Posted in Care nu intră nicăieri altundeva

Frustrari…

Mda, imi e greu sa imi canalizez frustrarile si supararile in asa fel incat sa nu ma afecteze. Azi am avut o zi grea la servici. Singura colega cu care pur si simplu nu ma pot impaca [si ce e grozav e ca nici macar nu stiu de ce] care a avut tupeul sa tipe la mine odata, de la nimic, de fata cu alte persoane, well, mi-a fost azi de mare ajutor. Ironic vorbind. Femeia asta ma impunge de cate ori poate, cu mici si foarte subtile afirmatii, cu o atitudine net superioara mie [desi la drept vorbind, nu imi este chiar asa de superioara] si naspa e ca nu pot sa ma comport asemenea.

Indiferenta si lasitatea cu care ma abordeaza, lipsa ei totala de interes si neajutorul ei in probleme comune pe care le infruntam la locul muncii, ar trebui sa ma faca sa ii platesc cu aceeasi moneda. Ar trebui sa deschid gura si sa ii spun odata pentru totdeauna ca este o ticaloasa. Dar nu pot.

Colac peste pupaza,tot astazi, unul din clientii nostrii a reusit sa ma scoata din sarite . O persoana dificila, depresiva si care s-a comportat astazi ca un copil de doi ani, care nu vrea sa faca ce ii spui si gata.

Nu mai stiu daca ar trebui sa invat sa deschid gura si sa imi spun durerea sau nici sa nu ma deranjez cu oameni a caror capacitate de intelegere si a caror spirit de omenie este iremediabil de jalnica…

Advertisements

Author:

Oh God, I don't love You, I don't even want to love You, but I want to want to love You! Theresa of Avila

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s