnezeologie

Nu toate drumurile duc la Roma…

Ora 6:45. Ca în fiecare dimineaţă, alarma telefonului mă trezeşte în stilul ei unic. Somnoroasă şi bezmetică, ca în orice altă dimineaţă, fac primii paşi din zi. Un duş rapid, hainele de munca aruncate fără nici un chef, micul dejun îngrămădit într-un spaţiu de 5 minute şi…gata sunt să ies pe uşă.
Nu bine am ieşit, că îmi şi caut mp3’u, fără de care dimineţile spre lucru ar fi foarte monotone. 30 de minute dus, 30 întors…mda, e ceva .
Numai bine că… mp3’u nu mai are baterie, ceea ce înseamnă, drum lung şi fără companie[nu că ar fi extraordinar de lung, dar dimineaţa când nu îţi arde de mers pe jos, poate fi o greutate să mergi şi 10 minute]. În fine… grăbesc paşii şi tot-înainte. După vreo 10-15 minute de mers, mă întâlnesc cu o colegă de muncă. Mă adresez politicos, dar scurt : ‘Hallo!’ Îmi răspunde cu un zâmbet şi o voce vioaie: ‘Good morning’. ‘Myeah, whatever’ îmi spun ‘mi-i somn.’ Colega şi eu mergem acum în acelaşi pas, fiecare cu gandurile ei. Originară din India,e o femeie mignonă, cu un ten închis şi ochi negri, migdalati. Părul negru şi-l poartă mai mereu într-o coadă simplă. Are un zambet cald şi sincer, vorbeşte pe un ton paşnic mai mereu, e altruistă şi (nu doar pentru că o menţionez aici) e una dintre puţinele colege cu care imi face plăcere să lucrez , în inima căreia nu este prefăcătorie.
Ok, după vreo 30 de secunde de linişte… colega începe a vorbi.
– Ai auzi de Orissa?
– Ăăh, nope . Nu am auzit -răspund cu acelaşi plictis şi chef de somn
-E un oraş din ţara mea, zice ea, la est .
-Aham, ok… go on.
-Am primit veşti de acasă despre Orissa. În ultima vreme, mulţi hinduşi din Orissa au devenit creştini.
-Aha, e de bine înseamnă, spun eu, cu gândul la promisiunea Biblică care spune că Scriptura va fi răspândită până la marginile pământului… Aşa-i?
-Da, dar guvernul vrea să răspundă acestor evenimente cu persecuţia creştinilor din Orissa (uitasem să menţionez, colega e creştină) .Multe biserici au fost distruse şi câţiva oameni au fost ucişi ieri, acum au capturat 200 de misionari pe care vor să îi condamne în următoarele 24 de ore.

Evident că starea de spirit s-a schimbat îndată.
-Ow, nu auzisem de asta…pare rău, am să ma rog pentru situaţie.
Femeia mă priveşte şi zâmbind sincer, îmi mulţumeşte.
Dimineaţa s-a scurs relativ repede dar mi-a rămas în minte această situaţie. M-a urmărit toată ziua şi m-a lăsat pe gânduri.
Şi tot cu gândul la persecuţia creştinilor, cu gândul la China prigonită, cu gândul că ceea ce spune scriptura despre vremurile ‘din urmă’ par sa fie tot mai reale… mi-am adus aminte şi de vorba unui amic de discuţii, ”siamez” , cum că toate drumurile duc la Roma.

Şi-atunci? Cum ar avea această afirmaţie relevanţă, în cazul de faţă? Dacă toţi luptăm , sau mergem, sau stăm înaintea aceluiaş Dumnezeu, cu aceleaşi principii şi trăgând toţi spre aceeaşi direcţie,cum dar… se bat oameni pntru ideologii de viaţă diferite?
Şi dacă toate drumurile duc la acelaşi Dumnezeu, de ce atât război ?
Dacă toate drumurile duc la acelaşi Dumnezeu cum se împacă aceste inadvertenţe?
Dacă toate drumurile îmi dau aceaşi mântuire…dar pe căi diferite, la ce bun a mai murit Cristos?

Biblia mea afirmă sus şi tare: nu este nici un nume sub soare dat oamenilor, în care sa fie mântuiţi,decat în Isus Cristos! Este greu pentru mulţi de înghiţit dar este o realitate care ar trebui înţeleasă şi gândită bine. Dacă este un Singur Dumnezeu, atunci cu siguranţă trebuie să fie un singur drum, o singură cale de mântuire.

…părerea mea

Advertisements

21 thoughts on “Nu toate drumurile duc la Roma…”

  1. Ca si in politica, ciolanul religios este mult prea tentant pentru a se renunta la el cu una, cu doua. De aici si razboaiele ideologice.
    Exista (poate) un singur Dumnezeu dar drumurile catre El sunt nelimitate. Omul, ca individ, este unic. Deci si gandirea, conceptiile, structura psihica si mentala, actiunile, perceptiile sunt unice. Implicit si drumul lui spre Dumnezeu, daca doreste sa-L gaseasca, este unic. Extrapoland la toti oamenii, fiecare va avea propriul lui drum spre Dumnezeu dar complet diferit de la om la om.
    Isus a murit (chiar si simbolic) pentru a arata un singur drum. Pe cel crestin. Drumul sacrificiului. Un drum cu o putere de penetrare fantastica in constiinta omului de rand, intrucat Biblia personalizeaza si umanizeaza crezul in Dumnezeu.
    Alte religii/ideologii, chiar daca nu exploateaza coarda sensibila a omului cu atata maiestrie, nu trebuie considerate mincinoase. Fiecare religie in parte ar trebui gandita ca o cale de acces spre Dumnezeu (indiferent ca este numit Allah, Budha sau mai stiu eu cum).
    Este ilogic sa “judeci dumnezeieste” un om care in viata lui nu a auzit de Biblie. El va fi judecat prin legile scrise sau nescrise ale drumului pe care si l-a ales. Altfel zis, el va fi judecat prin prisma felului in care si-a trait viata, indiferent ca s-a inchinat unui dumnezeu, unui zeu sau lui insusi.
    Deci imi mentin pozitia…toate drumurile duc la Roma :)

  2. Da, suntem diferiţi, suntem unici, pentru ca El ne-a făcut aşa, dar nu văd nimic rău în faptul că toţi am avea o credinţă în comun.Nu ar fi singurul lucru pe care Il avem in comun.Cu ce ne împiedică credinţa să fim la fel de unici şi diferiţi, cum ne-a creat El?

  3. Nu este nimic rau in a avea o singura credinta. Practic, insa, la nivel planetar, este imposibil.
    Poate avea aceeasi credinta o comunitate, acolo unde toti traiesc dupa aceleasi legi sociale, economice, culturale, geografice etc.
    Insa, in momentul in care te muti in alta arie geografica, conditiile de trai se schimba iar credinta sufera mutatii. Locatia schimba mentalitati.
    Cum au aparut religiile? Ar fi doua variante.
    Posibil sa fi plecat de la acelasi filon (iar Biblia sigur nu este filonul, intrucat inaintea ei au existat multe alte Legi). Un set de legi care, intr-o anumita arie geografica, au fost gandite pentru a “conduce” o comunitate. Membrii comunitatii s-au dispersat pe intreg globul pamantesc. Au ajuns astfel in alte zone complet diferite de cea din care au plecat. Nu puteau sa aplice aceleasi Legi intrucat nu erau potrivite zonei si mentalitatii membrilor comunitatii. Astfel, au fost nevoiti sa modifice Legile si sa le dea alta tenta, conforma realitatii inconjuratoare.
    Posibil sa fi plecat din filoane complet diferite. Toate filoanele, insa, au fost gandite pe acelasi calapod. Existenta cuiva deasupra oamenilor, ceva de care omului sa-i fie frica. Chestie pur psihologica si universal valabila pentru toti oamenii, oriunde s-ar afla: frica. De asta exista si asemanari intre toate religiile, acest trunchi comun care vizeaza un aspect care se situeaza deasupra omului.
    Tocmai ca aceasta credinta (indiferent de natura ei) ne impiedica sa fim unici si diferiti, intrucat fiecare in parte urmareste uniformizarea umanitatii. Ori umanitatea nu se va uniformiza niciodata. Nu aici pe Pamant, unde exista atatea diferente geografice, economice, culturale, sociale etc.

  4. Bun.Practic este ,intradevar, imposibil sa fie o credinta unica. Nici macar crestinismul nu este unic in toate ramurile lui constitutive, pe plan exterior.
    Religia, la origine, [si aici voi fi iar o rautacioasa si am sa vorbesc din prisma scripturala]l-a avut pe Dumnezeu. Dar pentru ca oamenii sunt atat de diferiti, nu pot fi statornici in ceea ce cred. Un exemplu. Moise este chemat sa scoata pe evrei din Egipt, sa ii duca la un loc larg si sa ii faca liberi , sa ii scoata de sub dominatia in care se aflau.Moise ii scoate din Egipt si cat timp se dezmeticesc ei, el se duce pe munte sa aduca legile scrise de Dumnezeu ptr popor. Nici bine nu se intoarce cu spatele Moise, ca evreii, constienti de un Dumnezeu in viata lor, ridica altar unui vitel de aur, ptr a avea cui multumi ca au fost scosi din egipt. Daca tu spui ca diferenta de cultura si pozitie geografica ii face pe oameni sa nasca religia…eu zic ca este posibil sa fie insasi nesiguranta lor, incapatanarea uneori si tendinta de a apartine unui ceva superior, fara sa aiba importanta ce anume este.

  5. Religia crestina are ca origine Dumnezeu-ul biblic. Nu toate religiile au aceeasi origine. Si daca tot se zice ca omul are libera alegere, fiecare e liber sa-si aleaga Dumnezeul caruia sa i se “inchine”.
    Incapatanarea omului in a crede in ceva anume este un act al propriei vointe, un rezultat al liberei alegeri. Nesiguranta omului in a imbratisa o anumita credinta rezulta din multitudinea de religii existente (religii date de aria geografica in care au aparut si, cu siguranta, de anumite interese zonale).
    Oricum, indiferent de motivatiile care il determina pe un om sa aleaga un anumit drum spre divinitate, atata timp cat drumul ales raspunde nevoilor personale, chiar nu are importanta pe cine “venerezi”. Nu pot sa-mi dau seama ce importanta are drumul pe care l-ai ales, atata timp cat respecti un set de Legi care iti aduc implinirea spirituala.

  6. Uite că nu doar religia creştină are la origine Dumnezeul biblic. Evreii au la origine Dumnezeul biblic şi chiar musulmanii au la orgine pe Dumnezeul biblic. Din Avraam se nasc doi fii, Isaac, cel din care descende Isus Cristos, cel nascut din nevasta lui Sara şi Ismael, născut din roaba lui Agar, din care descend toţi cei din neamul musulman.
    Ok, spui ca omul are libera alegere sa se închine la cine vrea (şi bine spui). Dar prin presupunere, daca avem un Singur creator… cui trebuie sa ne inchinăm? Prin reducere la absurd,ca nu exista decat un singur Dumnezeu, si restul sunt dumnezei falsi… aş vrea să primesc un răspuns sincer. :-)

  7. Un raspuns sincer nu pot oferi din moment ce nu am suficiente date pentru a-l enunta corect din punct de vedere al argumentelor. Pot insa oferi un raspuns logic. Iar raspunsul este parte integranta a unei intrebari primare: exista sau nu Dumnezeu?
    In continuare, raspunsurile la intrebarea primara:
    1. Presupunand ca exista Dumnezeu si ca El este Unul Singur, sincer nu cred ca ai obligatia sa I te inchini, din moment ce tu nu ti-ai dat acordul la crearea ta, ca om.
    In continuare, urmeaza variatiuni pe aceasta tema:
    – daca Dumnezeu iti da si altceva in afara de viata-pe care nu tu ai cerut-o (har, capacitati telepatice, noroc, bunastare, abilitati, inteligenta etc.) iar tu esti multumit de “darurile” primite si le exploatezi pentru a-ti face viata mai usoara, atunci ai obligatia morala sa-I multumesti, urmandu-L (categoria credinciosilor);
    – daca Dumnezeu nu-ti mai da nimic altceva, lasandu-te sa te chinui in viata aceasta, facand aproape imposibila supravietuirea ta ca individ, atunci la ce sa-I multumesti? (categoria celor care ajung sa-L urasca pe Dumnezeu pentru ca le-a dat viata);
    2. Presupunand ca nu exista Dumnezeu, singurul caruia i te poti “inchina” esti tu insuti/insati daca viata ta decurge conform dorintelor proprii (categoria vanitosilor). La fel cum tot tu esti singurul pe care il poti uri, daca viata nu decurge cum ti-ai dori (categoria pesimistilor).

  8. Dupa atatea secole de `cruciade`, colonialism si `misionarism`… care au exterminat populatiile native din America de N si S, Africa, Australia, Asia de SE…. 4 continente de oameni `rastigniti` sub lozinca ca tu esti singura care stie `Calea, Adevarul si Viata`…. vii si te plangi ca au fost cativa misionari reprimati…. ce odios din partea ta!

  9. Adi, să înţeleg că tu dai vina pe Dumnezeu, pentru cruciadele, colonialismul şi misionarismul forţat a unei sau unor denominaţii creştine, care au încercat să-L ”bage pe gât” pe Cristos?
    Nu ai fi singurul, cred că şi eu am avut această părere la un moment dat. Însă asta numai până în clipa când am înţeles că Aevărul, Calea şi Viaţa nu au avut nimic de-a face cu o formă de religie care ”cică” Îl reprezintă pe Dumnezeu pe pământ. Ai să zici că mulţi scot această scuză din buzunar, în genul ăsta de conversaţii. Însă în momentul când cineva se uită într-un manual de instrucţiuni şi nu înţelege nimic in ce e scris acolo şi totuşi, are curajul să spună că el ştie, e bai . Cuvântul lui Dumnezeu întradevăr spune: mergeţi şi faceţi ucenici. şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. E alb pe negru, dar oricine înţelege(sau ar trebui să înţeleagă) că nu e vorba de o impunere forţată- asta poţi să îţi dai seama din contextul general al Scripturii.
    În al doi-lea rând, nu am zis că sunt singura care ştie Calea, Adevărul şi Viaţa. Mi-am exprimat opinia personală la care am dreptul, ca oricare altul. Este o diferenţă.
    Şi trei, tu spui că o mână de misionari reprimaţi (de fapt misionarii aceia au murit) nu sunt un capăt de ţară. Dacă ai fi direct implicat, poate că te-ar durea mai mult, însă mai odios mi se pare să nu ai compasiune (măcar) pentru o mână de oameni ucişi pentru simplul fapt că au îndrăznit să creadă altfel decât majoritatea.

  10. `Dau vina` pe imbecilii de crestini, ca n-au inteles nimic din invatatura lui Iisus!
    Daca dai o religie civilizata unui popor salbatic, religia o sa devina salbatica nu poporul civilizat.
    Exact asta s-a intamplat cu crestinismul!
    Cuvântul lui Dumnezeu NU spune: mergeţi şi faceţi ucenici. şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit…
    Ma intreb daca citeste cineva vreodata carti despre studiul Bibliei… sunt toate cuvintele scrise acolo de egala importanta? E acelasi lucru ce zice vreun necunoscut in VT cu ce zice Iisus?
    Sau e la fel de important ce isi da Pavel sau alt ucenic cu parerea?
    Chiar si asa… simplul fapt ca scrie ceva in Biblie, daca contrazice ceea ce simti in inima ca e adevarat, trebuie sa crezi orbeste ca Cuvantul lui Dumnezeu e scris mai degraba intr-o amarata de carte decat in sufletul unei fiinte vii??
    Cand indienii faureau traditia religioasa multimilenara de o valoare inestimabila… celelalte popoare nici nu se dadusera jos din copaci… ce misionari?

  11. `Dau vina` pe imbecilii de crestini, ca n-au inteles nimic din invatatura lui Iisus!
    Daca dai o religie civilizata unui popor salbatic, religia o sa devina salbatica nu poporul civilizat.
    Exact asta s-a intamplat cu crestinismul!

    Aici sunt de acord cu tine. Crestinii de la inceput au inteles gresit misionarismul si l-au impus cu forta. Tocami pentru ca nu s-au lasat luminati de Dumnezeu care nici unde in Biblie nu a incurajat misionarismul cu forta. Nici macar in VT. Chiar si acolo, vorbeste Dumnezeu ca daca cineva vrea sa devina evreu poate sa o faca.

    `Cuvântul lui Dumnezeu NU spune: mergeţi şi faceţi ucenici. şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit…

    `

    Ba spune. :)
    Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: “Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin. (Matei 28:18-20).

    `Ma intreb daca citeste cineva vreodata carti despre studiul Bibliei… sunt toate cuvintele scrise acolo de egala importanta? E acelasi lucru ce zice vreun necunoscut in VT cu ce zice Iisus?
    Sau e la fel de important ce isi da Pavel sau alt ucenic cu parerea?

    Carti de studiu sunt cu miile. Si tot studiul Bibliei este de importanta egala, cred eu.

    Chiar si asa… simplul fapt ca scrie ceva in Biblie, daca contrazice ceea ce simti in inima ca e adevarat, trebuie sa crezi orbeste ca Cuvantul lui Dumnezeu e scris mai degraba intr-o amarata de carte decat in sufletul unei fiinte vii??

    In Biblie sta scris ”sa nu preacurvesti” (preacurvia= adulter).
    Eu iti zic, de cine trebuie sa asculti? De cuvantul Lui Dumnezeu sau de ce iti spune sufletul tau sa faci?

    Cand indienii faureau traditia religioasa multimilenara de o valoare inestimabila… celelalte popoare nici nu se dadusera jos din copaci… ce misionari

    Viata umana este pretioasa , punct. Nu conteaza ca e indian, bogat sau sarac, intelectual sau handicapat. Viata umana este de o valoare inestimabila. Si orice curmare a ei este o miselie !!!

  12. Cred ca crestinismul este tocmai singura cale care nu duce la Roma!
    Daca ar fi sa am o dogma, asta ar fi!
    De cand cu dogmele si interpretarea sectara a invataturii lui Iisus… s-a dus dracului tot crestinismul!
    Aia de ai citat acolo e probabil o adaugire ulterioara, a vreunui scrib, copiist… in cel mai bun caz e opinia evanghelistului. E nelalocul lui sa te duci sa omori oameni din cauza parerii respectivului.
    Nu iti spune sufletul sa curvesti, ci poftele trupului. Trebuie sa faci distinctie…
    Nu stiu despre viata cui e vb ca e o mizerie..?!

  13. Şi cam in ce mod ai interpreta tu Creştinismul? Părerea ta despre ce înseamnă el şi cum ar trebui trăit.

    Aia ce am citat eu sunt vorbele ucenicului Domnului Isus, Matei, care a fost martor ocular şi care a scris Evanghelia după Matei cândva între 60 şi 65 e.n. Dacă tu nu crezi asta, sau nu îţi convine, este problema ta.
    Şi textul nu spune nimic despre omorârea celor care nu cred. Asta şi încercam să îţi spun. Faptul că Biserica Tradiţională a interpretat acest verset ca pe o poruncă care trebuie împlinită cu orice preţ , este din cauză ca ea (Biserica) nu s-a lăsat călăuzită de Dumnezeu. Dacă vrei să te uiţi un pic in Faptele Apostolilor să vezi cum făceau ei ucenici şi cum chemau pe oameni la Hristos, îţi vei da seama ce vreau să spun.

    Chiar dacă faci distincţie, poftele trupului sunt în directă legătură cu inima.

  14. Eu nu stiu cum poti sa adresezi asemenea intrebare… sa scanez crestinismul in cateva cuvinte?
    Uite… traieste cum a trait Iisus. Lasa credintele in dogme, treime, apocalipsa, evanghelizarea paganilor, rugaciuni sa moara vecinul de ciuda, inmormantari pomeni pelerinaj la moaste si alte ritualuri de genul….
    Traieste simplu, in pace cu toata lumea, in armonie cu natura, fara dorinte si pofte desarte… nu face deosebire intre a trai pt religie si a trai pt lume. Tot ce faci sa fie motivat de Dumnezeu, nu de firea lumeasca.

  15. Uite că ai reuşit. :)

    Şi cum a trăit Isus?

    El mergea în diverse oraşe pe jos, le vorbea oamenilor despre pocăinţă (întoarcerea de la rău) , despre Împărăţia cerurilor, despre Dumnezeu Tatăl, despre o viaţă nouă trăită în slobozenie. Făcea vindecări şi hrănea pe săraci. Avea dispute cu cei mai influenţi oameni din vremea aceea şi din cultura lor şi spunea lucrurilor pe lume (adică păcatul îl condamna pe faţă). Şi în final a murit nevinovat pe un lemn pentru păcatele lumii întregi.

    rugaciuni sa moara vecinul de ciuda, inmormantari pomeni pelerinaj la moaste si alte ritualuri de genul….

    Toate astea nu o sa le vezi menţionate în Biblie. :)

    Cristos a propovăduit un stil de viaţă, NU o religie. Aici sunt de acord cu tine. un stil de viaţă raportându-te la cei din jurul tău şi la Dumnezeu.
    Pentru că (spune undeva într-o epistolă de-a lui Ioan) ” cine zice că Îl iubeşte pe Dumnezeu şi urăşte pe fratele său este un mincinos”.

  16. Ma tem ca nu m-am facut suficient de clar. Iisus a predicat o schimbare completa de mentalitate.
    Oamenii, pana atunci, aveau mania legalista, sa respecte porunci.
    Iisus a prezentat un mod de viata care transcende aceasta conditionare, o sfintenie adevarata, pornita din interior, nu din porunci exterioare.
    E bun exemplul oferit de tine, deoarece arata ca oricate legi ai respecta, tot nu iti poate conferi sfintenia, deoarece aceasta porneste din interior.
    In acest sens, devine evident cat de prostesti sunt misionarismele, convertirile si alte cele…

  17. Ma tem ca nu m-am facut suficient de clar. Iisus a predicat o schimbare completa de mentalitate.

    Exact. Această schimbare de mentalitate completă el o numeşte metanoia, adică scimbarea minţii. În româneşte, în Scriptură, vei găsi acest termen sub termenul de pocăinţă, adică întoarcerea de la a face rău aproapelui şi a trăi o viaţă după acea sfinţenie care vine din interior.

    Oamenii, pana atunci, aveau mania legalista, sa respecte porunci.

    Le spune Isus fariseilor care ţineau legea iotă cu iotă: “S-a spus în vechime să nu ucizi. Dar EU VĂ SPUN : Orişicine zice fratelui său “prostule” “nebunule” va intra sub pedeapsa Soborului (adică judecata Lui Dumnezeu).
    Exact cum zici şi tu : Iisus a prezentat un mod de viata care transcende aceasta conditionare, o sfintenie adevarata, pornita din interior, nu din porunci exterioare.

    Păi, misionarismul şi convertirile tocmai despre această schimbare a minţii vorbeşte.
    Oamenii care îşi schimbă viaţa pentru Cristos vor să spună şi altora despre Dumnezeu, ca să se schimbe şi ei.
    Ca atunci când găseşti o reducere mare, sau ceva gratis la un anume magazin şi îţi suni prietenii să meargă şi ei să cumpere.
    Misionarismul este un fel de altruism, un fel de a împărţi şi altora ce ai tu, pentru ca cei care nu au auzit de această schimbare a minţii să audă şi să şi-o dorească pentru ei. :)

  18. Sa nu cumva sa fie cumva in gen zvonistica sau `telefonul fara fir` !
    Ai facut un non-sequitur… alaturand prima idee cu a doua… pur si simplu nu decurg una din alta.
    Incepi prin a lauda pocainta… apoi lasi sa se inteleaga ca din asta ar rezulta virtutile misionarismului :)
    Daca ai descoperit o comoara, chiar si faptul de a o dona altor oameni nu are valoarea (materiala) a comoarei respective!
    Ma intelegi sper… faptul ca tu ai descoperit pocainta este magistral… dar faptul ca o imparti cu altii poate fi cel mult misto. Tu in mod subtil atribui caracteristica de magistralitate a pocaintei…. in mod nejustificat misionarismului.

  19. Tu în acest moment, înţelegi ceea ce spun eu doar la nivel mental.
    Eu vorbesc de ceva care are in componenţă şi o parte spirituală. Nu e ceva ce merge la fel ca în teorie. Exemplul dat de mine era pur academic.
    Pentru că (deşi nu ai cum să înţelegi) când descoperi o asemenea comoară, ca Isus Cristos, când poţi realiza ce înseamnă pocăinţa cu adevărat, pacea pe care ţi-o dă ea, bucuria, lumina, e ceva… ce vrei să împarţi cu toată lumea.
    Un om care îmbrăţisează creştinismul şi înţelege că prin Isus Cristos el primeşte iertare pentru păcatul lui, acel om începe să trăiască altfel -cum ziceai şi tu : “traieste cum a trait Iisus. Lasa credintele in dogme,rugaciuni sa moara vecinul de ciuda, inmormantari pomeni pelerinaj la moaste si alte ritualuri de genul….
    Traieste simplu, in pace cu toata lumea, in armonie cu natura, fara dorinte si pofte deşarte. Tot ce faci sa fie motivat de Dumnezeu, nu de firea lumeasca.”
    DAR trăirea asta nu se face pe propriile puteri ci cu ajutorul Lui Dumnezeu. Această trăire este de fapt o schimbare a minţii pe care o face Dumnezeu în tine. Şi misionarismul ESTE o virtute care izvorăşte din această schimbare a minţii. Pentru că îţi pasă pentru sufletul celor din jurul tău.
    Tu de ce crezi că le spunea Cristos ucenicilor să facă ucenici şi să îi înveţe tot ce le-a poruncit El? Ca să umple pământul cu pocăiţi , de dragul de a fi toţi de duzină? Dacă ăsta era scopul Lui Dumnezeu, ne punea nişte sfori în loc de minte şi liber arbitru şi se juca cu noi toată ziua bunăziua.

    :) Înţelegi ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s