Dumnezeologie

Povestea Celui care m-a creat[Partea a II-a]

Se poate ca în final un singur concept de viaţă să fie real şi restul o minciună frumos îmbrăcată?
Se poate să existe pe acest pământ o naţie de oameni care cred într-un Creator , un demiurg capabil să facă orice îşi doreşte? Se poate ca primele cuvinte de pe paginile scripturii :” La început a fost Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul ’’ să fie mai mult decât simple afirmaţii aparţinând unei filozofii într-un Dumnezeu fictiv?
De multe ori citesc frânturi biblice în care Dumnezeu îşi explică autoritatea şi atotputernicia de Domn şi îmi stă mintea în loc : ‚’ Eu sunt Domnul care a făcut toate lucrurile , care a întins cerurile de unul singur, care a întins pământul fără ajutorul nimănui.’’
Care om întreg la minte poate scrie aşa ceva din partea unui Dumnezeu fictiv? Cum poţi spune : Dumnezeu a zis ’’ dacă nu ar fi fost o afirmaţie acurată? Câţi oameni în ziua de azi pot spune ’’Dumnezeu mi-a vorbit’’ fără să fie consideraţi nişte nebuni? Totuşi ideea de Dumnezeu presupune ceva mai mult decât poezie sau doar nişte afirmatii cum că ar exista sau nu Dumnezeu. Noţiunea de Dumnezeu ca şi Creator al tuturor lucrurilor ma pune in poziţia celui ce zice: Asta e. Dumnezeu este dumnezeu. Eu sunt nimic (comparativ cu cine este El). Îmi cunosc locul ,îmi ştiu poziţia. Tot ce sunt şi tot ce am este al Lui. Tot ce gîndesc, toată logica mea, vin de la El. El mă cunoaşte şi nu pot fugi nicăieri departe de faţa Lui. Din alt punct de vedere , existenţa lui Dumnezeu mă ajută să înţeleg că tot ce pot eu cuprinde şi învăţa într-o viaţă de om, că tot ce îmi propun să aprofundez despre Dumnezeu va fi întotdeauna limitativ faţă de ceea ce este El cu adevarat. Eu îl voi pune întotdeauna pe Dumnezeu într-o cutiuţă la fel de mică cât mintea mea. Şi în mod automat,cum Îl înţeleg eu pe Dumnezeu poate fi total greşit decat doar daca El Însăşi mi se va descoperi personal.
Şi apoi, cu noţiunea de Dumnezeu întipărită în minte, bine definită şi clară, mă aflu în situaţia să spun: Dumnezeu a creat un univers perfect. Nu ştiu dacă am vreun drept sa Îi cer explicaţii prea multe , de vreme ce El poate face orice îşi doreşte, dar stiu că orice există in acest univers e creat de El .Nu mă interesează în mod deosebit să ştiu ce anume a creat sau ce alte civilizaţii mai există ’’out there’’ . Ştiu doar că pământul şi cerul, atât cât ne sunt nouă cunoscute, sunt perfecte şi într-o ordine aranjată de El (fie că pentru noi pare să fie una haotică).
Cel care m-a creat, a creat întregul univers asupra căruia are control 100% – atât El cât şi oricine altcineva caruia Dumnezeu îi dă autoritate să facă orice alege El.
Şi încă ceva. Un element poate de domeniul paranormalului, deşi pentru unii pare să fie ceva asemănator cu efectul Placebo. Minunile. O minune este un element care trebuie acceptat odată cu ideea existenţei Lui. Ele nu sunt o iluzie şi nici ceva ilogic sau iraţional, pentru ca Dumnezeu nu este nici ilogic, nici iraţional. Concepţia teistică trebuie neaparat să accepte existenţa şi ocurenţa minunilor , pentru că Dumnezeu poatesă facă orice îşi doreşte. Evident ca poate fi u eveniment înţeles sau neînţeles de către oameni, dar in cazul celor care nu înţeleg ocurenţa unei minuni, nu inseamnă că ele sunt ilogice , ci doar ca mintea umană nu are capacitatea să înţeleagă un asemenea act.

(idei prelucrate pe baza unu capitol din Disciplina Minţii- James Sire)

Advertisements

12 thoughts on “Povestea Celui care m-a creat[Partea a II-a]”

  1. super duper poza, mi-o place :)
    n-am stiut ca sunt in blogroll-ul tau, multumesc frumos de vizite, banuiesc ca ai cetit ce am scris, si deaia m-ai pus acolo :)
    great day !

  2. Punand totul in seama unui Dumnezeu personalizat, nu te simti asemeni unui soarece in laborator? Care mai este atunci identitatea omului, daca nimic nu-i apartine? Care este rostul lui pe Pamant?
    Cat despre minuni… Poate ca ele trebuie acceptate nu prin prisma existentei unui Dumnezeu, ci prin prisma necunoasterii si a limitelor umane.

  3. Punand totul in seama unui Dumnezeu personalizat, nu te simti asemeni unui soarece in laborator? Care mai este atunci identitatea omului, daca nimic nu-i apartine? Care este rostul lui pe Pamant?
    Din punctul meu de vedere, nu. Am un dumnezeu personal, care ma iubeste, se implica in viata mea, ma ajuta si vrea sa imi dedic viata lui.Rostul meu si identitatea mea este in El. Prin El devin o unealta folositoare omenirii [chiar daca e vorba doar de oamenii care ma inconjoara] , un sprijin ptr ei si o relatie minunata cu un Dumnezeu Atotputernic.

    Cat despre minuni… Poate ca ele trebuie acceptate nu prin prisma existentei unui Dumnezeu, ci prin prisma necunoasterii si a limitelor umane.

    Prima persoana care afirma asa ceva. Interesanta idee. Ma mai gandesc la posibilitati :D

  4. Daca toti oamenii si-ar gasi identitatea in Dumnezeu, unde mai este variatia? Daca suntem doar unelte in mainile divinitatii, ce se construieste prin noi? Doar un mecanism de recunoastere/acceptare/slavire a Lui? Suna al naibi de totalitar.
    Toata filozofia de viata sa se reduca la “Sa dam Cesarului ce este al Cesarului”? Da-mi voie sa-mi pun un mare semn de intrebare.

  5. Suntem diferiti cu sau fara identitate in Cristos. Asta in primul rand. In al doi-lea rand.. nu, nu toti isi gasesc identitatea in Dumnezeu. Dar personal mi se pare logic. Asa cum un imparat corect si drept va dori sa stie ca toti cei din regat ii sunt fideli, la fel vrea si Dumnezeu. Pentru ca este Creator. Asta nu inseamna ca suntem nuli ca persoane sau ca suntem unelte.
    ”Dati Cezarului ce e al Cezarului” este un principiu general valabil, si nu totalitar. Dumnezeu vrea recunoastere si cinste, pentru ca merita si pentru ca ne-a creeat. Dupa asta, viata da ti-o construiesti cum vrei tu… dar pe o baza temeinica.

  6. Imi permit o analiza economica.
    Suntem diferiti de ceea ce si-ar fi dorit Dumnezeu, intrucat evoluam singuri, fara interventie divina. Iar Dumnezeu este, poate, gelos/invidios pentru ca multi au inceput sa se descurce si fara El. Dumnezeu detine copyright-ul asupra omenirii si are tot dreptul sa-si recupereze munca. El a creat trupul uman si a ales ingredientele. Se pare, insa, ca aceasta Creatie este functionala si cu alte ingrediente. Iar Dumnezeu nu face altceva decat sa-si protejeze investitia.
    Poate fi o viziune de tip afacerist: decat sa pastrez pe piata produsele defecte, mai bine le retrag din circuit (paralela cu distrugerile biblice). Sau, lasa-i si pe altii sa profite de munca mea, intrucat am de invatat de la ei si astfel imi pot imbunatati produsul (paralela cu pildele biblice). Ori, decat sa-mi foloseasca altii produsul, mai bine il distrug (paralela cu urgia/furia biblica).
    Evolutia spirituala a omului a dat nastere la concurenta. Iar asta nu are cum sa fie pe placul celor care provaduiesc dumnezeirea, intrucat pierd clienti.

  7. Imi permit sa intreb. De unde scoti comparatiile astea ? :lol:

    Nu prea pot sa raspund la asa ceva… e o analiza care ptr mine nu prea are logica. Pentru ca noi nu evoluam singuri, nu ne descurcam singuri si fara El suntem -din punctul meu de vedere- nimic. O clipa daca si-ar lua Dumnezeu mana , am fi praf si pulbere. Suntem o minune in acest univers si fara mana lui, nu am supravietui. Cu atat mai mult, evolutia noastra spirituala, aparent independenta.

  8. Daca Biblia are ceva uluitor de remarcat, aceasta este varietatea de interpretari care se pot naste in baza ei. Cuvantul lui Dumnezeu este complex si ofera trimiteri spre aproape toate domeniile de cunoastere a omenirii. De unde scot aceste comparatii? Din mine, intrucat Biblia este permisiva. Nu tot ce are logica pentru mine, trebuie sa aiba si pentru altii.
    Cat de supravietuire…tind sa cred ca umanitatea supravietuieste de la sine. Cu sau fara Dumnezeu. Ca nu supravietuim conform dorintei Lui, asta este altceva.

  9. Nu o lua in nume de rau.Era mai mult un compliment… remarcam diversitatea cu care iti poti exprima ideile, nu eram ironica in nici un fel.
    Da, supravietuim fireste, cu sau fara Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este bun si da ploaie si peste buni si peste rai. Suntem protejati de pericole catastrofale [parerea mea] prin pozitionarea noastra in spatiu ,in fine… e , cum zici tu, o parere personala. :-)

  10. Esti o…dulce (nici mie nu-mi place epitetul, dar nu am gasit alt grad de comparatie). Sau poate doar de o chochetarie debordanta, tipica numai femeilor. Cum naiba sa-ti mai zic ceva de “dulce”? :))
    Asa este…suntem o minune a vietii. A vietii pe care o traim. Cu Dumnezeu sau fara Dumnezeu.

  11. Mda, ce sa spun? Multam de epitet :P
    ****
    Acum daca iti spun ca Dumnezeu ar vrea ca viata pe care o ducem sa fie cu El si nu fara EL, ce ai sa zici :D ?

  12. Fiecare cu drumul lui. Cu Dumnezeu sau fara Dumnezeu, cu totii vom trece prin fata jiltului divin. Mai departe, Dumnezeu cu mila (ca sa fiu in ton cu blogul).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s