Posted in Poezie. Compoziţii.

Dai lanu*…

Fie și pentru că doar m-ai ales din lumea aceasta, pe mine, un om neînsemnat și mic în ochii multora, un nimic inexistent, destul ar fi să Te laud toată viața mea și să Te numesc Domn și Dumnezeu.

Pentru că m-ai făcut o floare de preț în grădina Ta, pe care o uzi și o îngrijești cu grijă, pe care o păzești ziua de razele arzătoare, și tot mi-ar fi de ajuns ca să Te slăvesc pentru tot restul vieții mele.

Pentru că mi-ai dat ochi să văd ceea ce lumea nu vede, că m-am născut în păcat și că am nevoie de jertfa ta de la Cruce ca să pot trăi veșnic, tot mi-ar fi de ajuns Doamne!

Dar Tu mi-ai umplut inima cu Tine, mintea cu Legea și Poruncile Tale, iar viața mi-ai înecat-o în binecuvântări!

Cum aș putea să nu Te laud?

Cum aș putea să nu Îți mulțumesc?

 

 

 

  • (”există in ritualul iudaic o rugăciune alcătuită dintr-un șirag de mulțumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile hărăzite poporului Său Israel. Ca refren ori stih intercalat după fiecare dar pomenit figurează vorbele ”dai lanu”, ce se tălmăcesc : de ajuns nouă ” – Nicolae Steinhardt )
Posted in My English Twaddling

Prayer

My God, make me a light on the path I am taking, even if I stumble and fall, even if at times I get mad, even if it’s difficult to be silent in my enemy’s presence, even so… make me a light.

Teach me to walk straight and fight the evil one when he comes to me with temptations in order to make me fall.I want to fight and defeat sin-so that he (the evil one) won’t point the finger at me and You’d get sad because of my fall. But if I fall, if I’m injured in my fall, I want to come to you in a great rush and repent of my sin.

 For Yours is the kindness and forgiveness .

Teach me to not get angry on my neighbor, to not yell, to not get angry- even if he is in the wrong. Because getting angry burdens the heart and makes the soul bitter. Give light to my eyes and strength to battle against the malice in my heart. But if I got angry, if I fell and hurt myself, I come to you in a rush to wash my clothes in Your blood- because Your blood was shed for me and Your body was broken for me.

Teach me Oh Lord, to be quiet in my enemy’s presence.  Even if he shouts and even if his anger will pour over me-even if he looks at me from above thinking that he is more important – give me the strength to love and forgive.

Help me to stand up on my feet and know that You are the One who holds me. Help me  look at me and see You- and to know that You give me credit and that nobody stands unless you empower them to do so.

Help me understand that nothing can separate me from Your love: not people, nor circumstances, not joy, nor suffering or tribulations.  And the light You’ve put in Your child- may it shine over the ones in darkness, over the ones in pain, the arrogant ones, the fallen ones- the ones that do not have and do not know You.

And if Your light shines over them, give them eyes to see who You are and strength so that in any  circumstance they may be- they can recognize You and humbly say: “My God, I have missed you!” Amen

Posted in Evenimete în Iaşi, Muzică şi film

Toți Pentru Muzică

10407739_10152760806113613_269583777931227152_n
La Iași a fost seară de muzică. Cvartetul Ad libitum ne-a încântat inimile și urechile deopotrivă cu cîteva piese joviale, dar și un pic de dramă, piese din repertoriul lui Schubert, Mozart și Dvorak, de inspirație divină parcă și în stare să te scoată din haosul și dezordinea umanului din zilele noastre.Pentru o oră și jumătate, m-am simțit ”atemporală” :)

Dintre toate, cea mai placută inimii mele a fost Cvartetul nr.12 a lui antonin Dvorak :

Posted in Care nu intră nicăieri altundeva, Journal Quotidien

Despre libertatea de a-ți exprima opiniile

charlie-2-200x200

Desi auzisem despre atacul de la Paris, nu am urmarit îndeaproape stirile despre acesta. Însa ulterior, provocata de postarile de pe Facebook de genul ” je suis Charlie ” am cautat informatii. Nu vreau sa vorbesc despre ceea ce au facut teroristii, pentru ca nu sunt multe de zis. Oricine , oricât de vinovat ar fi, nu merita sa fie ucis, cu atat mai mult cand e vorba despre niste caricaturisti, a caror opinie si liberate de exprimare, in buricul Europei, trebuiau sa fie libere .Dar vreau sa scriu (un pic ) despre libertatea de a-ti exprima opiniile în mod liber. Ok, suntem oameni, avem dreptul sa spunem ce vrem, ce credem, ce ne trece prin cap, mai ales ca traim într-o tara si o Europa libera.

CharlieHebdo kissing_hebdo 10436258_413552235466130_2976431115470626194_n

Ca oameni însa ar trebui sa avem macar o de umanitate, de respect reciproc, de intelegere fata de ce crede cel de langa tine. A te amuza de religia/stilul de viata a cuiva este una, iar a ridiculiza si a trata cu lipsa de respect este altceva. Bataia de joc a acestor caricaturi sunt nu doar o forma de amuzament, ci o discriminare, o forma terorism, o forma de violenta psihologica. Condamn ceea ce au facut teroristii si nu sunt în nici un fel de acord cu modalitatea lor de a face dreptate , macar de ar fi vorba de dreptate aici ( Dumnezeu/Alah nu are nevoie sa fie aparat înaintea nimanui) .Dar pot la fel de bine sa spun ca nu sunt de acord cu acest gen de ”amuzament ”, pentru ca asta nu este amuzament ci o lipsa crasa de respect . Vrei , ca si ateu, sa iti exprimi libertatea de opinie? Provoaca lumea la dezbatere, adu argumente serioase, scoate in evidenta- daca e cazul- ridicolul unei credinte oarecare, dar nu intr-un mod atat de vulgar si lipsit de omenie. Trebuie sa ne cunoastem limitele, pentru ca nu suntem animale. Trebuie sa nu provocam, sa nu incitam pe altii la manie, pentru ca suntem oameni. Avem pretentia ca suntem mai civilizati decat cei din Orientul Mijlociu, dar oare civilizatia asta nu ni s-a urcat la cap , macar un pic? Credem ca suntem invincibili si ca nimic nu ne poate atinge? Credem ca putem spune orice despre oricine fara sa ne gandim la consecinte?
Nu e nimic gresit în a-ti exprima punctul de vedere. Nu e nimic gresit in a spune lumii ca tu crezi despre religiile lumii ca-s ridicole si lipsite de logica. E ok! Daca asta crezi, este dreptul tau pe care ti-l poti exercita. Dar respecta-i pe cei din jur, fa-o în asa fel incat sa nu ”omori ” pe nimeni cu , cuvintele (caricaturile) tale.

Posted in CaRtE

din Baraca …

Baraca este scrisă de Paul Young (aici, scurta ei recenzie ) și după părerea mea, o transpunere ireală dar și reală în același timp a comunicării cu Trinitatea.
Am găsit notițe despre ea într-un caiet părăsit și le-am recitit.
baraca-the-shack

” Problema cu a trăi după o listă de priorități e că ajungi să privești totul ca pe o ierarhie, o piramidă. Și dacă Îl pui pe Dumnezeu în vârf ce înseamnă asta de fapt? Și cât timp crezi că trebuie să îi acorzi încât să fie suficient? Cât timp Îi dai Lui înainte să-ți vezi de trebuirle tale care te intereseaza cu mult mai mult decât timpul petrecut cu El? Dumnezeu nu vrea doar o parte din tine și o parte din viața ta. Chiar dacă ai putea [ dar nu poți] să-i dai Lui cea mai mare parte, nu asta vrea. El te vrea TOT de de-antregul, și tot timpul tău.
Domnul nu vrea să fie primul pe o listă de valoare, ci să fie în centru a tot ce înseamnă viața ta, unde tot ce înseamnă viață, familie,prieteni, muncă, gânduri, activități-este conectat la El, dar se mișcă după cum bate vântul.
Iar EU (încheie Sarayu) Eu sunt vântul! ”

Posted in Care nu intră nicăieri altundeva

2014, an annual recap

I think this was the worse year in blogging for me, I must admit I had so little time, perhaps, at times, lacked the interest and at times I felt like I had nothing to say. I hope that the year that comes will bring new moments to share, new pictures to make and new ideas to write.

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,800 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 30 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Posted in Dumnezeologie

Neclintit mă-ncred

Doar în urmă cu 48 de ore am descoperit acest cântec care a fost tradus în limba Română și m-a fascinat pe loc. Asemănător cu Speranța mea e în Isus (pentru că amândouă sunt scrise de același autor) are o consistență și un adevăr Biblic care zidește sufletul meu și îmi aduce amine, că în cele mai adânci văi, în cele mai aprige furtuni, în cele mai grele clipe TREBUIE să mă încred în promisiunile Lui Cristos pentru mine, promisiuni care mă aruncă spre gânduri de pace și nu de nenorocire, spre un VIITOR și o NĂDEJDE!

treasure hunter


Din ai dimineții zori până în al serii prag
Neclintit mă-ncred în tot ce ne-ai promis,
Logos sfânt, nepieritor, Verb puternic, salvator.
Neclintit mă-ncred în tot ce ne-ai promis.
Legământul Tău e ferm, siguranță-n el găsesc,
De aceea cred în tot ce ne-ai promis.

Când mă-mpiedic și-s greșit, când de vină-s încolțit,
Și atunci ma-ncred în tot ce ne-ai promis.
Credincios și drept mă ierți, liber eu să pot trăi,
Deci statornic cred în tot ce ne-ai promis.
Curăția ne-ai redat, orice greș Tu l-ai uitat,
De aceea cred în tot ce ne-ai promis.

În grea cumpănă-ncercat vocea Ta voi aștepta,
Neclintit voi crede-n tot ce ne-ai promis.
Prin ținutul zbuciumat călăuza-i mâna Ta,
Neclintit voi crede-n tot ce ne-ai promis.
Și-o sa duci la bun sfârșit tot ce-n mine-ai început,
De aceea cred în tot ce ne-ai promis.

Tu, speranță ce ridici, Dragoste ce teama-nvingi,
Neclintit mă-ncred în tot…

View original post 34 more words

Posted in Dumnezeologie

AWAKE, oh Sleeper!

Everything Rides on Hope Now

Burdened is the only way I can describe my heart recently.  I have this constant feeling in the pit of my stomach that something is very wrong.  It’s a feeling like one of my children is in danger and I am helpless to protect them.  I go to sleep at night with the feeling and I wake up with it.

Around the world, Christians are suffering for their faith.  They always are, but lately it has been overwhelming to watch and hear about.  The headlines on Christian persecution do not end right now.

  • Over 250 schoolgirls were kidnapped by a terrorist group named “Boko Harem”.  These girls were kidnapped because they attended a “Western”, “Christianized” school in Nigeria.  The Islamic extremists forced most of them to convert to Islam, raped some, and sold some as child brides.
  • In Iraq and Syria, an evil, twisted faction of Al Queda named ISIS…

View original post 1,590 more words

Posted in CaRtE

Cu adevărat surprins(ă)

download

Vă amintiți de asta? The Young C.S. Lewis

Iată-mă, aproape jumătate de an mai târziu, cu încă o carte lewisiană dusă la bun sfârșit. A fost un drum lung și anevoios, recunosc.
Faptul că am dispus de carte în două limbi, mi-a fost de un mare ajutor. Pentru că unde m-am împotmolit în Limba Engleză (și trebuie să spun că m-am împotmolit serios!! ) am reușit să ies la liman cu cartea tradusă în Limba Română.
Mi-a spus mie cineva că îți prinzi urechile în ea, dar nu am crezut. Până la proba contrarie, evident!
L-am surprins pe Lewis, prin intermediul cărții, în multe ipostaze. Băiat fiind,a crescut într-o familie de oameni școliți, învățat de mic să citească (pentru că a fost înconjurat de cărți) și să cutreiere dealurile și pădurile. Motiv pentru care toată viața i-a făcut plăcere să facă aceste lucruri. Să citească oricât, oricând, orice carte (de interes- nu altfel) și să se îndeletnicească cu plimbările lungi, în aer liber (cum și trebuie să facă un Englez,pentru că este în natura lui).
Departe de casă, își începe apoi drumul anevoios prin scoală, o școală a vieții și tot odată o scoală care să îl transforme în eruditul Clive Staples Lewis, cel despre care vorbește încă o lume întreagă, 50 după moartea sa.
Despre Dumnezeu cunoaște în parte – până la convertirea lui, de la ateism la teism și mai târziu la Cristos – dar setea după Bucurie persistă în inima lui din primii și până în ultimii ani din viață!

Întoarcerea lui la Dumnezeu a fost o bucurie pentru tot Cerul, cu siguranță! Pentru că omul care odată se simțea ”scandalizat că fusese creat fără să i se ceară acordul” și care căuta că tot dinadinsul să fie ”stăpân pe propriul lui suflet” a murit. Și în locul lui a ieșit la iveală un om nou, un om care Îl vede pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeu, nu o ”religie”, nici o ”filozofie” ci Cuvânt, trup, Dumnezeu și om.

Sunt multe de spus despre ”Surprins de Bucurie” dar aș dezvălui prea mult. Și eu una prefer să nu știu dinainte detaliile unei cărți sau sfârșitul unui film!
Închei cu doar câteva citate din multele care mi-au plăcut . Dacă cineva vrea să cumpere cartea în Limba Română, ea se găsește la librăriile Humanitas și costă mai puțin de 30 lei. Pentru munca și timpul investit în traducerea ei, aș zice curat chilipir!

Walking and talking are two very great pleasures, but it is a mistake to combine them. The only friends to walk with is one who so exactly shares your taste for each of the countryside that a glance,a halt, or at most a nudge is enough to reassure us that the pleasure is shared.”
”The return from the walk and the arrival of tea, should be exactly coincident, and not later than a quarter past four.Tea should be taken in solitude[…]For eating and reading are two pleasures that combine admirably”
” In the Trinity Term of 1929 I gave in and admitted that God was God, and knelt and prayed:perhaps, that night,the most dejected and reluctant convert in all England.
I did not see what is now the most shining and obvious thing; the Devine humility which will accept a convert even on such terms. The Prodigal Son at least walked home on his two feet. But who can duly adore that Love which will open the high gates to a prodigal who is brought in kicking,struggling,resentful, and darting his eyes in every direction for a chance of escape? The words compelle intrare, compel them to come in, have been so abused by wicked men that we shudder at them; but, properly understood, they plumb the depth of the Divine mercy.
The hardness of God is kinder than the softness of men, and His compulsion is our liberation.”

Acestea fiind spuse, da-ți fuga la librărie și cumpărați! Hai, grăbește! :)

Posted in Journal Quotidien, My English Twaddling

Let the exams begin…

For those who have or will have exams this summer, I know it’s hard. Some of us have been there and know how it is.
Buckle up!
Make sure you do your part ! Don’t be discouraged, don’t fret!
And most of all, never, ever allow yourself to be in other people’s shoes!

Here’s a snipet of what not to do during exams|! :)

Posted in Journal Quotidien

Românie, dulce Românie

În autobuz. Îngrămădeală mare ca de obicei. Un individ stā comod pe scaun şi palavrageşte. Cât am putut eu să “prind” între stații:
” -Da! Da…ce să fac? Da.. bineînțeles că mă duc.Păi omul are nevoie să i se facă treaba şi eu am nevoie de bani. Ştii cum e …fiecare cu treaba lui. Eu am nevoie de bani, de aia mă duc.Iar omul are nevoie să …Omul are nevoie să i se facă treaba. Da, eu am nevoie de bani. Am şi eu treburile mele, socoteli, , vreau să mă duc la mare!
Ei, am bani dar mai vreau ! Să mă duc şi eu la mare.
E o pescărie acolo (am presupus că la mare)… 30 de milioane pe lună! ”
Eu trebuie să cobor aici.Aş fi vrut să mai pot sta, sa aud ce anume se face la o pescărie unde salariul e de 3000 de Ron.
Şi mai important, în ce “lume” din România se câştigă 3000 pe lună la o pescărie ?
Sau na, o fi altfel de pescărie… caz în care plata ar fi cam…mică.Hai să fim serioşi!
Laudă-mă gurā că stăpânul… stăpânului i-au murit lăudătorii !!

Posted in Muzică şi film, My English Twaddling

Let the music begin!

Why a musical? Why not a movie, just as it is?
Well, because, you see, a musical is not just a boring show where you see people singing some songs, a musical is so much more than this.
Seeing someone pour their hearts out when singing can be quite extraordinary.They can transmit so many things, they can share everything that they feel with you and make you feel with them.
And to prove it, here are a few excerpts from some of my favorites. In no particular order, of course!

1. My Fair Lady

The beautiful, talented Audrey Hepburn, plays the role of a flower girl, earning her keep every day but aspiring to more than that. She meets professor Henry Higgins who will help her obtain her aim, but not as she thought she would.

2.The Sound of Music

It’s the story of a young woman ( Julie Andrews ) leaving a convent and becoming a governess for the seven children of a widower, an officer of the Navy (Christopher Plummer)

3.Les Misérables, which I think needs no introduction.

4.Sweeney Todd is a dark musical of Tim Burton that depicts the infamous story of Benjamin Barker . If you don’t like gloomy, dark movies, then I recommend you don’t watch it.Johnny Depp plays beautifully, by the way. ^_^

5. Then there is the absolute classic The Phantom of the Opera which belongs to Andrew Lloyd Webber and the story revolves around a beautiful soprano, Christine Daaé, who becomes the obsession of a mysterious, disfigured musical genius.

5. Charlie and the Chocolate Factory belongs to Tim Burton who is famous for film making. This is a children’s story of a poor little boy winning a tour on the famous Chocolate Factory in town alongside with other colorful personalities. It’s quite funny especially the oompa loompa song !

6. Grease
If you haven’t watched it already, well, shame on you! :-)

7.Hairspray is a teens musical that keeps you up on your feet (or,if you prefer, just continuously tapping your feet under the table) because its colorful, joy filled and entertaining.
[ P.S. Travolta’s still got some moves left, if you ask me! ]

8. Mamma Mia!
Meryl Streep is considered to be one of the greatest actresses of our times. She gives life to this musical, along side Colin Firth, Pierce Brosnan and Amanda Seyfried

9. And last, but not least, Notre – Dame de Paris which I think is the greatest musical ever! :)

the full version :

Of course, the list doesn’t end here, but for now, I will conclude here!

Posted in CaRtE

Moses facing the big bad deamon

moses-parting-the-red-sea

Written by Charles Martin.
For more information or to order his books: visit Amazon

Picture this a second: And I know you’ve heard this before but I want you to try and see it ‘new’ just for a second.

Moses — 80 years old — standing at the Red Sea. His brother Aaron, 82, was probably standing next to to him. 1-3 million Hebrews (I tend to think it was 3M or greater) huddled behind him staring at a big body of water and no way across. Behind him, Mothers are nursing babies. Children are holding their parents’ hands. Elderly are leaning on younger children. They have no water. No food. No weapons. It’s growing dark. Nighttime is upon them. Behind them is the distinct sound of horses, and chariots and metal clinking metal and men shouting. It is thunderous and they not only hear it they can feel the vibrations of the earth under the iron wheels and hoofs. In the minds of the Hebrews, the sound that they hear is the sound of the most powerful and terrifying army the world has ever known. They can conceive of nothing worse. Parents try to cover the ears of their children. They and their ancestors have lived 400 years in Egypt and they know full well what will happen to them when caught. Their minds play the pictures of what is about to happen to their wives, to their precious children, to them. Fear and terror spreads like a wave. Adults are screaming in anger and fear at Moses, cursing him. (In my mind, and this is not in scripture, people are throwing stuff at him.) Mutiny is no longer a whisper in the ranks but an all out cry. Some of the younger, more capable, are running to and fro looking for an escape but they are hemmed in. Water before. All of Egypt behind. Now, let the camera in your mind wander back to Moses. What’s going on in his head? In his heart? He dearly loves the people behind him and he is responsible for what is about to happen to them and he knows it. He was raised an Egyptian. He knows, maybe better than anyone, what they are capable of and what they’ll do to them when caught. Maybe he is standing on an elevated bluff above the water. Maybe a small rock that raises him a few feet above the ground. Maybe he is simply standing on the bank with his toes in the water. Staff in his hand. Maybe he’s tired and starting to lean on it. Maybe the knot in his stomach is making him feel like he wants to throw up. He glances over his shoulder at the sound growing nearer. Then at the terror spread across his families’ faces. That right there is the moment. I don’t know what the conversation sounded like but I imagine it was simple, and to the point. And I don’t think it was quiet either. I imagine Moses shouting at the top of his lungs. “Lord, we need you right now! Not tomorrow! Not next week! Right this second!”

I won’t ruin the story for you but that’s about the time the breeze picked up. You can read the rest of the story at Exodus 15. (Not even a novelist could think up a story this crazy.)

Maybe you’re staring at an impossibility before and behind you. Maybe you’re hemmed in. Mind racing. Maybe there is a lie running rampant and living rent free in your head telling you about all the horrible things that are about to happen to you. Maybe you’re growing angry.

Here’s the truth of it — the very same God who started to blow on the water, is here at my desk and there at your computer or your phone or wherever you’re reading this. He was there yesterday and He’ll be there tomorrow. Hasn’t changed a bit. Doesn’t love you any less. His arms haven’t grown short.

“But…” You protest “We have no Moses…”

See, that’s the cool part. We do. He’s in the throne room, standing next to God. He’s the one with the white hair, bronze feet, eyes of fire, holding the keys of death and Hades, and he is constantly making sure His Father knows everything going on with us. His resume? Well, for starters, He’s the one that walked down into Hell, defeated the worst stuff you can imagine, like totally and completely, and then walked out shining like the sun. He’s got lots of names, but this one might be my favorite, “Ruler of the kings of the earth.”

Posted in Apologétique, Dumnezeologie, Journal Quotidien

O cale îngustă

Mi-a plăcut să aud Duminica asta niște adevăruri care m-au provocat să îmi pun întrebări cu privire la viața mea spirituală.

”Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află!”

Contrar teoriei, cum că cei care au ”aderat” la bisericile neo-protestante sunt in număr mai mare decât cei din bisericile tradiționale (pe plan global) și contrar faptului că majoritatea celor menționați mai sus vor răspune la întrebarea ”ești mântuit?” cu ”da” , Biblia spune că cei care merg pe calea care duce la viață sunt puțini.  Ba chiar, Domnul Isus spune în alt loc că este o turmă mică ( în original termenul se traduce în ”micron” -cea mai mică unitate de măsură care există ). Se bate un pic cap în cap cu statisticile? Sau realitatea este întradevăr asta : că cei care merg pe calea cea îngustă trebuie să își răstignească Eul   și să înceapă să pășească pe ea, umblând pe urmele lui Hristos? Omul dinlăuntru Îl cunoaște astfel pe Dumnezeu atât  cu inima cât și cu mintea .

Calea îngustă este credință, dar nu doar atât. Credința trebuie să dea roade în noi. Calea îngustă înseamnă ascultare de Dumnezeu, înseamnă trăire, înseamnă să Îl arăți oamenilor pe Hristos și nu în ultimul rând, să fii plin de Duh Sfânt și învățătură.

Poate că la prima vedere par niște idei ușoare, o cale simplu de urmat și prea puține semne de întrebare. Poate… dar pentru mine răstignirea Eului mi se pare lupta cea mai grea! Și semnul cel mai mare de întrebare! Deocamdată :)

Posted in Dumnezeologie

A. Schweitzer on the paradox of the Gospel of Jesus

Vaisamar

schw

This week I had a very interesting conversation with professor H.K. about Barth and Schweitzer. I find the latter a very intriguing figure, one I cannot utterly comprehend. Schweitzer wrote a few masterful theological works, was a consummate musician, and famously worked as a missionary in Africa for a long time. For most of us, it’s hard enough to get a small measure of accomplishment in one field, let alone three! I am amazed that he could achieve so little during a period marked by two world wars, so much disease, dissolution of values and death.

I have read large chunks of his The Quest of the Historical Jesus and now I am browsing through his Out of My Life and Thought. Here is one excerpt which deserves special mention. Emphasis is mine.

The Gospel of Jesus that tells us to expect the end of the world turns us…

View original post 273 more words

Posted in Care nu intră nicăieri altundeva, Poezie. Compoziţii.

Să cânți sau să nu cânți, aceasta este…întrebarea

 

”Cântă corul, cântă corul, citind notele deştept…Cântă corul. Dirijorul le arată cum e drept.

Dacă unuia iubirea-i face glasul mai sonor Dirijorul rătăcirea o alungă iar în cor.

Altuia în glas protestul îi sună mai răspicat Dirijorul cheamă restul să-l astupe pe-nfocat.

Nici la stânga, nici la dreapta; nu vor face ei ce vor!Doar cântare înţeleaptă condusă de dirijor.

Cântă toţi la semnul mâinii, dar nicicând din piept cu dor, Notele din urmă-i mână și băţul din ochii lor.

Toţi coriştii sunt în frică nu cumva de a greşi:Coru-i cor, şi nu se strică notele când s-or citi.

Fiecare-i partea gloatei:toţi un glas şi toţi un gând, Nici o personalitate n-a cânta aici nicicând.

Note-ncep, termină-n note, în cor eşti doară vecin, Simţămintele bigote-i  nivelează pe deplin.

Dirijorul ştie carte, dirijorul ştie cât…Orice cântăreţ e-o parte, doar o parte şi atât.

Cineva de-ar vrea să plângă:(Vre-o durere-n dânsu-a tras)Inima-i dator să frângă – el aici nu-i om, ci-i glas.

Toţi un glas şi o suflare, toţi un bun şi toţi un rău, Spionează fiecare pe apropiatul său.

Toţi sunt una împreună și-nţeleptul şi cel bleg, Până când cântatul sună și aplauze culeg…

După forfota de sală, după masca de artist,Noaptea-l prinde ca o boală și-l înghite pe corist.

El e singur. Nu-i în gloată unde faţa nu-i a ta, Iar zâmbirea idioată poate-acum a scutura.

Poate iar să se gândească la ce-i bun şi la ce-i rău, Netemându-se c-o mască l-ar pârî, râzând, “lingău”.

Deschizând uşa acasă nici grăbit, nici cătinel, În tăcerea fioroasă a-nţeles că-i singurel.

La şi pălmuit dispreţul, că-i atâta de artist: Plânge sincer cântăreţul fără cor şi foarte trist…

Dirijorul ia onorul, el surâde ca o stea: Bineînţeles căci corul,fără el n-ar exista.

Dânsu-i numai o zâmbire poclonindu-se umil Pentru grava mulţumire cuvântată de edil.

Parcă, parcă mai în glumă, parcă hâtru de smerit, Parcă mestecând o gumă,lămureşte linguşit:

„Ne-ar mai trebui parale un palat să înălţăm 

Şi de-a fi voia matale, slave-acolo să cântăm.”

Iar edilul cu un rânget șuguieşte împărat:„Azi pe scenă-un cor de îngeri pentru Domnul a cântat.”

Întâmplător, am găsit pe net această poezie  care mi-a atras oarecum atenția. Eu… nu m-am priceput niciodată să comentez poezii la prima vedere, dar îngăduiți-mi, de această dată (cu asumarea riscului) să o fac.  Nu din prisma criticului literar bineînțeles , ci din perspectiva aceluia pentru care săptămână de săptămână, repetiția de cor este nu o corvoadă ci o plăcere. Din perspectiva aceluia care se închină Lui Dumnezeu prin cântare și în special prin cântarea de cor.   La prima vedere pare o poezie ”pocăită” care vrea să trezească simțirile și emoțiile acelora care cântă în cor doar ”cum e drept” doar ”cu gura” și fără inimă. Și probabil că mulți care au citit-o au luat-o drept asta.

Dacă autorul acestei poezii atât a înțeles că înseamnă să audiezi o cântare de cor, dacă pentru el corul bisericii este doar o adunătură de nepocăiți care cântă după cum le dictează dirijorul, atunci nu a înțeles absolut nimic din închinarea prin cântare.

Închinarea prin cântare, trebuie (acolo unde este posibil) să fie cât mai bine prezentată.Și de dirijor și de coriști. Nu pentru că trebuie să fie perfect ca să iasă ei în evidență, ci ca să fie slăvit numele Lui Dumnezeu. Pentru ca cei care ascultă , să audă, să vadă, să simtă cu inima lor că Dumnezeu îi cheamă, îi îndeamnă la pocăință. Și pentru că în veșnicie vom lăuda pe Dumnezeu la infinit, iar corul are șansa să facă lucrul acesta încă de pe Pământ.

Închinarea nu înseamnă doar să ai o voce și să cânți după cum simți .Deși cei care pot cânta solo fac asta  și cred că este normal să poți reda și sentimentele tale prin interpretarea (unică) a unei cântări. Dar nu toți cântăreții solo redau sentimente. Fiecare este unic și fiecăruia i se dă să cânte în felul lui. Asta nu înseamnă că nu simte cântare, sau că inima lui nu este in asentiment cu Dumnezeu. Dar închinarea poate fi și supunere și ascultare față de autoritate-în cazul nostru față de dirijor, atenție îndreptată asupra a ceea ce cânți,râvna cu care faci această lucrare, ca pentru Dumnezeu.

Așa cum sunt predicatori care au studiat Biblia la un Institut Teologic și sunt predicatori care nu au făcut niciodată în viața lor un curs de hermeneutică. Dumnezeu poate să folosească și pe unul și pe altul. Iar ei se pot închina Lui Dumnezeu prin slujirea lor, fie că au învățat să studieze Biblia la Institut sau în cămăruța lor, cu Dumnezeu la dreapta .

Și oricum ar fi, fie că ești predicator, sau cântăreț, fie că ai făcut o școală sau nu, lucrarea pe care o face fiecare va fi cântărită la sfârșit de Dumnezeu, nu de oameni. Și El va putea să afirme cu toată autoritatea dacă cineva a cântat ”drept” sau nu. Și nici un suflet nu va putea să infirme ceea ce Dumnezeul universului afirmă.

Posted in CaRtE

The Young C.S. Lewis

What seems like ages ago (last summer, I think) I bought ”Surprised by Joy” by C.S. Lewis –written in Romanian- which depicts the authors’ spiritual journey throughout his life. I started reading it, but at some point I had to lend it to someone else and so I hit the ‘pause’ button. The end of last year, however, I was given the same book in  English  and I must admit I wanted to read it in its original language. So I started off again. This time slower but more determined.  So I got to this paragraph, where Lewis mentions  his first “metaphysical argument he ever took part in”. Obviously, he is C.S Lewis! Didn’t expect anything different!

A miniature version of the Inklings, this time formed by a group of school boys stuck together in a  private boarding school, forced to become “very old acquaintances”. Here’s a spoiler for you :

We were sent out for walks alone on half holidays. We did not do much walking. We bought sweets in drowsy village shops and pottered about on the canal bank or sat at the brow of a railway cutting watching a tunnel-mouth for trains. Hertfordshire came to look less hostile.
[…] I can even remember from those days what must have been the first metaphysical argument I ever took part in. We debated whether the future was like a line you can’t see or a line that is not yet drawn.

Posted in Journal Quotidien

Un Nume Cu Renume

În urmă cu șaptezeci și ceva de ani… ok, aproape optzeci de ani, un oarecare domn respectabil se prezintă la Starea Civilă din Târgul Ieșilor ca să își înregistreze fiul nou-născut. Cucoana de la registratură – sau cum s-o numi acel birou unde stau cucoanele să te treacă în catastif- cere lămuriri:

-Da!

– Nevasta mea a născut acasă (că așa era pe vremea aia). Vreau să îmi înregistrez copilul.

-Numele!

-Da, Iordăchescu!

-Celălalt nume!

-Ah, Mircea!

-Mircea nu e voie!

-De ce?

-Mircea e nume domnesc. Mata’ n-ai auzit de Mircea Cel Bătrân?!?

Respectabilul domn, uimit, nu știe ce să răspundă. Vocea cucoanei din spatele biroului se aude din nou.

– Pune-i Ovidiu! Ovidiu e nume frumos!

 

 

Posted in Dumnezeologie

Despre ironiile față de „tinerii români care se roagă”

Nu este nimic mai distractiv în România, se pare, decât să faci bășcălie pe seama unor persoane care își exercită dreptul la libertate religioasă.Nimic altceva nu mai contează! Nu contează că sistemele toate sunt corupte de jos până sus (da am zis bine- de jos… de la infirmiera care nu schimbă un cearșaf fără 10 lei în buzunar) .Nu contează că avortul este încurajat și practicat zi de zi în România fără nici o urmă de părere de rău, ba încă sunt văzute bine acelea care o fac. Nu contează că elevii români nu știu cine a fost Eminescu pentru că sunt prea preocupați să stea pe feisbuc /twitter/you name it.Nu contează că Limba Română este atât de hăcuită încât cei mai mulți elevi de liceu au uitat cum ”s mai skrie korekt, kă doar ke, dak o fak Americanii, de ke nu shi noi? ”
Trăim într-o țară care nu mai are nici o scăpare . Decât poate în Dumnezeu, dacă ne-ar veni mintea la cap și am încerca să vedem cât suntem de nenorociți! Doamne, ai milă!

Vaisamar

Update (03 feb). Observ că unii cititori ai blogului, lipsiți de multe simțuri (simț hermeneutic, simțul umorului, simțul ridicolului etc.) au ratat complet mesajul acestei postări și, căutând sămânță de ceartă, s-au apucat să-mi facă proces taman în chestiunea paragrafului în care spun ce aș face eu în biserica mea dacă aș fi pastor. Respectivul paragraf a fost socotit „viziunea profesorului Conțac asupra închinării”. Cititorul care mă pune inchizitorial la punct n-a auzit, pesemne, de hiperbolă și de autoironie, de aceea își imaginează că ideea mea despre închinare ar fi epuizată de paragraful cu pricina, în care am pictat în tușe groase, caricaturale, ceea ce consider eu că se întâmplă deja în anumite biserici. Pentru a echilibra situația, mă simt nevoit să-l trimit la această postare (AICI). Pe cititorul cuprins de anxietăți îl asigur că nu sunt măcinat de alte ambiții decât cele de a scrie câteva cărți…

View original post 694 more words

Posted in CaRtE, Journal Quotidien

Viziune și întuneric

”  L-a apucat o groaza si un mare întuneric.(Geneza 15.12) ”

oswald-chambersCând Dumnezeu îi dă o viziune unui credincios, El îl pune” sub umbra mâinii Lui”(Isaia 49.2) și  datoria credinciosului  este să tacă  și să asculte.

Este un întuneric care vine din prea multă lumina si atunci este timpul să ascultăm. Geneza 16 este un exemplu de ascultare a sfatului bun atunci când este întuneric, mai degrabă decât așteptarea ca Dumnezeu să trimită lumina.

Când Dumnezeu îți dă o viziune, iar apoi urmează întunericul, așteaptă.Dacă vei aștepta, Dumnezeu va face ca viziunea pe care ți-a arătat-o să sosească la timpul hotărât de El.Nu încerca niciodată să Îl ajuți pe Dumnezeu să –Și împlinească Cuvântul. Avraam a trecut prin treisprezece ani de tăcere, dar în acești ani, toată încrederea lui în sine a fost distrusă.N-a mai rămas nici o urmă de încredere în căile firii. Acei ani de tăcere au fost ani de disciplinare, nu de neplăceri.

Niciodată nu este nevoie să pretinzi  că viața ți-e plină de bucurie  sau încredere, ci așteaptă  lângă Dumnezeu (vezi Isaia 50.10-11)

 Mă mai încred eu în firea sau în carnea mea? Sau am învățat să trec peste încrederea în mine sau în oamenii Lui Dumnezeu, în cărți și rugăciuni sau în alte bucurii ale vieții și acum încrederea mea este fixată în Dumnezeu Insuși   și nu în binecuvântările Lui?

”Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic”, El Shaddai, Dumnezeul Atotsuficient (Geneza 17.1). Motivul pentru care suntem puși la disciplină este ca să cunoaștem că Dumnezeu e real . Îndată ce Dumnezeu devine real pentru noi, prin comparație, ceilalți oameni devin niște umbre ale realității. Nimic din ceea ce ar putea face sau spune un alt credincios n-ar putea tulbura pe cineva care este înrădăcinat în Dumnezeu. 

Devoțional scris de Oswald Chambers în cartea ”My Utmost For His Highest” .Unul din cele mai bune devoționale citite până acum, cred eu. Mustește de învățătură pură,clasică, o hrană consistentă pentru suflet, încărcată cu Cuvânt Biblic și capabilă să ducă la trezire spirituală personală.

Se poate comanda de aici : Gramma.ro  sau de aici: Amazon

Sau, citită în limba Engleză direct de aici : Daily Devotionals By Oswald Chambers       Smile with tongue out

images

Posted in Dumnezeologie, Journal Quotidien, Scriptorium Bibliae

Zdrobit

1360517610_85034ed057_o

Să fii zdrobit.  Să recunoști că ești, sau că ai fost, măcar odată în viața ta în această stare.  Pentru că cel care refuză să recunoască asta, duce o viață perfectă și nu are nevoie de Dumnezeu.  Implicit, nici Dumnezeu nu are nevoie de el, pentru că oamenii pe care El îi caută sunt aceia despre care știe că au trebuință de doctor.

Nu despre categoria celor care nu au nevoie de doctor vreau să scriu, ci despre aceia care își pun întrebarea ” Cine mă poate repara? ” despre aceia care încă nu știu că Dumnezeu SE FOLOSEȘTE de oamenii zdrobiți.

Să fii zdrobit. Prin definiție, cel care s-a simțit măcar odata în viața lui zdrobit, a trecut prin una din stările menționate mai jos : depresie, nesiguranță, sfârșiat, dărâmat, nefolositor, abuzat, murdar, fără valoare, lovit, vinovat, indurerat, obosit, stăpânit de…

Să fii zdrobit. Când cineva rupe materialul din care e construită viața ta și se face țăndări. Cu siguranță că măcar odată ai simțit una dintre lucrurile acestea și ai crezut că ești îndreptățit să crezi asta despre tine. Că este adevărul.Că ești zdrobit și atât.

Satan, care este un mincinos, se va folosi de această stare (și toate ”subfolderele” ei) ca să definească tot restul vieții tale. Bineînțeles, să te facă  asemenea unei cârpe de șters pe jos. Și tu să crezi asta.

Dumnezeu are ceva de spus , da.

Poate că Cuvântul Lui poate să îți redea liniștea.

Ps.34.18 : ”Domnul  este aproape  de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit!”

Ps. 51.17 : ” Jertfele plăcute Lui Dumnezeu  sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită  și mâhnită.”

Isaia 66.2b : ”Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu!”

Dumnezeu care are puterea să vindece,  turnul cel tare, El te poate ajuta, însă aceste Cuvinte ale Lui trebuie să fie mai mult decât niște cuvinte scrise pe o foaie de hârtie. Trebuie să aibă rezonanță înlăuntrul tău. E adevărat, când lucrurile sunt ușoare pentru noi, e ușor să Îl urmăm pe Dumnezeu.

Dar, zdrobirea din viața ta nu e o stare întâmplătoare! Adevărul e că toata viața lui, omul este zdrobit, dar într-un anumit punct , într-un anumit moment realizează asta. Da ai fost / ești zdrobit. Am fost / suntem zdrobiți, altfel Dumnezeu nu ar fi venit niciodată la noi. Nu dacă am fi fost perfecți și fără vină.

Și să găsim dovezi în Biblie cu siguranță nu ar fi greu, dar mă rezum la un exemplu. Pavel. 1 Timotei 1.12, 13 :

” Mulțumesc Lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un….. ”

Cine a fost Pavel? Întâiul dintre ”zdrobiți”  zice el despre sine. El, care obișnuia să ucidă creștinii, Dumnezeu îi dă o nouă șansă. Cristos a venit să ridice pe cei zdrobiți, atunci când a venit în lumea noastră să ne dea mântuirea. Zdrobirea lui Pavel a fost transformată de Dumnezeu în speranță.

Orice lucru te-ar fi adus în starea în care ești acum, Dumnezeu are puterea să îl facă nou, să îl schimbe, să îți dea o șansă nouă.

Zdrobire nu înseamnă fără valoare. Desigur că asta vrea Satan să crezi despre tine,că nu mai este nici o șansă pentru viața ta. Că vei rămâne așa pentru totdeauna.

Dar Dumnezeu a lucrat la și a folosit o mână de oameni vai de capul lor, zdrobiți, dezamăgiți, căzuți, murdari. El i-a folosit pentru gloria Sa. Momentele de durere și zdrobire și necaz sunt inevitabile, însă primul pas spre vindecare, spre a doua șansă, este să recunoști despre tine că ești zdrobit. Ca să te ridice, întâi trebuie să te coboare. Ca să primești o șansă nouă, trebuie să recunoști că ai nevoie de a doua șansă (sau a treia,  a șaptea, a miia –atât timp cât trăiești în trup, pe pământ, nu e prea târziu! ).

Viitorul pentru tine este scris adânc în inima ta, în palmele tale, și este ceea ce îți șoptește El la ureche, este ceea ce te face să vrei să te ridici și să mergi mai departe.

Ps. 147.3 : ”Domnul tămăduiește pe cel cu inima  zdrobită și le leagă rănile! ”

Nenorocirea ta o poate folosi Dumnezeu pentru beneficiul altora. Experiența ta neplăcută, poate ajuta pe un altul să nu treacă pe unde treci tu. Deschide-ți inima ca să fii vindecat de starea în care ești și lasa-L să te folosească. Acordă-i Lui Dumnezeu o șansă să te reabiliteze. Pentru că trecutul tău poate salva viitorul cuiva.  Durerea ta poate aduce pe cineva acasă.

Sau, poți lăsa ca durerea aceasta să te aducă într-un loc de unde nu te mai poți întoarce.

Acestea sunt opțiunile tale. Dumnezeu este lângă tine. Pentru că viața e atât de scurtă și nu merită să stai ascuns , zdrobit. Nu lăsa ca zdrobirea aceasta să îți conducă viața.

În ochii Lui Dumnezeu , zdrobirea aceasta, durerea aceasta, e frumoasă. Pentru că prin ea, dai drumul lucrurilor care te controlează și Îl lași pe El la cârmă.

Și ca să fii absolut sigur că nu ești singur în această stare de zdrobire, te rog să te uiți la câțiva oameni din Scriptură. Avram, Iacov, Ilie, Iosif, Samson, Iov, David, Rahav, Marta, Zacheu, Pavel și discipolii Domnului Isus.

Închei cu o melodie care vorbește despre zdrobire.

Să vorbească muzica!

Posted in Apologétique, Dumnezeologie

Fața Lui Dumnezeu

god-creator

”Arată-mi Slava Ta” ! Aceasta  era rugăciunea Lui Moise către Dumnezeu. ”Doamne, arată-mi cine ești! Arată-mi Slava Ta! Vreau să te văd!”

După 40 de zile petrecute  pe munte cu Dumnezeu, în părtășie și într-o comuniune perfectă cu El, Moise coboară la poala muntelui, la insistențele Domnului. ” Uite, poporul acesta pe care EU L-am scos cu mână tare și puternică s-a apucat să facă vițel de aur căruia I se închină și îi zice < Iată dumnezeu care te-a scos din țara Egiptului!>  Moise, prieten cu Dumnezeu, intervine pentru popor , îl sfințește și cere iertare pentru ei ca să nu fie nimiciți.

Un început nou, o șansă nouă pentru Israel, ca și cum totul ar fi fost șters cu buretele și uitat. În acest context, Moise construiește cortul întâlnirii  locul în care oamenii puteau să comunice direct cu Dumnezeu. ”Însă Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește omul cu prietenul său!”

Și  lui Moise, căruia I se face o asemenea onoare, un gând îndrăzneț  i se naște în inima .  Nu era suficient  să cunoscă căile Lui Dumnezeu, nu îi era suficient că vroia ca Domnul să meargă cu ei , ca să îl facă un popor deosebit  de toate popoarele de pe fața pământului. Nu. Toate astea erau bune, dar nici pe departe suficiente.

”Arată-mi Slava Ta!” Tu, Dumnezeul care ai făcut cerul, pământul și tot ce se află pe el, arată-mi slava Ta.Dumnezeu se îndură de Moise și de data asta .

” Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea și voi chema numele  Domnului înaintea Ta. Iată un loc lângă Mine, vei sta pe stâncă și când va trece slava Mea te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna Mea,până voi trece.Iar când îmi voi trage mâna la o parte de la tinem Mă vei vedea pe dinapoi.

Dar fața Mea, nu se poate vedea, căci nu poate omul  să mă vadă și să trăiască. ” *

Nimic nu s-a schimbat de atunci cu privire la OM. Omul este în continuare în starea de păcat, căzut, incapabil să poată sta înaintea Lui Dumnezeu și să Îl vadă față în față, pe puterile lui. Pentru că Dumnezeu cere sfințenie.  ” Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt! ”Eu sunt Cel care am chemat lucrurile pe nume și ele au luat ființă.

Iar noi, suntem ceea ce de atâtea ori ni se arată in Vechiul Testament.

-Nu este nici un om neprihănit. Nici unul măcar.

-Nu este nici unul măcar care să facă binele, care să Îl caute pe Dumnezeu din propria Lui inițiativă(Ieremia 30.21:” Căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine?”).

Dumnezeu, care este Sfânt, nu poate sta în prezența păcatului.

În noaptea când  Iacov s-a luptat cu îngerul Domnului  și i-a zis răspicat : ”Nu te voi lăsa să pleci până nu mă binecuvintezi!”, în noaptea aceea Iacov a primit un nume nou: Israel. Și locul acela a devenit  Peniel ( =Fața Lui Dumnezeu), pentru că  ” a văzut pe Dumnezeu față în față și totuși a scăpat cu viață!

În ce privește omul, nu s-a schimbat nimic de la Moise încoace. Însă Dumnezeu a schimbat ceva! Hristos întrupat, Hristos cel mort și înviat, Hristos cel înălțat, Hristos în noi, nădejdea slavei.

Isus Cristos este întruparea harului și îndurării Lui Dumnezeu pentru noi. Dacă în vechime omul nu putea să vadă fața Lui Dumnezeu, când Isus a venit pe pământ  toate lucrurile s-au schimbat.

”Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl […]NIMENI n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut!”

Iată ce s-a schimbat ! Iată lucrul pe care poate mulți îl luăm prea ușor, muuult prea ușor.  Ni s-a dat dreptul să  vedem fața Lui Dumnezeu, noi, aceiași oameni care în esență suntem niște nenorociți, niște  ființe avide de plăcere și nu de Dumnezeu. Noi, aceeași de la începutul tuturor lucrurilor, noi, care nu Îl căutăm pe Dumnezeu, noi care nu suntem interesați de Dumnezeu.Și cine crede că Îl caută din proprie inițiativă pe Dumnezeu să recitească Ieremia 30.21

Cât de mult ne iubește El! Câtă înțelepciune, că s-a gândit la o modalitate să putem vedea fața Lui și să nu murim!

Este timpul să înțelegem acest adevăr. Nu merităm nimic din ce avem, nu merităm nici dragoste, nici har, nici îndurare. Pentru că ciocanul și cuiele au fost în mâna noastră când El, nevinovat, a murit pe cruce. Și totuși, Dumnezeu a transformat întreg pământul într-un Peniel.  Tot ce trebuie să facem ca să vedem fața Lui Dumnezeu este să acceptăm că jertfa de la Golgota a fost făcută pentru sfințirea noastră, a tuturor celor care cred.

*Exod 33

Posted in Poezie. Compoziţii.

Butoaiele

images

Pe drum de toamnă, dintr-un…car cu boi
Se auzea un vuiet de butoi :

– Eu sunt …BUM! ….BUM! butoiul care bubui pe drum
Sunt bucuros că am volum !
Că doar nu-s buburuz sau bolovan
Să tac buștean ca ăst butoi…
Ce zace-alături bobotit ca un …butoi !

Și-ai casei au sărit năboi cu păhărele zicând glumeț
– Hai,,, dă-ne-o probă maestre vorbăreț !

– BUM! …Bucuros vă dau!
Dar, mai domol, căci… să vedeți,
pentru moment sunt…. gol !

-Dar TU ? i-au zis butoiului vecin ! Nu spui nimic??

-Nu pot… sunt plin !

Și s-au umplut paharele de vin!

Și-acum, morala-si dă tributul!
Atunci când e HRISTOS în noi
Nu mai vorbește doaga de butoi,
ci… CONȚINUTUL !

 Costache Ioanid

Posted in Dumnezeologie

5 întrebări pentru Alister McGrath despre C. S. Lewis

Alister E. McGrath este un istoric, biochimist și un teolog creștin născut în Belfast, Irlanda de Nord. A fost mult timp profesor la Universitatea Oxford, acum are o catedră de teologie, slujire și educație la Universitatea din Londra.
Dr. McGrath a scris o nouă biografie a lui C. S. Lewis care merită să-ți ocupe timpul. L-am rugat să răspundă la câteva întrebări despre cartea sa – C. S. Lewis – O viață: Geniu Excentric, Profet Șovăielnic.

citește mai mult pe thegospelcoalition.org

339350_w185

Posted in Poezie. Compoziţii.

Până aici ©

 

“Am mai trecut până acum prin apă.

Am mai trecut până acum prin greu. Am mai căzut, dar Tu ne-ai ridicat…

Și dacă azi stăm înaintea Ta …sunt Harul și Iubirea Ta de Dumnezeu

 

Până aici doar mâna Ta ne-a ridicat

Până aici,puterea Ta ne-a dat avânt. Până aici Isus ai fost cu noi neîncetat

Îți mulțumim și Te slăvim căci ne-ai iubit

 

Până aici, deși a fost drum lung

Ne-ai ocrotit, ne-ai dat din Harul Tău.

Și când am fost prin văi adânci sau singuri, nu ne-ai lăsat, ci ne-ai purtat mereu.

 

Până aici Isus, ne-ai dat putere să stăm ‘n picioareși să Te lăudăm

Și vrem ca și de azi încolo șă ținem sus Cuvântul și-adevărul Tău.

 

Așa cum până azi ne-ai fost prieten, și frate și-ajutor neîncetat

Așa vrem să ne fii de azi ‘nainte . Căci Tu ai scris în dreptul nost’ : RĂSCUMPĂRAT!!

 

Mai sfinți să fim, mai plini de Tine

Am vrea mai mult să vrem și s-așteptăm pentru venirea Ta pe nori al nostru Mire

Să ne-mbrăcăm în haine noi și TOT ce-i vechi să aruncăm!

 

Fă Tu ce știi că-i bine pentru suflet ! Noi… nu putem să-ți cerem tot ce-i bun

Îți mulțumim că-n tot ce ne așteaptă Tu te înduri și ne ajuți să ne schimbăm.

 

Mai dă-ne un AN de Îndurare Doamne

Pune gunoi la rădăcine, dacă vrei…

fătu ce știi că-i bine pentru suflet ca să FIM GATA pentru când ai să revii !

 

Nu vrem ca să rămânem jos, în zgură, ci vrem să Te întâmpinăm pe nori

Îți mulțumim că faci ce știi că-i bine, chiar de doare

Ca să fim vrednici de răpire, Domn Iubit!

 

Mai dă-ne timp… să ne-noim ființa prin închinare și sfințire- zi de zi

Mai dă-ne timp, mai crește-n noi credința căci vrem să fim de Tine plini și vii!

 

Am mai trecut până acum prin apă

Am mai trecut până acum prin greu

Am mai căzut. Dar Tu ne-ai ridicat! Și dacă azi stăm ‘naintea Ta

Sunt Harul și Iubirea Ta de Dumnezeu.”

                         Amin

 

 

 

 

Copyright © All Rights Reserved

Posted in Dumnezeologie, My English Twaddling

Love- C.S.Lewis

Something that needs reading once and again and again and then some more. :)

th

CĂSĂTORIA

Surprise-Proposal-In-The-Rain

,,To love at all is to be vulnerable. Love anything and your heart will be wrung and possibly broken. If you want to make sure of keeping it intact you must give it to no one, not even an animal. Wrap it carefully round with hobbies and little luxuries; avoid all entanglements. Lock it up safe in the casket or coffin of your selfishness. But in that casket, safe, dark, motionless, airless, it will change. It will not be broken; it will become unbreakable, impenetrable, irredeemable. To love is to be vulnerable.”

,,In friendship…we think we have chosen our peers. In reality a few years’ difference in the dates of our births, a few more miles between certain houses, the choice of one university instead of another…the accident of a topic being raised or not raised at a first meeting–any of these chances might have kept us apart. But, for…

View original post 95 more words

Posted in Muzică şi film

Hello December

Pentru că este 1 Decembrie, lumea spune că oficial, putem asculta colinde!Și pentru că este undă verde la ascultat colinde, lista ar trebui să conțină -pe lângă cele clasice Englezești și acele colinde tradiționale, Românești. Lista este destul de lungă, dar vreau să recomand doar doi autori. Madrigalul și Ștefan Hruscă.Personal, găsesc un farmec aparte în aceștia doi. Mă aduc cu inima ”acasă” de fiecare dată.

Posted in Apologétique, CaRtE, Evenimete în Iaşi, My English Twaddling

C.S. LEWIS SYMPOSIUM IN IAȘI, DAY II, PART 2

After Lunch, followed the second part of the session, which was opened by  Dr. Laura Carmen Cuțitaru, Ph.D. Associate Professor of Linguistics, at the English Department of the University in an essay  called “ From C.S.Lewis’s Joy to Nicolae Steinhardt’s Happiness. This was also a confession on how Mrs. Cuțitaru became a Christian after reading Lewis’s “Mere Christianity” and Steinhardt’s “Jurnalul Fericirii” [read about Steinhardt here].

The concept of joy is not new for Christianity but for the Orthodox Christians it means something else, a feeling that accompanies the faithful. Haydn was questioned on why was his music joyful and not ceremonial. “Because whenever I think of God, I’m joyful”.

Professor of English and American Literature and culture  at the University of Paderborn, Germany, Till Kinzel gave a  lecture on “ The Contemporary Significance of C.S. Lewis as a Literary Scholar”, a very academic, intellectual lecture that met the needs of many people present.

bildkinzel

Different from the other teachers at Oxford, that taught in much detail, C.S.Lewis  approached things in a more appealing way , because he saw the bigger picture. “If I cannot get out of the dungeon I might try to look behind the bars, it’s better than sitting in a corner on a haystack. At least, this way, I can see something…” –C.S. Lewis

After the coffee break,Michael Ward had his second session, in which he tackled the subject of “The Imagination and Reason in Lewis’s Christian Apologetics”.

Surely, Lewis was the most successful Christian apologetic* that our days has seen. In the 1930’es the Christianity that Lewis presented was with imaginative approach and reason. Reason can only be used if there is reasonable material to talk about. So he used imagination. Yes, imagination can be a slippery term, but according to Lewis, imagination is the organ of meaning. This definition appears published for the first time in 1939 in a very important but much overlooked essay called “Bluspels & Flalansferes: A Semantic Nightmare”.Its main concern is how the metaphors are created and used and what is the opposite of meaning? Is it error? No. It is not. The opposite of meaning is not error, but nonsense. In order to see if something has been rightly judged to be meaningful, we need to see if it is true or false ( ex: Why is someone lying to me?-even a lie must have a meaning ). Only the nonsensical things mean nothing.

Reason is the natural organ of truth(allowing room for Supernatural). Imagination is the organ of meaning and meaning itself is the antecedent condition of both truth and falsehood. Reason can operate without imagination but if you take it away, reason is just floating there and cannot work on its own. Take reason away and imagination will stay there where it was, but it’s now free from having reason report  its findings  to any higher cost. It’s unrelated to rational supervision. In Lewis’s terminology, this sort of imagination is what we call the imaginary.

Lewis’s own imagination was “baptised” when he became a believer, awakening his capacity for appreciating holiness and sanctification.It was through imagination that his reason and will was transformed. HE became a Christian after a long night talk with Dyson and Tolkien on “Christianity, metaphor and myth”. For him, it wasn’t a difficulty in believing but a difficulty in what Christian doctrine** meant. The primary language that Christians believe in is historical, living.Doctrine is a product of an analytical dissection, they’re not as meaningful but thinned down, so that you can put them in a column. The lived narrative of Christianity was the primary idea of true Christianity.

Christianity is a true myth (God’s myth) whereas mythology is man’s myth.

C.S.Lewis found in the pagan myth what Jesus said you can see in the stories of the Old Testament.Thus, he passed over from being almost certain that Christianity is true, to being certain (after talking to Dyson and Tolkien).

Reason cannot operate without imagination.

As a boy, Lewis was told that Christianity was 100% correct while mythology was 100% wrong. Once he became a Christian he understood that we should not be ashamed of the presence of mythology.Paganism should be there as a flicker, because God is the Lord of Light.

Divine wisdom spoke not only on the Mount of Olives but also on Mount Parnassus. Paul quotes the Greek god Zeus when he says that “we are his offspring” [“We are his offspring” Acts 17:28 A poem in which Aratus gives an overview of the origins of the stars.] Rather than saying “you are 100% wrong” he says “you are partly right” meeting the men of Athens where they are. He doesn’t  denigrate nor diminish their incomplete theology. “You’ve got something here, but there is more to it”. Paul meets them where they are.Where else can they be met?

Respect (look back at) for paganism is the proper way to approach it. Reason depends (cannot work without) on imagination. C.S.Lewis communicates the heart of his faith through the Chronicles of Narnia, using words that not only tell a story but are resonant. He didn’t want to turn pagan myths into cold prose.

Reason can’t work without imagination but imagination can work without reason. The myths are too imaginary  and not so imaginative.

Untitled

Imagination is the most vulnerable and it serves reason and together serve the will.  The will itself can be turned and converted when the realm of apologetics is annulled and we can go into the Evangelical  realm- the Word of God.

The session ended and we then had panel discussion where we could ask questions to Michael Ward, Till Kinzel, Dănuț Mănăstireanu,  Mrs. Laura Cuțitaru and Rodica Albu. This was the end of the symposium, but not yet the end of the evening.

It was a great honour to attend to a concert  at the Arts University played by tenor Ruben Mureșan, Ken Tucker(piano) and Luminița Ciobanu (viola) in “Four Hymns for Tenor, Viola and Piano” by Ralph Vaughan Williams.

dsc04153

After the concert, those who missed the Evening with C.S. Lewis by the Searchlight Theatre Company in the previous night, could attend to it now.

To conclude, this symposium  was a feast for the mind and soul that I really enjoyed! Many thanks to those who organised it [ see here ] and looking forward to next years  event . I hear it is very promising. Winking smile

*Apologetics= a reasoned defence

**Doctrine= translations into our concepts and ideas of something that God already said.

Posted in Apologétique, CaRtE, Evenimete în Iaşi, My English Twaddling

C.S. LEWIS SYMPOSIUM IN IAȘI, DAY II, part 1

The second day brought to us the feeling that this was going to get more interesting by the minute.

The first one to open the session was Dr.Mircea Păduraru,Associate Professor of Ethnology and Folklore in the Department of Romanian Language and Literature and Comparative Literature & the Department of Journalism and Communication Sciences at the University*. He had an extensive presentation on the author’s well known “Screwtape Letters” in a paper titled as “C.S. Lewis & the Devil .About the strategy  of predicting the unpredictable “. The  Letters were published for the first time in the Guardian(a British Newspaper) during the year of 1942 although they were written in the 40’es. It was a thorough analysis on how this work was an apologetic discourse . The Devil was part of a comparative study in the work of C.S. Lewis and those of the orthodox priests/monks that were later considered to be sanctified by the Orthodox Church [the classic literature in the Eastern Europe].

Next, I must say I enjoyed listening to Dr. Teodora Ghiviriga, Assist. Professor of English language and linguistics at the Faculty of Letters at the University.Her Session was on “Deep magic and modern magic: the contemporary reader’s choice”.

Well, there was a break and then we came back for more. rolleye0012.gif.pagespeed.ce.8t8n9hIWgT

We listened to the next essay”Lewis, reluctant Convert and (Not So) Ordinary Anglican”  presented to us by Dr. Danuț Mănăstireanu, Director of Faith and Development in the region of Eastern Europe and the Near East of World  Vision International, associate professor at the Faculty of Evangelical Theology in Osijjek/Croatia & the International Theological Seminary, Prague. To what extent did Anglicanism helped Lewis’s conversion from atheism? We know that he submitted with great reluctance. He became an atheist in his early 20’es strongly believing that God was a fiction of the human mind and thus adopting an idealism. “If He exists, He doesn’t seem to care, which make things worse!” Anglicanism contributed very little to his reconversion. Lewis decided to reconnect with  his roots** but he didn’t care for the differences between denomination, because he thought that in doing so, his purpose-  for people to see the truth in the Christian Faith- would not be fulfilled. He was not a typical Anglican- I should say, not a typical anything, but he was Anglican enough (whatever that means). The question for the younger generation is not “was Lewis  an Anglican?” but “why isn’t Anglicanism more like Lewis?”

The session that most people were eager to attend to finally came and we were introduced to  Michael Ward, Senior Research Fellow Blackfriars Hall at the University of Oxford,England & Professor of Apologetics at Houston Baptist University, Texas. He led us into a “magical” world, where “the Heavens are telling the glory of God”.

Dr. Michael Ward, author of "Planet Narnia: The Seven Heavens in the Imagination of C. S. Lewis" and "The Narnia Code"

The Narnia books are sold into 3 million copies each year, and probably not just because they are written for children. As Lewis himself was saying ” if a book is worth reading only when you are ten, then it’s not worth reading at all”. But his friends, those he met with for long talks at The Eagle and Child agreed that the Narnia books contained  peculiar elements put together. A book that had English children, a White Witch (Christian Andersen character), Greek mythology  (unicorns, giants, dragons, dwarves, dryads, centaurs, naiads, fauns), Father Christmas and talking animals can’t be too good, can it? It doesn’t correspond with what we know of Lewis, he wouldn’t put books together  and be done with it without much care. He is not a careless writer. His poetry is fantastic and as a Christian he believed that the universe was fantastically made and that there is a purpose for everything. He had love for intricate medieval literature. The Christ like image is very concludent in all of the books and Lewis is interested in complexity and intricacy. M.Ward continues by stating five background reasons for the way that he wrote the Narnia books the way he did.

1. Lewis himself & his own temperament. He can be a very secretive person. Jack never ceased to be secretive. He kept his marriage secret for one year.

2. An influence which cannot evade our contemplative consciousness  will not go very deep. What does he mean by that? IF you are sat in a shed somewhere, and the roof had a hole in it, and the sunlight would come gently in throught that hole, just by looking at the beam from afar, would mean contemplating at it.  If you sit down on a crate in front of the beam and you look along it,  stepping into it, the beam will vanish. The light is not something we see, but something we see by. In that moment you experience the enjoyment and on that new level you can start seeing things differently. Through the roof you can see the birds, the leaves joyfully playing in the wind, a kite maybe, the Sun itself.

3. Colossians 1.16-17 : “For in him all things were created: things in heaven and on earth, visible and invisible, whether thrones or powers or rulers or authorities; all things have been created through him and for him. He is before all things, and in him all things hold together.

If all things are created in Him, we can’t step outside of Him to have a perspective on things. We can’t overlook the Divine, because it’s everywhere. You can’t step outside of it, he’s invisible to us because he’s omnipresent.  In conclusion, we don’t just contemplate Him, we enjoy Him.

4. The Kappa Element in Romance, which means the hidden element in the story. There is MORE to Narnia than meets the eye. It’s not just the plot that matters , you don’t look at it, you look along it, you move about, not just contemplate. The plot is really only a net whereby to catch something that has no sequence to it.

5. Transferred classicism – Paganism is the religion of Art. By taking mythical deities and ‘putting’ them in poetry, it  depicts the Christian ideas behind a veil, kind of like hiding God behind a pagan veil.

Based on his studies, Michael Ward [who also wrote a book as part of his doctoral thesis called Planet Narnia: The Seven Heavens in the Imagination of C.S. Lewis] brings out the incredible concept that each book of the Narnia album is based on the seven planets and the mythical sense that corresponded to each one.

The Lion,the Witch and the Wardrobe, for example, has a theme similar to one of his poems, Jupiter is about “Winter past and guilt forgiving”- the end of Winter, Edmund’s guilt (because he betrayed Peter and Narnia). Also, the red spot on Jupiter is “a wound & the redness is that of blood, which reminds  us of the king and the Calvary. In the same way, He portrays the Christ Character, the children becoming kings and queens, and as the winter passes, the summer comes in”.

Prince Caspian’s theme is on Mars. Who was the God Mars?  As well as being the God of War he was also Mars Silvanus, the God of Vegetation. The month of March is when the nature comes back to life after the winter. Aslan is the true Mars, the one who can make the trees come back to life.

The Voyage of the Dawntreader is all about the Sun.Gold and the Sun is present in the story, as well as the Dragon. Why the Dragon? In mythology, Apollo is the God of Light that sleighs the Dragon. In the same way, Aslan slays the dragon by ripping  the skin off and making Eustace become a boy again.

The Horse and His boy – Mercury

The Magician’s Nephew  – Venus

The Last Battle –  Saturn (The 20’es and the 30’es were based -with reference to both the political and the social plan- on the Planet Saturn symbolic on Death, Despair and Pessimism).

In an early edition of the books, Father Christmas is also called Saturn.

Why did C.S. Lewis did that?

1.For FUN. It was “just like Jack” to do something like that.

2.Literary reason- the kappa element in Romance. Lewis was interested in the total feel of the story.

3. Theological reason- Not just Aslan, the Christ character but the whole of Narnia comes to relate  to the divine character. The children become more like Him, they become kings and queens, they feed with Light.

Michael ward concluded his first session . C.S. Lewis didn’t want to tell us what he is up to. Narnia is a world aglow with the Divine. It’s a story to enjoy, not contemplate on.

[to  be continued…]

* Alexandru Ioan Cuza University of Iași

**  [He became a theist in 1929 “giving in admitting that God was God, and knelt and prayed”. In 1931 he became a Christian. One evening in September, Lewis had a long talk on Christianity with J.R.R. Tolkien (a devout Roman Catholic) and Hugo Dyson.On the events that happened the next day, he writes: ”When we (Warnie and Jack) set out by motorcycle to the Whipsnade Zoo) I did not believe that Jesus Christ was the Son of God, and when we reached the zoo, I did)”.

Posted in Apologétique, CaRtE, Evenimete în Iaşi, My English Twaddling

C.S. Lewis Symposium in Iași, Day I

At the beginning of November, C. S. Lewis’s life and work was celebrated in a beautiful Symposium in Iasi, at the University Alexandru Ioan Cuza, the Faculty of Letters, organized by PhD Student and Teacher of English and Theology Denise Vasiliu and Professor Rodica Albu (who translated The Lion, the Witch and Wardrobe into Romanian for the first time and was co-author & Editor to the volume Inklings). For the course of two days, we had great speakers from Europe presenting different aspects of his vast and wonderful work.

I must admit, some papers were a bit too academic for my taste*[to be read understanding] , which I  expected to meet, but even so, I enjoyed it very much and should something similar happen again next year, I’m already on the list !Smile

from left to right Codrin Cuțitaru, Martin Harris, Vasile Ișan, Rodica Albu , Laura Cuțitaru

On the first day  we had the British Ambassador to Romania, Martin Harris, open up beautifully, talking about Lewis’s relevance in our modern times and made clear the fact that he had an ability to communicate the essence of Christianity  by showing the common and not the difference in the Christian denominations.

Then, the Rector of the University Vasile Ișan had a short message about what little (he admitted) he knew of C.S. Lewis and was really amused of the type of conversation he would have at the Eagle and Child with his friends and fellow men. ” Do the trees ever actually die, or do they live forever? ” was a question that would raise a lot of debate on the matter.The Dean of Faculty of Letters, Codrin Liviu Cuțitaru had also a welcoming message.

Walter Hooper who was the personal secretary to Lewis sent us a recorded message from Oxford University. One of the writer’s quotes  from his short interview: “If you continue to love Jesus, nothing much can go wrong with you!”

The organisers of the symposium had too an introductory message, Denise Vasiliu and professor Rodica Albu, both very passionate on his literary work, so and so that made possible this wonderful celebratory conference .

After a well deserved coffee break we had two plenary sessions followed by an amazing play.

Emanuel Conțac, Doctor in Philology, Lecturer at the Pentecostal Theological Institute in Bucharest and translator on the works of C.S. Lewis started off the session with his view on how  the Don was received in România after the fall of the Iron Curtain. If during Communism The Lion,the Witch and the Wardrobe and Mere Christianity were forbidden literature and were published  underground (the former appeared in România around 1970)  after 1989 it became quite popular and were read with a lot of enthusiasm.  Even if he was  a known Anglican, his entire work doesn’t show exactly what religious denomination he belonged to.  C.S. Lewis is not as popular in România as in other countries, but surely, the more books are being translated, the more his image and popularity would be consolidated.

Professor Doctor John Lotz, Fellow of the Royal College of Surgeons of England and Associate Professor at the University of Medicine and Pharmacy in Iași presented him as a brilliant academic, a great, talented communicator and an imaginative story teller . He was quoting Walter Hooper when presenting the great works and writings and essays that were relevant in his life as an Undergraduate and a Postgraduate : ”Don’t be content with just reading one or two books, you must read all of his books”. John Lotz  explained to us why C.S. Lewis was arguably the most influential writer of the 20th century. Some of the works mentioned in his presentation were: “The problem of pain”, “The Trilogy” , “Miracles”, “The great divorce”, “The four loves”, “The Pilgrim’s regress”, “Image and Imagination” .

Then came the end of day 1 . There was a play by the Searchlight Theatre Company from England that took us back in time to an evening where Jack was present, mentoring one of his students, James. Most of the phrases and paragraphs were excerpts from his books. A quote stood out, from one of the few books I read, “Fern-seed and Elephants” in which Lewis was tackling [among other subjects] the problem of those “modern” Biblical Scholars  who seem to be doubtful when it comes to believing the message of Salvation that the Bible writes,doubtful to Jesus’s true glory as Son of God , but keep their public face as intellectuals, as people highly respected in society for what they are, people who  “claim to see fern-seed and can’t see an elephant ten yards away in broad daylight”.

IMG_0134IMG_0135IMG_0136IMG_0154IMG_0141IMG_0137page2questioning aslan

[to be continued …]

Posted in Christmas, Muzică şi film, My English Twaddling

Newest Christmas Album Collection

First of all, we get Trace Adkins new Christmas album,”Kings gift” which is a collection of celtic songs.
To get an ideea about it, here’s a preview of We three kings

Next, we have Susan Boyle with her Album “Home for Christmas” and her Miracle Hymn

Unto the next one, Mary J. Blige, has a new Christmas Album, called “A Mary Christmas”
My Favourite Things

And lastly, something more… charismatic >_< it's Kelly Clarkson with "Wrapped in Red"
Run Run Rudolph

Posted in CaRtE, Muzică şi film, My English Twaddling

Shadowlands

shadowlands

 Having been to a celebratory symposium on C.S. Lewis that marked 50 years from his death and  was  held a week ago in my town, a symposium that talked about his work as an apologetic writer as well as a Romantic Rationalist,  I took the time to finally watch Shadowlands ,which was on my to-do-list for a while now . The film appeared on the screen for the first time in 1993 and it stars the famous Welsh actor Anthony Hopkins.

I was aware of the fact that it was wrong to watch the film before reading the book on his life – Surprised by Joy, which, to my defence, I must say that I started reading but lent it to a friend of mine who asked very nicely and I could not refuse.

Being told that it’s not a great film and that Anthony Hopkins doesn’t really fit on Jack’s character, I got more eager to see it.  And taking into consideration that its interpretation was more of a secular love story than a life story of a Christian that had to deal with a lot of pain and still chose to believe in a true relationship with a True God, I’d say it was pretty good.

If you haven’t watched it, there’s a link for you :


There’s also a few quotes I personally liked :

“C.S.L :Garden, enclosed by a high wall. Inside the garden, a fountain.
In the fountain, two crystal stones.
In the crystals, in reflection, a rose garden.
In the midst of the roses, one perfect rosebud.
Guillaume de Lorris is using the rosebud, of course…as an image.But an image of what?

Student: Love?
C.S.L :What kind of love?

 Student:Untouched?
Student:Unopened, like a bud?
C.S.L :Yes. More?
Student: Perfect love.
C.S.L : What makes it perfect? Come on, wake up.
Student: Is it the courtly ideal of love?

C.S.L :What is that?What is its one essential quality?
Student:Un…
C.S.L : Unattainability.The most intense joy lies not in the having. .but in the desiring.Delight that never fades, bliss that is eternal…is only yours when what you most desire is just out of reach.”

 

” John: I have a complaint about the wardrobe.
Harry:Complaint? Our children love it.
Christopher:I will not have another conversation about Jack’s blasted nursery.
John:No. Listen. In the book you describe the house as belonging to an old professor. who has no wife,and yet…you say that when the little girl enters the magic wardrobe, she finds it full of fur coats.
C.S.L:Oh, very good, Eddie. It’s simple.It belonged to the professor’s old mother. Simple.
John:Aha. So, to reach the magic world the child must push through the mother’s fur.
C.S.L : I won’t have that, John. There’s none of your hand-me-down Freudianism.
Harry: But the imagery is Christian, surely.
C.S.L :No, Harry. It’s what it is.Just itself. It…It’s …It’s just magic.Magic. Look. Let me show you.The child steps into the wardrobe.The coats are thick and heavy.
John:What about the fur?
C.S.L :Fur’s not important.The child must push through.They’re pressing close,almost suffocating.And suddenly,there’s white light…crisp, cold air…trees, snow.Total contrast, you see.It’s the gateway to a magical world.

 

C.S.L”Yesterday, I received a letter…that referred to an event that took place…almost a year ago now, December 4, 1951.My correspondent hadn’t forgotten.I doubt if any of us have.That was the night….a Number 1 bus drove into a column of young Royal Marine cadets in Chatham. ..and killed 24 of them.You remember?The letter asks…some simple but fundamental questions.Where was God on that December night?Why didn’t He stop it?Isn’t God supposed to be good?Isn’t He supposed to love us?Does God want us to suffer?What if the answer to that question is yes?See, I’m not sure that God particularly wants us to be happy. I think He wants us to be able to love and be loved. He wants us to grow up. I suggest to you that it is because God loves us…that He makes us the gift of suffering.To put it another way,pain is God’s megaphone   to rouse a deaf world.You see, we are like blocks of stone…out of which the sculptor carves the forms of men.The blows of His chisel,which hurt us so much….are what make us perfect. ” 

“Christopher: Jack, what news?
C.S.L: Good news, I think. Yes, good news.
Christopher: I’m very glad.
C.S.L: Thank you, Christopher.
Reverend:Christopher can scoff, but I know how hard you’ve been praying. And now God is answering your prayer.
C.S.L: That’s not why I pray.I pray because I can’t help myself.I pray because I’m helpless.I pray beca…I pray because the need flows out of me all the time, waking and sleeping.It doesn’t change God.It changes me.”

” C.S.L. :You know, I don’t want to be somewhere else anymore. I’m not waiting for anything new to happen…not looking around the next corner and over the next hill.I’m here now. That’s enough.
Joy: That’s your kind of happy, isn’t it?
C.S.L: Yes. Yes, it is.
Joy: It’s not going to last, Jack.
C.S.L: We shouldn’t think about that now.
Let’s not spoil the time we have.
Joy: It doesn’t spoil it.It makes it real.Let me just say it  before this rain stops and we go back.
C.S.L What is there to say?
Joy: That I’m going to die. And I want to be with you then too.The only way I can do that is if I’m able to talk to you about it now.
C.S.L: I’ll manage somehow. Don’t worry about me.
Joy: I think it can be better than that.I think it can be better than just managing.What I … What I’m trying to say is… the pain then is part of the happiness now. That’s the deal. “

 

“C.S.L: Why love if losing hurts so much? I have no answers anymore, only the life I have lived.Twice in that life…I’ve been given the choice:As a boy…and as a man.The boy chose safety. The man chooses suffering.The pain now is part of the happiness then.That’s the deal.”

 

 

Posted in Evenimete în Iaşi

Simpozion C.S. Lewis

poster-simpozion-CS-Lewis-v01
În luna Noiembrie se împlinesc 50 de ani de la moartea lui C.S. Lewis (1898-1963) și cu această ocazie, are loc la Iași un simpozion în onoarea celui care a fost un apologet creștin și scriitor cu vază. A predat literatura medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge și la Magdalen College. Mulți îl cunosc după renumita serie de cărți pentru copii Cronicile din Narnia , ecranizată și de către BBC: http://narnia.wikia.com/wiki/Category:BBC_Films

Narnia_books

[Pentru mai multe detalii despre simpozion dă click AICI ]

Posted in CaRtE

Recunoaște autorul !

”Respectarea învățăturilor religioase cu privire la cele exterioare se verifică prin măsura în care purtarea noastră se supune sau nu acestor hotărâri ( ține Sabatul, taie-te împrejur, dă zeciuială). O astfel de ascultare este, fără îndoială, cu putință.
Respectarea învățăturilor lui Hristos se verifică prin cunoștința dobândită a faptului că nu vom ajunge nicicând să fim desăvârșiți. Măsura în care ne apropiem de desăvârșire nu poate fi știută.Tot ce putem ști este cât de departe rătăcim.
Un om care ascultă legile aparenței este asemeni unuia înțepenit sub lumina unui felinar . Învăluit de lumină, toate celelalte căi îi rămân ascunse. Un om care ascultă învățătura lui Hristos este asemeni unuia al căruia felinar stă agățat la capătul unei prăjini, mai lungi sau mai scurte, pe care o poartă în mână. Lumina îi cade mereu pe față, dezvăluindu-i următorul pas și îndemnându-l să pășească înainte.
Cu alte cuvinte, maturitatea spirituală se afirmă nu atât prin afirmarea ”purității”, cât prin conștiința necurăției. Iată conștiința în măsură să deschidă calea harului!”

[later edit] { text sustras din Tulburătoarele descoperiri ale Harului de Philip Yancey }

Posted in Dumnezeologie

O lume nebună, nebună, nebună

Oare ce mai trebuie să născocim ca să ieșim cu totul din categoria rasei umane? Până și animalele sunt mai ”oameni” ca noi. Iar pe ele nu le va chema Dumnezeu la judecată!
Doamne… ai milă!

???????????????????????????????

De curand, presa internationala a luat foc. Totul se datoreaza lui Julian Savulescu, un profesor roman de la prestigioasa universitate Oxford, dar si a celor doi colaboratori ai sai, Alberto Giubilini si Francesca Minerva, care au facut declaratii uluitoare despre dreptul parintilor de a-si ucide bebelusii. Articolul a fost publicat in “Jurnal de Etica Medicala”, in care cei din urma declara ca nou-nascutii pot fi omorati, iar aceasta actiune trebuie tratata ca un simplu avort.
Parintii ar trebui sa fie lasati sa isi ucida propriii copii dupa ce acestia au venit pe lume, pentru ca micutii sunt “irelevanti din punct de vedere moral” si este evident ca ei nu au “drept moral de a trai”. In tot acest scandal s-a afirmat prin punctul sau de vedere vehement si gazda unei emisiuni televizate Melissa Harris-Perry. Aceasta sustine cu tarie pruncuciderea si considera ca “viata copilului incepe atunci cand parintii incep sa simta ca ea incepe” si ca “nu este nicio problema ca parintii sa isi ucida copiii pana la varsta de 3 ani”. Omul de televiziune Harriss-Perry sustine uciderea copiilor dupa nastere si ataca dur informatia ca “o fiinta care respira, careia ii bate inima si careia ii functioneaza creierul este vie si nu moarta”.

Articolul ce se numeste “Avortul post-natal: De ce ar trebui pastrat in viata bebelusul?” publicat in “Jurnal de Etica Medicala” a fost conceput de Alberto Giubilini de la Universitatea din Milano si Francesca Minerva de la Universitatea din Melbourne pentru Filosofie Aplicata, doi colegi ai profesorul Julian Savulescu. Acestia declara faptul ca pruncuciderea ar trebui sa devina legala, dar denumirea nu este prea prietenoasa si ca ea ar trebui schimbata in “avort post-natal”. In articol, expertii in bioetica declara ca “nou nascutii nu au niciun drept la viata si parintii pot decide sa isi ucida copiii din varii motive: daca acestia au senzatia ca nu pot face fata costurilor aferente cresterii unui copil, daca isi dau seama ca nu se pot ocupa de ingrijirea si educatia lui sau daca descopera ca cel mic plange foarte mult.” Autorii concluzioneaza ca “bebelusii sunt persoane potentiale si nu persoane adevarate, asa ca ele nu sunt considerate a fi fiinte umane, pana in momentul in care parintii decid asta”. “Viata celui mic incepe cand parintele incepe sa simta acest lucru”. Toate aceste idei ale expertilor in bioetica sunt ambalate sub denumirea de “avort post-natal”.

Un sondaj de opinie a fost realizat printre studentii de la Universitatea George Manson ce avea ca scop strangerea de semnaturi pentru legalizarea pruncuciderii. Pentru ca studentii sa nu isi dea seama despre ce este vorba, “avortul post-natal” a fost denumit “avort in al patrulea trimestru de sarcina” si aproape toti care au fost rugati sa semneze au si facut-o, fara sa adreseze nicio intrebare celui care facea sondajul. Sondajul poate fi vazut aici.

Legalizarea avortului post natal este un subiect foarte sensibil pe care expertii in bioetica doresc sa il aduca in atentia publicului prin argumente, cred ei, solide. In ajutorul lor vine si vedeta de televiziune Melissa Harriss-Perry, care are cam aceeasi viziune legata de uciderea nou-nascutilor. Ea considera ca parintii ar putea sa decida daca un bebelus nascut viu este intr-adevar viu si ca acestia ar avea posibilitatea sa astepte sa vada daca cel mic se poarta frumos, daca este simpatic sau daca are ochii unui membru al familiei inainte sa ia decizia de a-l omori. De curand, o mamica de culoare a adus pe lume un copil alb, cu toate ca taticul este si el de culoare. In aceasta situatie, cei doi ar putea decide daca cel mic are dreptul la viata sau nu pentru ca “bebelusii nu sunt oameni”.

Cei trei autori ai articolului publicat in “Jurnal de Etica Medicala” au declarat ca in urma publicarii lui au fost amenintati cu moartea in nenumarate randuri de “fanatici care se impotrivesc valorilor societatii liberale”.

Alberto Giubilini si Francesca Minerva promoveaza in articolul scris de ei ca “statutul moral al unui nou-nascut este echivalent celui de fetus, in sensul ca ambilor le lipsesc caracteristicile care ar justifica atribuirea dreptului la viata pe care il atribuim unui individ. “Cei doi isi sustin punctul de vedere prin aducerea de noi argumente si anume ca “nu este posibil sa afectezi un nou-nascut daca il impiedici sa isi dezvolte potentialitatea si sa devina o persoana intr-un sens relevant din punct de vedere moral”. Autorii articolului doresc sa promoveze ideea ca un parinte isi poate omori copilul abia nascut daca medicii ii vor pune celui mic diagnosticul de handicap. Giubilini si Minerva aduc in prim plan societatea zilelor noastre, in care cuplurile cu un copil cu handicap nu au nicio portita de scapare din aceasta situatie si sunt nevoiti sa isi creasca pruncul. Acestia declara: “Parintii nu au de ales, ci trebuie sa pastreze copilul. Insa a creste un astfel de copil poate fi o povara insuportabila pentru familie, si pentru societate ca intreg, atunci cand statul furnizeaza mijloace economice pentru ingrijirea lor.”

Julian Savulescu, profesor la Oxford si redactor-sef la “Jurnal de Etica Medicala” a fost intrebat in nenumarate randuri motivul pentru care a dorit publicarea acestui articol. Acesta a declarat pentru Daily Telegraph ca “scopul este sa prezinte argumente bine gandite, bazate pe premise larg acceptate” si ca nu intelege de ce oamenii reactioneaza in acest fel la articol ce se doreste a fi unul cu argumente solide: “un grup de oameni stie exact cine este vrajitoarea si cauta sa o arda. Este una dintre cele mai periculoase tendinte pe care le are umanitatea. Conduce la linsare si genocid. In loc sa doreasca sa argumenteze si sa antreneze la discutie, (acesti oameni, n.r.) au un permanent imbold de a pune lucrurile sub tacere si, la extrem, de a ucide, conform certitudinilor lor morale. Asta nu e societatea in care ar trebui sa traim.”

In urma acestor declaratii, foarte multe persoane s-au aratat indignate de ceea ce doresc sa promoveze cei trei experti in bioetica. Printre acestia se numara si Dr. Trevor Stammers, director de etica medicala la St Mary’s University College. Acesta a adus contra argumente articolului spunand ca orice mama isi poate sufoca bebelusul pentru ca oricum cel mic nu conteaza si concluzioneaza ca aceasta nu poate fi societatea in care sa traim. O alta parere ce s-a facut auzita in multime a fost cea a parintelui ortodox Gregory ce declara intr-un editorial “cat de prosti suntem cu totii, si cat de norocosi ca redactorii si-au luat timp sa ne indice neajunsurile nostre morale.” O alta parere la fel de graitoare este si cea a Lordului Alton, co-presedinte in cadrul All Party Parliamentary Pro-Life Group, din Marea Britanie: “Este profund deranjant, cu adevarat socant, sa vedem modul in care formatorii de opinie din lumea medicala s-au descotorosit de telul traditional al vindecatorului, de a ridica stindardul sfinteniei vietii, pentru aceasta aparare saracacioasa si inumana a distrugerii copiilor.”

Surse: semneletimpului.ro, Natural News, The Blaze, The Guardian

articol scris de Carmen Toma [link]

Posted in Apologétique

Quo vadis, Domine?

Sunt atît de multe lucruri de spus aici încît nu știu de unde să încep. Rar mi se întîmplă să pregătesc mental un articol vreme de un an;

pentru articolul acesta mi-am început notițele acum aproape un an, pentru că simțeam nevoia să îl scriu. Dar exact acum, înainte să îl scriu, m-am decis să dau notițele la o parte, pentru că m-am decis să nu fac demonstrații; în plus, multitudinea de exemple ajutătoare ar încurca mai mult. O să dau unul singur, amuzant: prins de beția sărbătorilor, Crin Antonescu s-a grăbit să ne pună sub protecția Sfîntului Cristian, că așa a auzit el că pe 25 decembrie sărbătorim pe cei cu numele de ‘Cristian’. Bine, probabil cineva din staff s-a prins destul de repede și a șters urarea la fel de repede, însă ea a stat suficient cît să fie surprinsă de diverși malițioși de dreapta, care să se și revolte, sau să se amuze. (Dorin Lazar)

[continuă să citești aici]

Posted in Dumnezeologie

The story of Job

“I love the story of Job. Not because of what happens to him, but because of his response. Scripture says that when Job first heard the news about his decimated crops and children killed by a tornado — that his whole world had come crashing down — that he tore his clothes, shaved his head, fell to the ground…and worshipped.

He worshipped.

Really???

That might not have been my first response. Just being honest.

And then when his best friends are telling him to curse God and die, Job — sitting in ashes with boils covering his skin, holding a shard of puss-covered pottery — looks at his friends and shakes his bald head. “Though he slay me, yet will I serve him.” Another way to translate ‘serve’ is ‘Hope.’ “Yet, will I Hope in him.”

That’s the heart I want. Right there. The one that says, “My circumstances — death, murder, mayhem, boils, total financial ruin — don’t dictate God’s goodness. His heart toward me is good. He is my Hope. Period.”

Job’s friends — thinking he’s lost his ever-loving mind — continue the verbal onslaught. “Dude, look around. Your goose is cooked. You are absolutely ruined.” But there sits Job. Still carving boils. He looks up, between the tears and the pain and heartbreak and waves them off. “Guys…My Redeemer lives. And I know at the last, he will take his stand on the earth.”

There it is again, right there. Tried and tested. That magnificent heart that pounds its fist on the table and defies logic and all the voices to the contrary, “I will praise you. No matter what.”

Lord, my circumstances are really good. Compared to Job, my life is a cakewalk. But I don’t want to take that for granted. And don’t think I’m sitting here living in fear of a reversal, I’m not, BUT I’m not in control. So let’s pour the foundation now. Let’s lay the cornerstone. I want you to do in me — I give you permission — to do whatever you need in the deep recesses of me so that, in the event that my circumstances change, you’ve sown in my heart now what I will need then — to praise you. Period. All out. Not just lip service. But arm-raising, David-dancing, shout-it-at-the-top-of-my-lungs praise for the King of Glory (who laid the foundations of the earth, hung the stars and set the bolt and doors to the universe).

Job ends his story with this. One final declaration. “Lord, I know that You can do all things. And no purpose of Yours can be thwarted….I have heard of You by the hearing of the ear; but now my eye sees You.”

I want to join my voice with Job’s. A chapter in my story that echoes throughout eternity. “My Redeemer lives.”Period.”

Charles Martin

sursa: aici

Posted in My English Twaddling

Happiness

Happiness. Now, that’s a word that is carved deep down into everyone’s conscious or unconscious mind. All human beings on this Planet will agree with me that NO ONE ever wanted anything less from life but to be happy.
For some, happy would mean just to have a roof over their heads, for others that aspire to more, might mean wealth or love or whatever. Or at least is what they think. And maybe it is, for a while.

We want to be happy. We want to be acknowledged, to be appreciated, to be loved, to have anything we can think of, we want a beautiful life and with very little effort from our part.
The reality is that we were not made to live happily ever after.Not in this life anyway.If we think of Christ who was the One person that had all the means to be happy, and who also deserved it, because He was (still is) God.He came in this world for our sake and lived a short life on Earth, was despised, was considered a nobody –even if He literally was everything from the very beginning, the very founder of Creation- didn’t have a place of His own, wasn’t recognized as what He really was, God. In the eyes of the high priests he was like scum, even more so, they said on one occasion (that we know of) that He worked the miracles with the power of the devil. Clearly He came on Earth not to be happy or recognized, but to make Himself known as the One who”by His death, broke the power of him who had the power of death-that is the devil- and free those who all their lives were held in slavery by their fear of death” (Hebrews2.14,15).
He [Christ] lived to die and dies so that we can live. Not live to be happy (on what we understand of being happy) but live to grow in faith, to help others to believe in Him to be saved from death, to keep our faith in Him strong.

Happiness… It’s like being on a journey. It’s like stopping to an inn to have  a rest, eat, drink, and get our strength back. Those times of “respiro” (as a friend of mine calls them), those times, are all the happy we will ever get on this Earth.

Don’t go around crying, moping, wallowing and saying to God:  “Oh, why can’t I just be happy for once! “Don’t compare your life to the ones that don’t know God.They get their share of happiness here and now. Yes, it’s God’s business to decide about them, so I won’t say they are doomed. For as long as they live, God can still reach out and save them –if this is what He likes. But you, you and I, who belong to God, who have been bought with a price ,we are not born again to be happy. Forget about the time when all troubles will end and you will get to live a fairytale because you will only be happy when you are HOME. Your journey on Earth is your journey  to get HOME! No matter where you go, no matter where you live (be it India, or America, or United Kingdom, or the Solomon Islands)no matter how rich you are nor how poor you are, you will never be happy.

Sure, there will be moments of happiness, short ones, for the sole purpose of getting your strength back and for acknowledging that He can fulfill your heart’s desire . But when you will understand that happiness is a journey and obedience is the means to travel stress-free [because only then you can really understand how great is God and how perfect are His ways in all that He does for you] only then you will understand that in your troubles you are never forsaken, but immensely loved .
So, stop waiting to be happy . You are His beloved son / daughter and you will live moments of trouble, hardship, toil, difficulty, sickness, turmoil, disappointment, because He wants you to grow up, not be a spectator. He wants you to keep walking no matter what. He wants you to keep your faith strong and steadfast by obedience to His word, by fasting and praying and utterly trusting in Him .When Abraham still lived in his father’s house, when he was still worshipping other gods, when he did not know a thing about the Most High, God revealed Himself and asked him to do something. “Go out of your country and your father’s house into the land I will show you!”Abraham had no reason to be obedient to a foreign God, he had no reason to say “Ok”, but he did. And this, God, saw it as righteousness.Be right by Him, be obedient to His ways and He will give you happiness at the right time and in the right place!

Posted in Care nu intră nicăieri altundeva

An unexpected visit at The Kilns

The Kilns, which may also be known as C. S. Lewis House, is the house on the outskirts of Headington Quarry (where Lewis is buried at Holy Trinity Church) in the village of Risinghurst, Oxford, England, where the author C. S. Lewis wrote all of his famous Narnia books and other classics.[1] The house itself was featured in the Narnia books.[2] Lewis’s gardener at The Kilns, Fred Paxford, is said to have inspired the character of Puddleglum the Marshwiggle in The Silver Chair.[3]

The Kilns was built in 1922 on the site of a former brickworks.[1] The lake in the garden is a flooded clay pit. In 1930, The Kilns was bought by C. S. Lewis, his brother Warnie Lewis, and Mrs Janie Moore. Maureen Dunbar, Janie Moore’s daughter, also lived there. C. S. Lewis wrote of the house: “I never hoped for the like”. Mrs Moore was the mother of Lewis’s university friend Paddy Moore, who had been killed in World War I.

The house is located in what is now called Lewis Close, south of Kiln Lane.

The Kilns is currently owned and operated by the C.S. Lewis Foundation, who runs it as the Study Centre at the Kilns. (source: Wikipedia)

Vaisamar

Today I arrived in Oxford for the VTBS at St. Anne’s College. Since the inaugural lecture will be given only tomorrow afternoon, I used the day to visit The Kilns with my sister, my brother-in-law and my friend Cristian Ispir. Baby Rafi, my little niece, had the great honor of accompanying us and the great privilege of visiting C.S. Lewis’s home before reading any of his books or seeing any of the Narnia films. Not because she would not like, but because, being only 10 months, she can’t yet apply herself to these highly demanding intellectual pursuits.

At the moment when I am writing this post I don’t really have much time and energy to describe in details my impressions. Oxford is so peaceful (because most of the students are gone) and I count it such great joy to be here for the next two weeks.

I did not expect…

View original post 172 more words

Posted in Care nu intră nicăieri altundeva

Mens sana in corpore sano!

page

Deși familiară cu sistemul de sănătate din Romania, am început să lucrez în ”sistemul” medicinei de familie în urmă cu patru ani, când am revenit de pe meleagurile Englezești.
A fost un pic grea reacomodarea la lucrul cu oamenii ( a se citi ”Românii” ) și zi de zi, recunosc, că e o continuă acomodare (pentru mine).
Poate că în urmă cu 5 sau 8, sau 10 ani, aș fi fost exact la fel ca unul din aceia pe care astăzi am ajuns să îi critic, dar faptul că acum știu , îmi este de mare folos, nu doar mie, dar poate și altora. Astfel că vreau să menționez câteva reguli de aur pe care poate că omul de rând (a se citi ”Românul neinformat” )nu le știe. Unele dintre reguli țin de așa zisele bune maniere, altele doar de înțelegerea sistemului precar și păcătos în care – din nefericire- trăim.

1. Faptul că ai venit la un cabinet medical, nu îți dă neapărat dreptul să dai buzna . Da, poate că ai bătut la ușă. Dar dacă nu ai primit un răspuns, rămâi de partea cealaltă a ușii și așteaptă. Trăim într-o epocă în care se pune încă accent pe confidențialitate și păstrarea integrității. Deci, bate la ușă și așteaptă să ți se răspundă!

2. Ți-ai făcut programare prin telefon pentru ora 17.00. Nu este nevoie să spui întreaga poveste a problemei tale la telefon, decât dacă ești întrebat în mod specific.

3. De asemenea, este nepoliticos să vii cu două ore mai devreme pentru că așa ai tu chef, sau crezi că Dna/Dnul Doctor este drăguț/ă și o să te primească înainte.

4.Că tot suntem la capitolul programări, programările nu se fac la piață, iar consultațiile nu se dau unor roboți. Înaintea ta sunt oameni a căror problemă este la fel de importantă ca a ta. Fiecare om e diferit și toți au un comun faptul că se confruntă cu o durere. Să vezi că sunt oameni în cabinet și să te aștepți, adică să ai pretenția ca TU trebuie să fii primit la 17.00 fix este foarte, foarte urât din partea ta.

5.Ai intrat în cabinet și ți se cere să stai liniștit timp de 5 minute ca să ți se ia o tensiune arterială. Da, chiar asta înseamnă : ”Stai liniștit pe scau preț de 5 minute.” Nu te ridica în picioare, nu te ”ambala”, nu agita spiritele. Altfel tensiunea ta iși va modifica valoarea cu mult peste normal. Șezi blând/ă și lasă asistenta/doctorul să se ocupe de detalii .)

6.Copiii mici și femeile însărcinate au prioritate (adică, pot fi primiți și fără programare, dacă medicul consideră ca este urgent) !

7.Apropo de urgență!
” -Vreau să intru și eu înainte(sau neprogramat),pentru că am o urgență!
-Da? Care e urgența?
– Mă doare un picior!
De când?
– De patru luni de zile. ”
Deci nu, aceasta nu e o urgență! Urgențele care intră la socoteală sunt acelea care îți pun viața în pericol! Restul, sunt detalii.

8. ”Eu nu vreau consultație. Vreau doar un bilet de trimitere. Nu am nevoie de programare”
Îmi pare rău, dar da, ai nevoie de programare. Un bilet de trimitere presupune să scoți fișa de observație, să asculți omul, să îi pui un diagnostic și să îl trimiți unde crezi de cuviință.

9. Buun.Să trecem la treburi mai serioase. Ai fost la doctor și ai primit un bilet de trimetere la specialist.
Te-ai dus la acel specialist, care este poate cel mai bun din spital/oras/tara -whatever. El, s-a uitat la tine și ți-a mâzgâlit pe o hârtie fără antet și fără ștampilă, un tratament pe mai putin de 10 zile (tot ce e sub 10 zile se cheama boală ”acută” sau ”subacută”; ce depășește 10 zile intră la categoria ”cronice”) zicându-ți ”Du-te la medicul tău de familie să îți dea asta” . Pentru că este un medic foarte foarte ocupat care nu are timp de pierdut cu legislația, cu hârtiile care pot sau nu să condamne un medic de familie cât ai clipi, el nu știe că tratamentele sub 10 zile nu se transcriu la medicul de familie. Sau nu îl interesează.
Dacă ai primit bilet de trimitere și medicul la care te-ai dus are contract cu Casa de Asigurări, atunci el, specialistul, este obligat să îți dea rețetă compensată. Nu te supăra pe medicul de familie dacă refuză sa îți transcrie o rețetă de la specialist. Este indreptățit să o facă.

10. Ai fost diagnosticat cu Tensiune Arterială. Medicul îți spune să iei tratament și îți dă o rețetă pe o lună de zile. Ai luat medicamentele 0 luna, sau două, sau trei și Tensiunea s-a stabilizat. Foarte bine! Asta nu
înseamnă că poți să renunți la tratament pentru că nu mai ai tensiune . Dacă Tensiunea este normala înseamnă că medicamentele își fac treaba. Tratamentul pentru Tensiune SE IA PE TOATĂ VIAȚA. Asta dacă nu vrei să o lași să crească și să faci un atac cerebral sau o altă trăznaie care să te lase legumă pe viață. La propriu!! Lumea e plină de mici bombe din acestea cu ceas, gata să explodeze . Tu fii precaut. Ia-ți tratamentul! Renunță la alimentele bogate în sare ( murături, telemea, masline, mezelurile din comerț).
Răscumpără vremea!
Ține cont de sfaturile medicului și nu spune ”las că știu eu mai bine”. Doctorul ăla chiar îți vrea binele!

Acestea fiind spuse, bine va fi de voi dacă veți lua în considerare sfaturile primite.

Succes și sănătate. Că-i mai bună decât toate !

Posted in Dumnezeologie

Care Biserică Mântuiește ? *

page

-Trebuie să devenim Penticostali ca să fim mântuiți?

Deloc. Nu mi-aș pierde vremea încercând să te convertesc la Penticostalism.

-Tu ce crezi? Biserica Romano Catolica sau Biserica Greco Ortodoxa poate mântui?

Cu siguranță nu.

-Eu sunt Romano Catolic și prietenul meu de aici este Greco Ortodox. Și tu spui că nici una nu ne poate mântui?

Așa este.

-Și tu? Tu esti Penticostal. Vrei să devenim Penticostali, nu-i așa?

Nu vreau. Nu am cerut niciodată vreunui Romano Catolic sau Ortodox să devină Penticostal.

-Nu ai făcut-o? Nu înțeleg. Tu crezi că Penticostalismul POATE să mântuiască, nu-i așa?

Nu, nu cred asta.

-Nu crezi? Sunt uimit! Atunci, care Biserică poate să te mântuiască?

Pentiscostalismul nu are mai multă putere să mântuiască decât Catolicismul, sau Ortodoxismu.

-Atunci, cum poate să fie un om mântuit?

Nici o Biserică nu poate în vreun fel să mântuiască suflete.

-Dar?

Așteaptă puțin. Am spus că nici o Biserică nu poate mântui, dar Isus Cristos poate.

– Isus?

Da, ești mântuit, nu de către Biserică, fie ea Catolică sau Penticostală, ci de o Persoană. Domnul Isus Cristos, unicul Fiu născut al Lui Dumnezeu.

-Să fie posibil? Nu am mai auzit asta până acum.

Nu v-ar face nici un bine să deveniți Penticostal, pentru că sunt milioane de Penticostali care nu sunt mântuiți.Ei au declarat că adoptă Creștinismul, dar niciodată nu L-au acceptat pe Cristosul Creștinismului.
Religia nu poate mântui, dar Cristos poate!
Pentru că ”în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți. (Fapte 4.12)

* sursa: REvival MOvement ASsociation

Sursa:Revival Movement Association Leaflets

Posted in Apologétique

Puterea Cunoaşterii

muffin books

Acela care odată, când Universul întreg era într-o armonie completă cu Dumnezeu, într-o relaţie de adorare şi slavă- slavă la care Dumnezeu avea orice drept, slavă pe care o dădea la rândul Lui spre beneficiul altora (pentru că Dumnezeu are o iubire nepreţuită* şi care se dăruieşte , nu care ţine pentru sine în mod egoist) – s-a răzvrătit împotriva autorităţii supreme, din pricina unui gând (primul gând care a pervertit universul şi lumea creată de Dumnezeu) care i-a permis să se pună pe sine şi gloria sa mai presus de Dumnezeu.

Acela- pentru acest gând– a fost izgonit din prezenţa lui Dumnezeu împreună cu 1/3 din îngerii şi făpturile cereşti care i-au dat crezare şi l-au urmat orbeşte, în nebunia lor împotrivindu-se Mâinii Creatoare care odată le-a dat viaţă şi un scop bine definit, a mâinii care primea slava de la toate făpturile şi pe care o dădea mai departe spre beneficiul altora.

Acel înşelător vine de această dată înaintea omului şi îi pune în gând o întrebare; o întrebare aparent atât de inocentă şi care nu ar fi părut să aibă alt scop decât acela de a veni în sprijinul şi ajutorul “creaturii ”. Gândul care odată a sălăşluit în mintea lui Lucifer, dând naştere la o alternativă, strecoară acum în mintea omului acceaşi tentaţie.

Tentaţia unei alte posibilităţi: “Ei…Oare chiar a spus Dumnezeu ?”

“NU! Hotarât că nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie, că în ziua când veţi mânca din el [pomul cunoştintei binelui şi răului] vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

De atunci, de-a lungul miilor de ani care s-au scurs de la prima înfruntare şi până în zilele noastre, acest diavol, acest mincinos, se foloseşte de aceeaşi armă pentru a-L face pe Dumnezeu mai puţin drept, mai puţin sfânt, mai puţin Dumnezeu şi a se face pe el mai mult , muult mai mult decât ceea ce este.

Cunoaşterea! Acest cuvânt răsună în mintea omului ca şi cum ea ar fi arma absolută prin care putem atinge absolutul fără nici un ajutor din partea Divinităţii de drept şi de fapt. Să cunoaştem tot mai mult, să citim tot ce putem atinge, să studiem toate modalităţile de a ajunge la Dumnezeu, să cercetăm toţi dumnezeii pe care i-a scos lumea asta de la început, să studiem toată ştiinţa aceste lumi, pentru că doar aşa putem să ştim toate lucrurile. Doar aşa vom putea să aruncăm în faţa Creatorului un “nu am nevoie de Tine, eu însumi sunt Dumnezeu!”

Şi măcar dacă ar fi aşa. Dacă Dumnezeu ar însemna doar cunoaştere absolută!

Dar Dumnezeu este mult mai mult decât cunoaştere pură. Dumnezeu nu este ceea ce cunoaşte. Nu asta Îl defineşte! Dumnezeu are un caracter, Dumnezeu acţionează, gândeşte, iubeşte, iartă, creează, dă viaţă!

Însă chiar şi aşa, ca să cunosc totul ar trebui să pot face totul şi să pot deţine totul. Ţinta mea este din capul locului greşită pentru că nu putem cunoaşte decât “în parte”. Un om de ştiinţă (nu îmi aduc aminte bine, dar cred că este vorba despre Einstein) spunea că matematic, ar putea exista o formulă, o teoremă care ar face posibilă ieşirea noastră din spaţiul acesta finit, în acela înfinit; că această teoremă ne-ar putea trece pe partea cealaltă, o parte a unei lumi infinte, imateriale şi perfecte. O lume la distanţă de un [im]pas. Dar noi ştim că această formulă nu poate fi materializată pentru că lumea imaterială nu ne aparţine şi noi nu suntem şi nici nu vom fi stăpânii universului. Cel puţin nu în viaţa asta. În viaţa asta, avem doar două opţiuni:

I. Fii altfel. Poţi striga de pe acoperişul casei sau doar să trăieşti după aceste îndemnuri: „Să fii dumnezeu”, „să nu depinzi de nimeni” , „să fii ceea ce vrei să fii” , „să cunoşti şi să deţii totul „. Cunoaşterea aceasta este tentaţia alternativei iar duhul aceluia care vrea să te ajute să „cunoşti”, vrea totul pentru sine iar pe tine te va folosi pentru distrugerea ta* (a se citi „distrugere spirituală”- adică despărţirea de Dumnezeu).

Nu este obligatoriu ca tot ceea ce cunoşti să fie şi bine pentru tine, însă oferta celui rău este „cercetaţi totul ca să fiţi ca Dumnezeu”. Dar foloseşte vreunui om să cunoască toate lucrurile, să fie stăpân peste toate, dacă îşi piede sufletul?

II.Fii ceea ce eşti. O persoană care depinde de Dumnezeu ca să atingă desăvârşirea, conştientă că mirajul pe care ţi-l prezintă înşelătorul nu are alt scop decât glorificarea lui, nu a ta.

Când sursa cunoaşterii este Dumnezeu nu ai nevoie să cunoşti toate lucrurile, pentru că El este cel care le cunoaşte . Din El, ca sursă de cunoaştere poţi primi autentic şi plenar tot ce este bun. Comoara ta cea mai de preţ este să ai duhul Lui Dumnezeu în tine, să ai un caracter similar cu a Lui (nu doar cunoaştere) şi să îţi păstrezi ţinta, aceea de a fi în prezenţa Lui Dumnezeu.

Cunoaşterea nu înseamnă să acumulezi informaţie, ci mai presus de toate să fii încununat cu valori şi valorile pe care le incluzi în viaţa ta pot face din tine un om cu un caracter asemănător cu cel al Lui Dumnezeu. Şi pentru că eşti înzestrat cu acest dar , de a spune “da” sau “nu” tu eşti singurul care poate decide cât de mult îi permite Lui Dumnezeu să lucreze in tine.

“ Oare, a spus Dumnezeu cu adevărat? “ Da. A spus.  Şi asemenea acelui gând care a stricat, a pervertit o lume perfect creată, tot aşa, neascultarea unui singur om, ne-a tras pe toţi într-o lume adamică, căzută, pervertită, stricată şi lipsită de slava Lui Dumnezeu. Singura cale pe care Dumnezeul Scripturii o arată pentru o reabilitare cu El este “da”-ul tău sincer, care Îl acceptă pe Creatorul acestei lumi inapoi în centrul inimii tale, acolo unde ar trebui să troneze de drept şi de fapt.

 

 

 

 

*Dumnezeu este Dragoste Agape, dragoste care se dăruieşte, care un păstrează nimic pentru Sine ci dă altora. Din acest principiu al dragostei “nu-pentru-Mine-ci-pentru-tine” s-a dat El pentru mântuirea oamenilor , pentru ca să ei să aibă parte la acesastă dragoste jertfitoare.