Posted in Care nu intră nicăieri altundeva

Strigătul celor năpăstuiţi …


Nu cred că ştiu cu ce să încep… nu cred că aş şti nici cum să termin această intrare de blog. Am trecut prin faţa TV’ului mai devreme şi m-am oprit să văd un scurt editorial despre UNICEF şi lucrarea pe care o fac ei in Georgia , în orfelinatele de acolo.

Copii abandonaţi în faţa institutului, dacă au noroc, cu scurte scrisori , unele reci,altele doar simpatetice. Copii abandonaţi pentru că s-au născut cu malformaţii fizice, în general. Copii frumoşi ( nu neapărat fizic, din punctul unora de vedere) doar pentru că sunt copii.

“Numele ei e Sandra. Nu pot să am grijă de ea. “

“Numele lui e Osean.Nu am nevoie de el.”
“Numele lui e George. Nu am ce face cu copilul acesta urat.”

Au mai avut încă ‘decenţa’ să le pună un nume. Cuvinte reci care îţi provoacă durere şi mânie şi milă în acelaşi timp.

Ştiu că situaţia e similară şi în alte ţări din lume, ştiu că sunt şi alte bloguri care scriu despre asta, dar m-a durut inima pentru copiii aceia. Copii nevinovaţi, copii care nu cer decât dragoste şi afecţiune. Copii care au mai multă nevoie de grijă şi protecţie decât oricare alţii.

Cum am zis, nu ştiu cum să închei această intrare de blog, dar am simţit nevoia să scriu despre aceşti copii… să Îi încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi să Il rog să se îndure de ei.

Advertisements

Author:

Oh God, I don't love You, I don't even want to love You, but I want to want to love You! Theresa of Avila

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s